804 matches
-
eșarfă; faptă; farfurie; fără; finalitate; forțat; full; frica; frînghie; fuga; fugă; să fugi; funia; a fura; fură; furculiță; furt; de fustă; găsi; o geantă; gheață; gheară; cu greu; guler; haina; hapsîn; hăisa; hoție; iar; iarna; iau; insult; începe; început; încerca; încleștare; îndemînare; îndemînatic; a se înfia; înhață; înhăța; înmîna; înșfacă; înșfăcă; învățare; jucăria; la; lăcomie; a lăsa; lăsă; lecție; de lecții; lega; lepăda; lipici; loc; lopata; lopată; lovitură; a luat; lumină; masă; mă; mărul; melodia; a lua în mînă; mîine; mîneca
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
expresia feței; faimă; familie; fapt rușinos; fapte; farfurie; fără; fără curaj; fără simț; ferit; firav; foame; a fost; frumoasă; frumos; fugă; furt; gafă; gest; gînsac; gol; grea; greșeli; greșit; greu; haine; hoț; iertare; ignoranță; incomoditate; inovație; inutilă; ipocrizie; îmbujorat; închis; încleștare; îndrăzneț; însărcinată; învinuit; jena; jenare; laudă; lenevie; lipsă de curaj; lume; mama; medic; mică; mincinos; minciuni; minte; mîhnire; modestie; mohorîre; moment; multă; mulțime; mustrări; naiv; neatenție; necinste; necinstit; necunoscut; negru; neîncredere; neîndemînare; neliniște; neobrăzare; nepăsare; neplăcere; nepoliticos; nerușine; nevinovăție; niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
două săptămâni, se încărcase de dorință la fel de mult ca mine și ore în șir n-am făcut altceva decât să consumăm cu randament maxim resursele interioare pe care ni le furniza dragostea. * Totul, mai puțin finalul... După miezul nopții, când încleștarea noastră amoroasă (ca de obicei, magnifică) s-a încheiat, el a spus că mai rămâne un pic să se uite la televizor și să bea un pahar. M-a trezit în ghionturi după vreo două ore, beat în ultimul hal
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
defecte. Tot a folosit la ceva și originea mea...”. Cuvinte la fel de puternice ca acelea în care spunea că „În absolut, o nedreptate trăită atârnă mai greu decât un merit răsplătit”. Mi se par, oricum, afirmații-cheie pentru așezarea lui Cioran în încleștarea dintre integrare și înstrăinare. Fără s-o spună explicit, el descoperă în vidul pe care l-a blamat o șansă și în țara din care a plecat prilejul unei întemeieri; o întemeiere în negativitate. La Berlin, în 1933, descoperea cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și nuanțate. Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Călin Chirilă și Livia Iorga dau viață unui spectacol plin de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ziduri adio/ ochiul albastru mă vede/ dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa, la Nisa/ aripile albe iată-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul." Imaginile cizelate, curățate, în care se leagă și se dezleagă sentimentul nebuniei, neurastenizarea, spaimele și încleștările lăuntrice, ne trimit la poemul "Vânt" al lui Al. Philippide: "hau, hau! cunoaște-te pe tine însuți ce câine/ albastru scânteind în coroana mea sfântă/ se bucură și face salturi mortale pe plaje celebre/ că nu e scăpare de-acum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alexandru un "misionar de luptător în care se sacrifică ființa pasională pentru una ideală"1. Nu mi se pare însă, cum spune criticul citat, că pustia ar fi zona "unei perfecțiuni" morale, ci zona infernului, a cumplitei supuneri și a încleștării cu materia și oamenii cărora le plătim vamă pentru fiecare treaptă urcată. Ion Alexandru este un poet înzestrat, cu un anume sistem în gândirea poetică, un poet modern în expresie, cu un fin simț al culorii și al nuanțelor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Adrian Păunescu se apropie de cea a misticilor germani care descriu relația dintre trup și suflet ca relația dintre bărbat și femeie, și ceea ce există la Adrian Păunescu nu este viață, ci spiritul și moartea. Oamenii reprezintă principiul unificator al încleștării permanente dintre cer și pământ. Construită la nivelul cosmic al acestei lupte, poezia își află semnificația în confruntarea dintre trup și spirit, căreia poetul îi spune: "O lege ca un trup în care trupul ne este strâns/. Ducem războiul cerului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau femeia nopților fără lună, tainica senzuală și dispărută în apele întunecate). Cum se va deștepta personajul, înțelegînd că toate i se întîmplă cu un scop, sau înțelegînd, dimpotrivă, lipsa fatală de sens, într-o persecuție a hazardului și o încleștare pierdută cu Răul uman? Ieșirea din ape a lui Zahei este simbolică. Prin acest act, se sugerează nu doar facultatea de a se menține viu sub dramaticele încercări, ci și promisiunea unei "treziri", în sens existențial. De ce scrie Voiculescu în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
simte pacificat doar de apropierea apei, ca un locuitor al adîncurilor. Dezordinea și tulburarea vieții lui se liniștesc cum ar spune Blaga în pacea regăsită a unui reiterat botez în sînul apelor. Scriitorul insistă asupra momentului de desprindere lăuntrică din încleștarea fără nume cu destinul. Prag în sine, pe care orbul îl percepe difuz, ca pe o nelămurită pace, stare beatifică de senzații cunoscute (atingerea vîntului în preajma apei, mirosul și freamătul bălții, perceperea emoționată a respirației apei, în cercuri tăcute): "Boarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rămâne o pioasă dorință, ca și istoria acestei paranteze tragice care a fost pentru noi regimul comunist. Ne plângem deocamdată morții din Decembrie, lumânările gratitudinii mai pâlpâie pe altare improvizate, slujbe de pomenire se mai fac pentru cei dispăruți în încleștarea cu monstrul, dar e nevoie de mai mult încă. E nevoie de studiul sistematic al faptelor și împrejurărilor, pentru ca acestea să fie livrate istoriei în termeni de precizie și relevanță. Cuvintele scrise de venerabila Cella Delavrancea, curând după revoluție, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a acționat în nordvestul Peninsulei Balcanice, iar rușii, după ce a trecut Munții Balcani, au înaintat pe direcția Sofia-Filipopol-Adrianopole, ajungând aproape de Constantinopol. Ostașii români au luptat în zona VidinBelogradicik, ce controla căile de acces spre Serbia și Sofia. În urma unor puternice încleștări, în ianuarie 1878, Vidinul era încercuit. Semnarea armistițiului a găsit aici armata română. Participând la războiul din 1877-1878 România și-a consfințit independența pe câmpurile de bătălie. Spiritul de sacrificiu, curajul și eroismul soldaților și ofițerilor români au fost larg
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Dacă presupunerile scriitorului, bazate pe cercetări asidue în arhiva Stării civile, sunt corecte, atunci gestul lui Camil Petrescu de a se înrola ca voluntar ne apare nu doar ca o dorință de cunoaștere în absolut a individului surprins într-o încleștare colectivă. Instinctiv, el venerează amintirea cazonă a unui tată pe care nu l-a cunoscut, dar se pare că l-a prețuit în forul lăuntric. Este momentul semnalării unei prime reprezentări arhetipale, cea a reabilitării tatălui-rege. Dincolo de controversata abulie a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
1919-1940, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 180. 46 Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940..., p. 174. 47 Livia Dandara, op.cit., p. 287. 48 Keith Hitchins, op.cit., p. 478. 74 Sovietică. Poporul român a fost implicat în această încleștare uriașă de forțe ce luptau pentru hegemonie mondială, aceasta avănd drept consecință un șir de tragedii naționale 49. Evenimentele din anul 1940 au confirmat tragicele previziuni. Țara a fost constrânsă la a face față unor realități potrivnice intereselor naționale, conducătorii
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
1919-1940, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 180. 46 Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940..., p. 174. 47 Livia Dandara, op.cit., p. 287. 48 Keith Hitchins, op.cit., p. 478. 74 Sovietică. Poporul român a fost implicat în această încleștare uriașă de forțe ce luptau pentru hegemonie mondială, aceasta avănd drept consecință un șir de tragedii naționale 49. Evenimentele din anul 1940 au confirmat tragicele previziuni. Țara a fost constrânsă la a face față unor realități potrivnice intereselor naționale, conducătorii
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
a acționat în nordvestul Peninsulei Balcanice, iar rușii, după ce a trecut Munții Balcani, au înaintat pe direcția Sofia-Filipopol-Adrianopole, ajungând aproape de Constantinopol. Ostașii români au luptat în zona VidinBelogradicik, ce controla căile de acces spre Serbia și Sofia. În urma unor puternice încleștări, în ianuarie 1878, Vidinul era încercuit. Semnarea armistițiului a găsit aici armata română. Participând la războiul din 1877-1878 România și-a consfințit independența pe câmpurile de bătălie. Spiritul de sacrificiu, curajul și eroismul soldaților și ofițerilor români au fost larg
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Căci, între tumultul dubiului (fertil doar estetic!) pe care îl împinge uneori aproape de limita suportabilității și armonia perfect clară a izbăvirii, de care oricum penitentul nu este sigur, se desfășoară teatrul unor desfășurări de forțe teribile, de bună seamă, în încleștarea lor intrinsecă. Chiar și atunci când pare a-și orienta vectorul descriptiv înspre un afară al realului mizer ("lucrurile sunt pătate"), autorul nu face de fapt altceva decât să pândească ocazia de a reflecta la un înăuntru al interiorității fracționate, asimilate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ideologie. Strategia S.U.A. în fața amenințării chineze este una de încercuire strategică, cu ajutorul Japoniei, Taiwanului, Noii Zeelande, Australiei, Indiei, Singapore și a altor țări din Asia de Sud-Est ca și din Extremul Orient postsovietic (Kazahstanul, Tadjikistanul, Kîrgîstanul și Uzbekistanul). China încearcă să reziste încleștării și "atacă" la rîndul său în Africa și America Latină, în încercarea de a beneficia de resursele importante de materii prime ale acestor zone, ca și de piețele lor de desfacere tot mai interesante, plus întreținerea de relații speciale cu Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
general. Tensiunea antinomică atinge valori atît de înalte în ambele contexte, încît "rezolvarea" conflictului constă, invariabil, într-un gest unic de distrugere, (eradicare, pulverizare), fie a întregului decor de derulare a faptelor, fie a cauzei inițiale a unei astfel de încleștări insolvabile. Sublinierea acestei specificități a tragicului și a tragediei are o importanță majoră, măcar în domeniul literaturii, dacă nu cumva și în alte teritorii disciplinare, precum psihologia, istoria și filozofia. Pe palierul estetic, neobservînd caracterul ireconciliabil, de tip marțial, al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
gri, plusul și minusul se anulează reciproc, determinînd haosul neutralității. Personajul tragic este prizonier în chiar acest interval de suprapunere a antinomiilor, el neavînd, ultimativ, capacitatea fizică de a distinge între bine și rău. Tragicul propune, prin urmare, întotdeauna, în încleștările lui, confuzia morală și neputința alegerii supraviețuitoare. Indubitabil, tragedia trebuie definită drept un antagonism (cu valoare de război) ireconciliabil, creat de două forțe opuse, egale ca intensitate, a căror ciocnire duce la distrugerea/anihilarea protagonistului. Din perspectivă istorică, literatura universală
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană de „sete” de pământ, de avariție sau „dragoste”, cât una de onoare: a ceda umilește, dezonorează. Și În sport, onoarea se traduce prin violență atât În Încleștările dintre sportivi cât și În confruntările dintre suporteri. Primii sunt Îndemnați să lupte „până la ultima suflare” pentru a câștiga sau cel puțin „a pierde onorabil”, ceilalți se mobilizează pentru a-și sprijini violent favoriții și a se Înfrunta deasemeni violent
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
De la obișnuitul "Nothomb nouveau" pînă la transa existențială a marelui scriitor haitian Lyonel Trouillot, editorii și librarii pariază deja pe "caii" potențial cîștigători în cursa pentru premiul Goncourt, dar și pentru celelalte premii mari Interallié, Renaudot, Médicis, Femina. Dincolo de aceste încleștări previzibile, tradiționale, războiul e prezent, în acest an, în numeroase texte franceze și străine. În diversele sale chipuri militar, colonial, economic, terorist, intim, pare să fi devenit principala preocupare a scriitorilor în momentul de față. Iată, de exemplu, una din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un stil clasic, dar considerat demodat, în ciuda canonizării literare reprezentată de publicarea în celebra "Pléiade". Ceea ce răzbate la suprafață, înviorat de volumul de corespondență (dar și de reeditarea Bloc-Notes-ului și a Memoriilor politice), e jurnalistul Mauriac, diaristul combatant în marile încleștări ale epocii sale. Desigur, relativ recenta "divulgare" a înclinațiilor homosexuale ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a fost mult mai discret în această privință și mult mai chinuit de frustrări
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
română). Ca să existe devenire, e nevoie de întîlnirea unor forțe contrare, inegale, astfel încît această confruntare să producă o cutremurare, un dezechilibru, o propulsie, deci o evoluție oarecare. Dar atunci cînd cei doi antagoniști sunt egali, sau percepuți ca atare, încleștarea lor e fără ieșire și lupta se eternizează. Se ajunge astfel la o formă de pasivitate, de resemnare, de așteptare, sau, pentru spiritele mai vioaie și mai chinuite, la căutarea unui "altceva". Aici intervin salutar gîndirea paradoxală și necesitatea terțului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
terifiantul fantastic. Repetarea acestor vizite, spectrale în viziunea celui bântuit, tocește emoțiile și adoarme simțurile torturate. Stavrache nu mai pare surprins de cererea de pomană a lui Iancu, însetat, se pare, la întoarcerea de pe lumea cealaltă. Nici contactul fizic, nici încleștarea cu decedatul nu-l mișcă pe erou, dar îl mișcă, desigur, pe lectorul din ce în ce mai suprins de încatenarea evenimentelor: "Se opinti încă o dată cu supremă energie, ridică de la pământ pe nenorocit; dar acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zbătu din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]