664 matches
-
știut noi și acum sunt mândru că îmi este coleg! Normal, nu a mai vrut nimeni să adauge ceva despre Lică... se pare că epuizase subiectul. Când a părăsit sala i-a tras Berti mulțumit o scatoalcă de l-a încovoiat; era de două ori mai mare decât Laur, - Greu te mai prinde omul la ședințe! Ai văzut... n-ai murit! Peste câteva zile vine Radu, șoferul lui de pe basculantă și-i șoptește, - V-a lăsat Lică ceva! Îi lăsase 5
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de astă dată spre Muntele de Foc. Trecu peste podișul de lângă munte, unde mii de robi munceau la tăiatul pietrei. Unii erau pe povârniș, alții în gropile adânci săpate tot de ei. Spinările lor negre sau roșii sau galbene erau încovoiate. Mulți robi cărau în spinare bolovani rotunzi sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întinse în față, la o distanță de cinci-opt centimetri unul de altul. Întindeți-vă coloana și gâtul, apoi aplecați-vă încet în față din talie, pe măsură ce expirați. Încercați să vă aplecați din talie cât mai mult posibil, nu să vă încovoiați coloana, care trebuie să se îndoaie doar în timpul etapei finale. Treceți mâinile de-a lungul tibiei pe măsură ce vă aplecați, apucați tălpile picioarelor și folosiți brațele pentru a trage trunchiul în față spre picioare, îndreptând fruntea spre genunchi (figura 4.7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și servește ca o punte pentru ca energia să curgă din capătul Canalului de Control în palat până în vârful Canalului de Funcționare din gât; - țineți umerii ușor rotunjiți și complet relaxați. Rotunjirea umerilor menține cutia toracică relaxată. Evitați tendința de a încovoia umerii și de a contracta gâtul, pentru că acest lucru provoacă tensiune musculară, care împiedică circulația sângelui și a energiei; - nu lăsați burta să vă atârne în afară. Mențineți abdomenul ușor contractat, fără efort sau tensiune excesivă. Sfincterul anal și diafragma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Și, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj uriaș, și de o furie bezmetică. Lovește cu securea în animalul cenușiu, care părea inofensiv... lovește încă o dată și, iar a lovit orbește, ca turbată. Dar, animalul în fața ei se încovoaie și se răsucește spre ea să o apuce. Îl vede rânjindu-și colții... nu vede decât un rânjet, un rânjet care din nou, cu frică și lăcomie se întinde către ea.
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
auziră, dinspre casa vecinului Dimitrie, care era la vreo două sute de metri, glasul gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
interes, apoi la interes maxim, apoi din nou confuzie și din nou întunecare. A durat mai puțin de o secundă. Apoi și-a întors privirea și a întrebat: —ăla e coriandru sau pătrunjel? Una dintre șuvițele lui de păr se încovoia într-o buclă. Lisa își dorea să pună un deget în ea și să tragă. —Tu ce crezi? a întrebat-o el din nou. Simțind că vorbeau codificat, ea se uită la frunza din mâna lui și spuse: Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a întors de la baie, și-a băgat tălpile înghețate între coapsele lui, pentru a le încălzi, așa cum făcea mereu. Apoi au adormit, așa cum adormiseră aproape în fiecare noapte timp de patru ani, unul în brațele celuilalt. Ea s-a încovoiat în forma unui „C“, iar el într-un „C“ mai mare, în spatele ei, cu palma caldă pe stomacul ei. —Noapte bună. —Noapte bună. Tăcere. În întuneric, Oliver observă: —E foarte ciudat, spuse el, lăsând să se simtă confuzia și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
portabile făcând imposibilă orice conversație. Nu că ar fi avut cineva chef de vorbă la douăsprezece și un sfert Într-o noapte de luni. Cel puțin nu cu David Reid zăcând acolo. Pe pământul Înghețat. La un capăt al cortului Încovoiat sub greutatea picăturilor de ploaie, un șanț lat cam de un metru fusese izolat de poliție cu bandă albastră. Apa Întunecată și vâscoasă sclipea În lumina reflectoarelor. Celălalt capăt al cortului era așezat chiar pe malul râului, iarba fiind bătătorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o făcu. Un pumn ca de granit Îl izbi În stomac, exact În cicatricea operației, moment În care simți cum un foc Îi cuprinde măruntaiele. Deschise gura pentru a țipa, dar nu mai avea aer În plămâni. Genunchii i se Încovoiară. O mână de fier Îl apucă de haină trăgându-l În față, Încercând să Îl țină În picioare, În timp ce un alt pumn se, pregătea să Îl transforme Într-o bucată de carne Însângerată. Agentul Watson strigă ceva, dar Logan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
conducătorii agresivi de ricșe care Încercau să scoată mașinile străine de pe Bubbling Well Road. Lăsînd jos geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În fetele de la bar săltărețe, cu genți americane sau În bătrînele slujnice Încovoiate sub jugurile de bambus de care atîrnau pui fără capete. Un camion deschis, plin de călăi profesioniști, trecu prin fața lor În drum spre spînzurătorile publice din Orașul Vechi. Încercîndu-și norocul, un băiat cerșetor desculț alerga pe lîngă Packard. Bătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bicicletă pe Nanking Road, fu depășit de un camion militar. Un grup de bărbați cu părul blond, În uniforme britanice, ședeau În spatele paznicilor. — Grăbește-te, băiete! Hai, mai cu viață! — Mai repede, băiete! Nu putem să te așteptăm! Jim se Încovoi deasupra ghidonului, iar picioarele i se Învîrteau cu repeziciune repede pe pedale. Soldații strigau și Îi făceau semne cu mîna, bătînd din palme, În timp ce paznicii japonezi se Încruntau la acest joc absurd al englezilor. Jim strigă spre camionul care dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la viață din paginile aspre și rupte, își aruncau brațele în jurul gâtului meu și se luptau cu mine gâfâind, râzând și suspinând, ducându-mă înapoi în viețile lor, înapoi în trecut, când ele mai erau încă în viață. Mama își încovoaie un deget împodobit cu inel. Îți amintești noaptea în care ți-am tuns părul? șoptește ea și dansăm prin cameră, eu în pantalonii scurți de înot și în pantofi de tenis, ea într-o rochie cu imprimeu cârpită de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se îndepărta. Întoarce-te, îl provocam eu, mincinosul naibii. Dar nu am vorbit și Otto nu s-a răsucit. La ce mă așteptasem? Ultima dată când mă văzuse, eram un băiețel mort de foame, plin de râie și purici și încovoiat de frică. Avocatul avea dreptate în scrisoare. Acel Peter van Pels murise la sfârșitul războiului. M-am întors și l-am urmat pe Otto pe coridor, intrând în sală odată cu restul spectatorilor. Scaunul judecătorului, flancat de steaguri naționale și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o cravată neagră. Ține o frigare în mână din care picura sângele meu. - Zitta, deschide fereastra că pute a mort! spune el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele lacrimi, în timp ce-mi amintesc de fata cu obrazul pistruiat și ochii negri, pentru care am scris poeme, moarte azi, sau ofilite ca și dânsa. Pe degetul ei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fac o danie azilului, ca să avem, baba și cu mine, un adăpost pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna îmi tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau de astă dată două paranteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
seama. Ar trebui să te duci din nou la doctor. N-a considerat că e ceva important. Nu mai știam ce să spun: stăteam acolo, țintuit locului. Fiona mă privi preț de-o clipă, apoi își încrucișă brațele și își încovoie umerii, retrăgându-se în sine. — Chiar sunt obosită, spuse ea. Trebuie să mă retrag. — Bine. Dar înainte de a pleca, mi-am lipit din nou mâna de gâtul ei și am alunecat amândoi într-o îmbrățișare stângace la început, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în timp ce vântul îți mângâia fața și îți șuiera în urechi și lacrimi plăcute de bucurie îți țâșneau în coada ochiului. Preț de-o clipă, am simțit cum anii se desprind ca o povară grea de pe spatele pe care mi-l încovoiaseră și Joan și cu mine eram din nou copii și coboram spre ferma domnului Nuttall. Mi-a spus după aceea că scosesem un chiot de bucurie. Eu nu mi-am dat seama. — Deci, spuse ea, ai de gând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oră, două, din când în când. Cel mult trei. De când a murit Rebecca. Pic. — Și ce noapte a fost! S-a întâmplat de mult, de mult de tot. Ce istovit eram! Sincer să fiu, nu credeam că voi supraviețui. Se încovoia în față, cu capul în mâini. Tare mi-aș dori să dorm, Michael. O să mă ajuți, nu-i așa? Michael luă seringa din mâna întinsă și privi în timp ce Mortimer își sufleca mâneca. — Nu cred că mai am putere în degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la una dintre casele din josul străzii, urmat de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niște cioturi carbonizate mai răsăreau din pămînt ca o pădure de umbrele negre. — Dumnezeule mare, e o ieșire de incendiu..., am spus arătînd spre treptele de fier forjat care coborau din dreptul unei uși de la etajul Întîi. Structura masivă se Încovoiase din cauza fierbințelii, dar rămăsese prinsă În pereții de piatră. — De ce n-au folosit-o? Ar fi ajuns la loc sigur În cîteva clipe. Hennessy Își scoase pălăria În semn de respect pentru victime. Își plecă fruntea și rămase așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
brâu. Cămașa e aruncată pe canapea, de sub pânza ei albă ies picioarele Andreei, tolănită. Trebuie să mă ridic În picioare să văd mai bine. Andreea e În sutien, stă pe burtă, cu fața Îngropată Într-o pernă. - Andreea! Spatele se Încovoaie, șira spinării lucește, până și umerii delicați au sclipici. De-acolo vine mirosul de pepene: Andreea e unsă cu ulei Înmiresmat. Și mâna agățată de aer a senatorului e unsă, a inversat omul rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
această lume, a trăit mereu În alt timp, cu deosebire În cel dinaintea primului război, lumini și pocnete de artificii, și va pleca zîmbind, va zîmbi nu vremii acesteia ci timpului acela, iar noi...”. Noi suntem acum aici: doamna Pavel, Încovoiată de durere pe fotoliul de la căpătîi, alături, În picioare Marga Popescu În rochie neagră, apoi trei doamne din cele ce veneau la rînduitele sindrofii, doi bărbați de pe vremea domnului Pavel, singurii care-au rămas, dar el doi bani nu dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îți spui, ai făcut vreo greșeală care se poate repara. Poate la mijloc e o neânțelegere. Poate că iubește pe altcineva. Ei da, e un pahar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi. Astfel aflai de istoria cu medicinistul, un băiat admirabil, pe care îl căutai la spital și băurăm împreună un coniac la un bar. Auzise și el de mine, încît conversația care urmă ne apropie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cești... "Ar fi prea simplu", zise Ion. "Adică?" "Să te duci să predai copiilor abecedarul." "Și de ce n-ar fi simplu?' Lucrurile sânt mai complicate", rosti el sibilinic și se ridică încet, ai fi zis ca un moșneag cu umerii încovoiați de atâta înțelepciune și se îndepărtă și dispăru după o perdea. Rămăsei singur câteva minute și mă uitai să văd ce făcea individul cu ziarul. Dispăruse, lăsând în urma lui ceașca de cafea pe care o băuse, ca o enigmă: era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]