1,521 matches
-
treacă prin Parlament la cererea Primului-ministru, dar împotrivă dorințelor Camerei Lorzilor când petrecerea reformei a câștigat electoratul pentru Camera Comunelor. Nu a participat la încoronarea fiului ei în 1911 deoarece nu era obișnuit ca o regină încoronată să participe la încoronarea altui rege sau regine însă a și-a continuat acțiunile caritabile. Una dintre aceste acțiuni era "Alexandra Rose Day" când trandafiri artificiali făcuți de persoane cu handicap erau vânduți de femei voluntare pentru ajutorarea spitalelor. În Rusia țarul Țarul Nicolae
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
Canada și Statele Unite. Turneul urma să fie continuat în Australia și Noua Zeelandă, însă a fost anulat din cauza agravării stării de sănătate a regelui George al VI-lea. Acesta s-a stins din viață la 6 februarie 1952, Elisabeta devenind regină. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenți reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentanți străini și ai Commonwealth-ului. Toți
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
de stradă de mari proporții, la care sunt așteptați 10.000 de oameni. Fiind monarh constituțional, regina nu își exprimă opiniile politice în public. Ea are un profund sentiment al datoriei religioase și civice și ia în serios jurământul de la încoronare. Deține rolul oficial de șef al Bisericii Anglicane. Credința reginei transpare în mesajele anuale de Crăciun difuzate în Commonwealth, cum ar fi cel din anul 2000 când a vorbit despre semnificația teologică a mileniului, cu ocazia aniversării a 2000 de
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
a fost un soldat dogmatic, puțin probabil să-și schimbe ideile la vârsta de șaizeci și patru de ani , se certa necontenit cu Dieta asupra atitudinilor politice de urmat. În septembrie 1862, un astfel de dezacord a dus aproape la încoronarea lui Frederic ca rege în locul tatălui său; Wilhelm a amenințat să abdice atunci când Dieta a refuzat să finanțeze planurile sale pentru reorganizarea armatei. Frederic a fost îngrozit de această acțiune și a spus că o abandonare „va constitui o amenințare
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
din 1776 și 1778, "Molitfelnic" din 1815, "Adunarea cazaniilor" din 1793, "Evanghelia" din 1918 sau "Biblia de la Blaj", tipărită în 1795. O altă piesă de mare importanță este o icoană care a aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza și care ilustrează încoronarea Fecioarei Maria. Muzeul mai deține o pinacotecă de 3.000 de picturi de șevalet în ulei, icoane din secolele XVIII-XIX, o colecție de 1.000 de obiecte de lemn reprezentând unelte și ustensile casnice sau piese de mobilier, precum și o
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
să cucerească teritoriile guvernate de "gyula", dar și cel conduse de Ahtum ("Ajtony"). De asemenea, el a trebuit să supună triburile „maghiarilor negri” (triburi maghiare seminomade de nord - în conformitate cu convențiile nomazilor, negrul era asociat nordului). Titlul "Nagyfejedelem" a dispărut odată cu încoronarea regelui Ștefan I ("Vajk") pe 25 decembrie 1000 sau 1 ianuarie 1002.
Mare principe al ungurilor () [Corola-website/Science/328319_a_329648]
-
regele George al V-lea; Nicolae era verișor primar cu alți trei regi: Christian al X-lea al Danemarcei, Constantin I al Greciei și Haakon al VII-lea al Norvegiei. Alexandra Feodorovna a devenit împărăteasă a Rusiei în ziua nunții. Încoronarea a avut loc la 14 mai 1896 la Kremlin. La festivitățile de încoronare mai multe mii de persoane au fost călcate în picioare și au murit în îmbulzeala iscată la ceremonie. Nicolae a aflat despre catastrofă mai târziu în aceiași
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
Christian al X-lea al Danemarcei, Constantin I al Greciei și Haakon al VII-lea al Norvegiei. Alexandra Feodorovna a devenit împărăteasă a Rusiei în ziua nunții. Încoronarea a avut loc la 14 mai 1896 la Kremlin. La festivitățile de încoronare mai multe mii de persoane au fost călcate în picioare și au murit în îmbulzeala iscată la ceremonie. Nicolae a aflat despre catastrofă mai târziu în aceiași zi și a vrut să anuleze festivitățile care urmau, dar a fost convins
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
la nunta surorii mai mari ai Anei, Elisabeta, cu Henry Julius, Duce de Brunswick. Două zile mai târziu au plecat spre Scoția, unde au ajuns la 1 mai. Ana a fost încoronată la 17 mai 1590, la Holyrood Abbey, prima încoronare protestantă în Scoția.
Ana a Danemarcei () [Corola-website/Science/315098_a_316427]
-
învederat, urma să nu îi conteste domnia. În ciuda acestei înțelegeri, Andrei a fost încoronat rege doar după moartea fratelui său în 1047. Andrei a continuat politica de creștinare dar, în același timp, nu a luat măsuri drastice împotriva păgânilor. După încoronare, regele Andrei a reconfirmat decretele predecesorul său Ștefan I și a invitat o serie de preoți străini în Ungaria, deoarece rebelii păgâni uciseseră membri ai clerului creștin. Relațiile cu Sfântul Imperiu Roman au rămas tensionate, deoarece regele Petru fusese un
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
limbii maghiare, deoarece, deși este scris în principal în latină, conține cele mai vechi cuvinte ungurești scrise. În 1057 Andrei I a încercat să asigure succesiunea la tron a fiului său de cinci ani Solomon, pe care l-a încoronat. Încoronarea minorului Solomon l-a nemulțumit pe Béla, fratele lui Andrei, care era moștenitorul prezumtiv al regelui. Béla a părăsit curtea regală și s-a retras pe domeniile sale. În septembrie 1058, Andrei a făcut pace cu Sfântul Imperiu Roman și
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
pentru un om politic aflat în funcția de conducere a domnului Chamberlain, să spună că trebuie să se cheltuiască alte milioane de bani pe armament”. Curând după Criza Abdicării din 1936, Baldwin a anunțat că va mai rămâne doar până la încoronarea succesorului Regelui Edward, George al VI-lea. La 28 mai, la două săptămâni după încoronare, Baldwin a demisionat, sfătuindu-l pe rege să apeleze la Chamberlain. Sir Austen nu a trăit să-și vadă fratele făcând „urcarea ... până la capătul stâlpului
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
trebuie să se cheltuiască alte milioane de bani pe armament”. Curând după Criza Abdicării din 1936, Baldwin a anunțat că va mai rămâne doar până la încoronarea succesorului Regelui Edward, George al VI-lea. La 28 mai, la două săptămâni după încoronare, Baldwin a demisionat, sfătuindu-l pe rege să apeleze la Chamberlain. Sir Austen nu a trăit să-și vadă fratele făcând „urcarea ... până la capătul stâlpului unsuros”, întrucât a murit cu două luni înainte. La venirea la putere, Chamberlain s-a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Rromilor din România. Bulibașa Ioan Cioabă s-a autoproclamat la 5 mai 1992 ca "rege internațional al rromilor", fiind încoronat la data de 8 septembrie 1992, la Mănăstirea Bistrița (jud. Vâlcea), în prezența a peste 10.000 de romi. La "încoronare", el a primit însemnele regalității, fabricate în Italia în anul 1992, la comanda lui Cioabă: o coroană din aur cu greutate de aproape 2 kg, împodobită cu rubine și smaralde, un sceptru de aur cu greutatea de aproximativ 2,5
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
țigănești. Ion Cioabă a murit în Spitalul de Urgență Floreasca din București la data de 23 februarie 1997, în urma unui infarct miocardic. Ceremonia sa de înmormântare, de la Sibiu, a fost condusă de un pastor penticostal român, la fel ca și încoronarea fiului său Florin Cioabă ca "rege al rromilor de pretutindeni", celebrată tot de un penticostal, afiliat la Congregația Adunarea lui Dumnezeu-Assemblies of God din S.U.A. Ion Cioabă a fost înmormântat în Cimitirul Municipal din Sibiu. La moartea sa, Iulian Rădulescu
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
Nicolae Iorga menționa în memoriile sale, la 27 aprilie: „Mi se aduce din Ardeal un admirabil album al fotografului Samoilă Mârza, înfățișând ultimele manifestări”. În continuare, Samoilă Mârza a fotografiat vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud și Câmpeni (1919); încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria (22 octombrie 1922); serbările comemorative de la Țebea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui Avram Iancu (1924); sărbătorirea a 10 ani de la manifestările Unirii (1929). A legat prietenii strânse cu Iuliu
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
10 ani de la manifestările Unirii (1929). A legat prietenii strânse cu Iuliu Maniu, Octavian Goga, Aurel Vlad, Valer Pop etc. În 1924, în urma unei audiențe la primul ministru Ion C. Brătianu, a reușit să obțină fonduri pentru continuarea pictării Catedralei Încoronării din Alba Iulia, care fusese începută de către pictorul Costin Petrescu și abandonată după încoronarea din 1922. În 1929, cu prilejul sărbătoririi a 10 ani de la Marea Unire, Samoilă Mârza a fost decorat de către oficialități. În 1967 prof. dr. Gheorghe Anghel
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
Goga, Aurel Vlad, Valer Pop etc. În 1924, în urma unei audiențe la primul ministru Ion C. Brătianu, a reușit să obțină fonduri pentru continuarea pictării Catedralei Încoronării din Alba Iulia, care fusese începută de către pictorul Costin Petrescu și abandonată după încoronarea din 1922. În 1929, cu prilejul sărbătoririi a 10 ani de la Marea Unire, Samoilă Mârza a fost decorat de către oficialități. În 1967 prof. dr. Gheorghe Anghel, directorul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia a reușit să achiziționeze de la Samoilă
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
favorită a bunicilor ei, Höjentorp, care era de asemenea și reședința să favorită, precum și un venit mare. În 1653, Magnus Gabriel a picat în dizgrație și a fost expulzat de la curte. Maria Eufrosina a încercat să acționeze ca mediator. La încoronarea fratelui ei, regele Carol al X-lea, în 1654, Mariei Eufrosina i s-a garantat rangul și statutul de Prințesa Regală a Suediei. O parte din nobilime s-a opus acestui lucru. Maria Eufrosina nu a folosit titlul de contesă
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
în 756. În acel moment, predecesorul lui Aistulf, Ratchis, a părăsit mănăstirea de la Montecassino unde se retrăsese și a încercat să reia conducerea regatului, însă Desiderius a reprimat rapid această răscoală, având și sprijinul papei Ștefan al II-lea. La încoronarea sa, Desiderius a promis să restituie cea mai mare parte a orașelor pe care Sfântul Scaun le pierduse anterior în favoarea regilor longobarzi anteriori, în schimbul aprobării papale față de revendicările sale. Însă conflictul cu papa Ștefan al III-lea a izbucnit, atunci când
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
urban din țară. Timp de multe secole Cracovia a fost capitala regală a Poloniei, până când Sigismund al III-lea Vasa a mutat curtea reglală la Varșovia în 1596. Întregul centru este tăiat în două de Drumul Regal, rută traversată la încoronare de regii Poloniei. Drumul începe la biserica Sf. Florian de lângă flancul nordic al zidurilor orașului în suburbia medievală Kleparz; trece prin Barbacana Cracoviei ("Barbakan") construită în 1499, și intră în Stare Miasto pe Poarta Florian. El duce de-a lungul
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
șapte milioane de vizitatori pe an. Între marile atracții se numără Piața Centrală cu Basilica Sf. Maria și Sala Țesăturilor Sukiennice, castelul Wawel, Muzeul Național de Artă, Clopotul Sigismund din catedrala Wawel, și Poarta Sf. Florian cu Barbacana de pe ruta încoronărilor regale. Cracovia are 28 de muzee și galerii de artă publică. Între ele se numără ramura principală a Muzeului Național și Muzeul Czartoryski, la ultimul fiind expuse opere de Leonardo da Vinci și Rembrandt. Cele 28 de muzee din Cracovia
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
care era mai puternic decât regele însuși. În ianuarie 1066, regele Edward a murit, iar Harold Godwineson a fost proclamat că Regele Harold al II-lea de către mării nobili de frunte. William s-a simțit ofensat și a contestat imediat încoronarea lui Harold. Doar cu două săptămâni înainte de , în octombrie 1066, William a invadat Anglia, pretinzând dreptul său la tronul englez. A mai luptat în alte două lupte importante. Cea de la Fulford și cea de la Stamford Bridge împotriva vikingilor conduși de
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
arhitectul Johann Arnold Nehring cu construirea lui, dar acesta moare la câteva luni de la începerea lucrărilor. Munca lui fiind continuată de Martin Grünberg. Castelul era pe atunci mult mai mic. El a fost extins spre sud de Andreas Schlüter. După încoronarea lui Friedrich III ca rege al Prusiei, s-a continuat cu extinderea castelului. Eosander von Göthe continuă construcția castelului, clădirea având acum trei aripi. Castelul fusese inițial denumit Lützenburg, după satul din apropiere. El va fi redenumit, în anul 1705
Castelul Charlottenburg () [Corola-website/Science/318080_a_319409]
-
Lublin pentru a aproba Uniunea constituțională propusă de regele Sigismund August dintre Polonia și Marele ducat al Lituaniei, eveniment imortalizat în 1869 de pictorul Jan Matejko. În anul 1573 a fost la Paris în cadrul delegației de nobili poloni venită pentru încoronarea lui Henri de Valois că rege al Poloniei, iar după fugă acestuia din Polonia a sprijinit candidatura prințului austriac Ernst la tronul Poloniei. Când Ștefan Bathory a urcat pe tronul Poloniei, Łaski s-a temut să nu cadă în disgrație
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]