540 matches
-
și masive, cu coadă scurtă și, de regulă, ascunsă între perii blănii, cu cap rotund, bot alungit și, de obicei, trunchiat, gât scurt și gros, urechi scurte și ochi relativ mici. Labele au câte cinci degete prevăzute cu gheare puternice, încovoiate și neretractile. Mersul lor este plantigrad. Urșii sunt carnivore de talie mare, voluminoase, masive și greoaie. Ursul malaiez ("Helarctos malayanus") este cel mai mic reprezentant al familiei: lungimea corpului 1,2-1,5 m, greutatea 27-70 kg). Ursul brun are o
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
sunt scurte, drepte și rotunjite, iar ochi relativ mici. Coada este scurtă, vestigială și, de regulă, ascunsă între perii blănii. Picioarele anterioare și posterioare, potrivit de lungi, puternice și groase, au câte cinci degete prevăzute cu gheare foarte mari, puternice, încovoiate, ascuțite și neretractile, pe care le folosesc la sfâșiat prada și la săpat pământul. Tălpile, la urșii tereștri sunt păroase, iar la cei cățărători, golașe. Dentiția are următoarea formulă: 3•1•(4-3)•2/3•1•(4-3)•(3-2) x 2 = 36-42
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
de unii și "Eohippus", care se hrănea cu frunze și fructe din pădure. Mărimea sa era de 20 de cm înălțime la umăr. "Hyracotherium" se deosebea mult de calul de azi: era de mărimea unei vulpi sau căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul și picioarele erau scurte, piciorul era asemănător labei de câine (cu degete), craniul și creierul erau mici. În urmă cu circa 50 de milioane de ani urmează un proces lent de evoluție, perioada de trecere de la "Hyracotherium" la
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
vegetația specifică de iarbă a stepei. Faza următoare de evoluție a calului "Mesohippus" a apărut în urmă cu 40 de milioane de ani. Acest strămoș al calului era mai mare, înălțimea la greabăn fiind de 60 cm, spinarea mai puțin încovoiată, gâtul, picioarele și botul mai lungi, numărul degetelor de la picior redus la 3 degete. În urmă cu cca. 35 milioane de ani apare "Miohippus", care era mai mare și cu craniul mai lung decât forma precedentă. În urmă cu 24
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
să nu existe salvare pentru caprele migrante din spectacol</strong> (care de altfel sunt supraviețuitoare, de azi pe mâine), în afara celei ocazionale, individuale, a celor dispuse să se preschimbe în lupi. Interpretatarea Mihaelei Teleoacă e intensă: cu ochii umezi, spinarea încovoiată, glasul tânguitor, capra pare să sufere de dorul copiilor, de vinovăție, de singurătate, de alienare. La o discuție post-spectacol, o prietenă îmi spune că a fost deranjată de această interpretare, de împingerea mamei-migrante în poziția de victimă pasivă: umilită în
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
muzical de percuție din clasa idiofonelor folosit în liturghia ortodoxă. Toaca și clopotele sunt singurele instrumente muzicale acceptate de Biserică Ortodoxă. Toaca este constituită cel mai adesea dintr-o scândura de lemn sau, uneori, dintr-o placă groasă de fier încovoiata, în care se bate cu unul sau două ciocănașe, la orele fixate pentru rugăciune. Percuția se face în mod ritmic și, în funcție de locul în care placă de lemn sau metal este lovită, se pot obține sunete cu înălțimi diferite, creindu-se
Toacă () [Corola-website/Science/307050_a_308379]
-
ca lamele unui foarfece; ciocul este adaptat pentru sfâșiat prada. Corpul subțire, aripile și coada lungi, arată că este o bună zburătoare. Picioarele puternice se termină cu patru degete (trei îndreptate înainte și unul înapoi), cu ghearele lungi, ascuțite și încovoiate. Are vedere foarte bună, putând distinge de la mari înălțimi prada: păsări, șoareci, iepuri, insecte. Se aruncă asupra prăzii, o apucă cu ghearele, o sfâșie cu ciocul și o înghite nemestecată; uliul este o pasăre răpitoare de zi. Hrănindu-se cu
Uliu () [Corola-website/Science/308503_a_309832]
-
a sa modul în care se desfășura predarea cizyei sau harciului, în anumite timpuri și locuri, cităm: "[...] la predarea capitației sau a haraciului emirului musulman în divan, acesta îl lovea după grumaz pe nemusulmanul venit cu capul plecat și spinarea încovoiată, spunându-i: ""Plătește-ți darea, tu, dușman al singurului Dumnezeu!"", după care un slujitor îl arunca afară." Tot renumitul nostru turcolog mai spunea: "Asemenea prescripții, ca și aceea de a purta semne distinctive pe veșminte au rămas în vigoare până în
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
Talpa Iadului" realizată în anul 1913, care înfățișează o țigancă bătrână, care la prima vedere are o imagine hidoasă, dar care în final cucerește privitorul cu atitudinea ei datorată privirii pline de inteligență. Baba are dinții ieșiți în afară, este încovoiată - similar Babei Hârca a lui Matei Millo - și încotoșmănată cu zeci de bulendre ține o lulea în mână. Un loc aparte îl are pictura denumită "Aglaia", realizată în anul 1907 și alte replici ulterioare. "Aglaia" nu a fost o nomadă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
prezidează un ospăț în cinstea mortului. Alte picturi etrusce înfățișează o întreagă demonologie, diferită de cea greacă. Etruscii au un personaj numit Charon, la fel ca grecii, dar care are o înfățișare originală. El are urechile asemeni unui cal, nas încovoiat de pasăre prădătoare, dinți și buze înfiorătoare, gata să sfâșie victimele. El ucide oamenii și îi conduce în Infern. Cu toate acestea, lumea morților la etrusci este bogată în plăceri. Slavii antici, păgâni, credeau că lumea lor era un copac
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
tonul său agitat și amar, prezent în textul cărții sale. Accentele de temeinică încredere în Dumnezeu și de speranță, care încheie cartea cu atâta pasiune, nu s-a impus niciodată fanteziei artiștilor. Aspectul profetului este în general senil, cu barbă, încovoiat. Așa este, de exemplu, reprezentat într-un mozaic la Hosos David, Salonic, una dintre reprezentările sale cele mai vechi (se. Al V-lea), care a dat tonul mai ales iconografiei bizantine. Uneori apare de-a dreptul deformat. Textul din „"Mystère
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
exploatare în vatră. Din aceste perioade au fost descoperite numeroase unelte specifice de minierit, cum ar fi o lopată cu mâner scurt, mai multe de lopeți plate de tip „vâslă ”, un „satâr” cu mâner, două bucăți de lemn cu capete încovoiate (probabil tălpi de sanie pentru transportarea blocurilor de sare iarna), icuri de tip pană si un târnăcop primitiv (cu vârful dintr-un corn de bovină în care intra un mâner din lemn). Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază
Salina Ocna Mureș () [Corola-website/Science/312619_a_313948]
-
au detașat în timpul procesului de fosilizare,când pielea și carnea au putrezit,astfel încât fosilele s-au amestecat și s-au încurcat.Ca rezultat,pozițiile lor inițiale,unghiurile și modul de amplasare fața de corp sunt incerte. avea capul minuscul,gâtul încovoiat,membrele anterioare mai scurte,spatele arcuit și membrele posterioare mai lungi,caracteristice celorlalte stegosauride.Aveau cam 15 perechi de plăci pe spate.Coada nu era atât de lungă și de substanțială ca la Kentrosaurus,dar era totuși impresionantă,cu proiecițile
Tuojiangosaurus () [Corola-website/Science/311878_a_313207]
-
Mongolia, în Orientul îndepărtat. Mongolii se ocupau cu vânătoarea, pescuitul și creșterea animalelor. Erau nomazi și în căutare de pășuni se mutau dintr-un loc în altul. Erau organizați în triburi sau hoarde, conduse de către hani. Erau înarmați cu săbii încovoiate și arcuri mari. Locuiau în corturi (iurte) de formă ovală sau rotundă. Temujin sau Ginghis Han, unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile. Acesta a cucerit o mare parte din Asia, fiind foarte asemănător cu personalitatea lui Alexandru
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
în 963, 51 de ani. Era mic destul de gras, avea un trunchi robust, așezat pe niște picioare cam scurte și pe deasupra un cap puternic cu chipul întunecat și ars de soare, încadrat de un păr lung și negru; avea nasul încovoiat, barba scurta și căruntă; sub sprâncene groase, ochi negri cu privirea gânditoare și întunecată. Liutprand, episcopul din Cremona, care a venit ca ambasadorla curtea lui, a spus despre el că era de o urâțenie rară, "negru la pile ca un
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
corpul este neted fără cruste. Specific este culoarea petelor portocalii de pe partea dorsală care sunt în contrast cu desenul dungilor de culoare închisă, acest caracter morfologic atrage atenția că avem de-a face cu o specie veninoasă. Dinții Helodermatidaelor sunt dinți ușor încovoiați spre interior ceace face ca parda să nu mai poată scăpa. Dinții de pe maxilarul înferior au un șanț pe care se scurge veninul produs de o glandă submandibulară care are o dimensiune de 40 x 5 mm. Cele două specii
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
picioarele sunt acoperite cu fulgi în loc să fie acoperite cu o piele solzoasă ca majoritatea acvilelor. Acvila de munte vânează din aer, pentru a reuși este echipată cu arme tipice de pasăre răpitoare: puternice picioare terminate cu gheare bine dezvoltate, cioc încovoiat, mare forță, viteză și o ascuțită percepție vizuală pentru a localiza prada la sute de metri distanță. Prăzile pe care le poate prinde sunt de toate mărimile: șoareci, iepuri, marmote, păsări terestre și zburătoare, vulpi, pisici, chiar iezi și indivizi
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
a aripilor ca și piepteul și abdomenul este acoperit de un penaj de culoare verde turcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului este în general brună. Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
îl lăsa adesea pe post de observator neputincios. Oricât de mult se străduia basileul să stăvilească expansiunea otomanilor, fără bani, fără soldați, lucrul acesta nu prea-i reușea. Singura armă a împăratului era diplomația, iar arma lui Baiazid era sabia încovoiată. Superioritatea rămânea întotdeauna de partea sultanului".Chiar și pentru a se încorona, Manuel a trebuit să fugă, pe ascuns, din tabăra sultanului de lângă Brussa. În anul 1392, turcii au ocupat Macedonia, peste un an-Bulgaria. După cucerirea capitalei bulgarilor, Târnovo, otomanii
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
ușor arcuit în sus) îndreptate în sus. Vara e ușor de recunoscut după gâtul maro-roșiatic. În zbor se aseamănă cu cufundarul polar (Gavia arctica), dar poate fi diferențiat pe baza picioarelor mai puțin proeminente, a spatelui mai bombat, a gâtului încovoiat, a bătăilor din aripi mai rapide și a aripilor îndoite mult spre înapoi. Masculul emite un strigăt nupțial puternic repetat: "oo-orrr" acompaniat de cel al femelei mai puternic și mai ascuțit "arroo-arroo-arroo". Totodată emite un strigăt plângăreț "eeeh". Strigătul cel
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
fost numit și condor argentinian, bolivian, chilian, columbian, ecuadorian sau peruan. Genului "Vultur" i se mai atribuia și denumirea "Voltur", iar cuvântul „γρυπός”, din care derivă epitetul latin „"gryphus"”, are o etimologie greacă, limbă din care se traduce ca „nas încovoiat”. Denumirea cotidiană „condor”, care se pronunță la fel în toate limbile europene contemporane, are origini în America Latină, provenind din vechea limbă quechua, în care vorbesc și azi mulți amerindieni. Specia condorului andin nu se bucură încă de o clasificare sistematică
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Lăuta (var. alăută) este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul lung, încovoiat și fără bare, iar cutia de rezonanță având pe față un orificiu de vibrație, este foarte bombată, cu un fund adânc și rotunjit, în formă de migdală, asemănător cu cobza. Lăuta, de proveniență persano-arabă ("al ûd") a fost introdusă în
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
lângă podul de la kibuțul Gesher. Prezenta lor în locurile menționate dovedesc legătura dintre locuitorii de atunci ai respectivelor locuri, cu culturile Beer Sheva și Tel Ghassul. Instrumentul, făcut din lut, are forma unui butoiaș culcat la orizontal. De la amândouă capete încovoiate se ridică niște manere mici ca niște urechi. La recipientele mai vechi capetele sunt egale, în timp ce la acelea mai recente sunt inegale - unul încovoiat și celălalt plat. Din mijlocul vasului orizontal se ridică un gât larg. Unele din recipiente au
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
Tel Ghassul. Instrumentul, făcut din lut, are forma unui butoiaș culcat la orizontal. De la amândouă capete încovoiate se ridică niște manere mici ca niște urechi. La recipientele mai vechi capetele sunt egale, în timp ce la acelea mai recente sunt inegale - unul încovoiat și celălalt plat. Din mijlocul vasului orizontal se ridică un gât larg. Unele din recipiente au o strecurătoare în partea inferioară a gâtului. Odată cu dispariția chalcoliticului instrumentul acesta a dispărut. Prezența lui într-un site arheologic indică cu cea mai
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
Căpitanul Hatteras", în care câinele Duk este un personaj în adevăratul sens al cuvântului, mai important decât cel care dă titlul romanului. Conform prezentării făcute de Jules Verne, insula Hoste are cincizeci de kilometri pe o sută, fără peninsula Hargy, "încovoiată ca o seceră și al cărei cap este cunoscut sub numele de Falsul Cap Horn". Fața insulei care dă către ocean este foarte neregulată, în timp ce fața dinspre arhipelagul Țării de Foc este rectilinie, fiind separată de acesta prin canalul Beagle
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]