682 matches
-
și o sticlă de bere. Câștiga bine Nilă pentru serviciile lui aduse locatarilor, dar nu știam de ce avea mereu acel aer împovărat. Nu era trist (fiindcă la un pahar avea un surâs de încîntare fermecător și fruntea lui lată și încrețită de o liniștită nedumerire se descrețea în sfîrșit) dar lupta parcă mereu cu gânduri care nu căpătau glas. Ducea o luptă cu sine sau cu ceva? Nimeni nu știa, fiindcă stârnit de frati-său nu se dezvăluia, chiar dacă acela îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
paltonul la loc. - Cât zici că costă? șopti Nilă. - A, exclamă negustorul ca și când ar fi crezut că spusese lucrul acela lipsit de importanță, prețul adică; patru mii de lei! se miră el însuși de cât de ieftin era. Nilă își încreți fruntea. Eu simții că trebuie să mă întorc la vechiul meu costum pe care cu adevărat mă gândisem o clipă că trebuie să-l arunc. Chiar dacă ne tocmeam, cât putea să lase? O mie, chiar două, și? De unde luam mia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
multe , șanse să fii bine primit dacă lași libera opinie să se exprime, într-un minut se și decisese să se scrie despre cartea poetului o notă, în timp ce dacă ar fi tăcut, poate că s-ar fi scris un articol, încrețindu-și fruntea în semn că era stăpânit de cea mai sinceră obiectivitate, Geo Dumitrescu i se adresă lui Untaru: - Ei, cume?! - Interesant! zise acesta, dar se roși și izbucni în râs. - Ei, vezi?! se adresă Geo Dumitrescu uriașului, ai fi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâșie inima! Generalul se uită câteva momente la Bologa, apoi la ceilalți, apoi râse cu poftă, cu gura căscată, cu mustățile zbârlite, încît fața i se încreți ca o coajă de nucă stricată. ― Foarte... foarte... interesant! mormăi dânsul râzând. Pe urmă, potolindu-se cu greutate și cu o vădită rușine pentru că nu și-a stăpânit râsul, își reluă masca obișnuită și serioasă, povestind colonelului cum i-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
glumă Cu care pasiunea-mi s-o diregi Vei spune tu? - O taci - o taci, n-o spune - Ai spus-o? -S mânios, tu-nțelepciune! În van vorba ta blând povățuește - La seriositatea ta surâd; Spre sărutare gura-ți se-ncrețește, Spre sărutare ochii tăi se-nchid; Șireată ești! sub geana ce umbrește Ochi-ți sclipesc și-mi pare că ei râd; Cu brațul ți-i acoperi?... Supărată? Ce te prefaci, iubita mea șireată? {EminescuOpIV 69} IUBITEI O, îndulcește-ți ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce te prefaci, iubita mea șireată? {EminescuOpIV 69} IUBITEI O, îndulcește-ți ochii tăi iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? Tresare-adînc, Tresare-adînc, iubită - Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta. Durerea chiar de-o simulezi - eu simt Fiori adânci în pieptul meu trezind. Ah! cât ești tu de mândră și frumoasă Când râzi, când plângi, când mă săruți, când - ah! Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe frunte cu stele e prins, Ca îngerii albe și pure - Prin gene de nor, Ca visuri strecor, Ducând înstelata lor viață Prin ceață. Un șuer în noapte, prin codri, un vânt, Un freamăt și totul dispare... Și nori se-ncrețesc risipiți și s-avînt. În lună stau stâncile rare - Iar junele-iubit E-un brad putrezit Pe trunchiu de granit, pe ruine Bătrâne. {EminescuOpIV 103} ODIN și POETUL Ei cer să cânt... durerea mea adâncă S-o lustruesc în rime și-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume, Jos la poarta urbei mândre a ei sunete se frâng. Mai albastră decât cerul, purtând soarele pe față, Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. Cîte-odată se-ncrețește și-și întunec-al ei vis - Nimfe albe ca zăpada scutur-ap-albastră, caldă, Se împroașcă-n joacă dulce, mlădiindu-se se scaldă, Scuturîndu-și părul negru, înnecîndu-se de râs. Și pe valuri luminoase oceanul lin le saltă, Orice undă lingușește arătarea lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stînce, să-i stee de strajă În neagra-chisoare în fund de pământ... ". Șoptește: vânt falnic furtuna o-nhață, Aripele-i leagă - o bagă în stânci, Acolo cu lanțuri o leagă de brațe; Cu-ncetul a cerului nori se desfață Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. "Copile, acuma pericol nu este - Urmează-mi în munte, în salele-mi mari, Acolo-mi vei spune de tatăl tău veste. În viața-ne fost-am Pilad și Oreste - El moare - și-n lume rămân singur iar. "Nainte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
315} 1877-1879 {EminescuOpIV 316} {EminescuOpIV 317} LECTURĂ Stam sara la fereastă, Iar stelele prin ceață Cu tainică dulceață Pe ceruri isvoria. Citeam pe-o carte veche, Cu mii de negre gânduri Și literile-n rânduri Prinsese a juca. Jos lacul se-ncrețise Sub purpură târzie Și valuri verzi de grîe Se legăna pe lan. O stea din cer albastru Trecu a ei icoană Din fața apei plană În fundul diafan.... Și cred pe înțeleptul Ce-l văd că-n carte zice, Că-n lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
starurilor sportive și muzicale, decât pe cele ale propriilor părinți. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață. Milioane de ani i-au trebuit creierului uman să-și încrețească circumvoluțiunile pe care noi le lăsăm nefolosite. De pe unele frunți și muștele pleacă dezamăgite. În privința proștilor, natura este vinovată de două ori: întâi că i-a creat; apoi că nu le-a adus la cunoștință. Mă tem de proștii cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nostalgii. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Pâinea noastră cea de toate zilele nu a fost niciodată suficientă pentru tuburile digestive ale planetei. Doamne, lumea noastră nu mai poate fi citită! Dă-ne alt creier, ori încrețește-ni-l altfel pe cel din dotare. Confortul este Calul Troian care ne-a furat bucuria de a trăi natural. Secolul douăzeci - singurul în care producția de sânge a depășit-o pe cea de lapte. Epoca noastră s-a lecuit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de ucenic. Și bărbații știu, slavă Domnului, să fie țațe. Cel mai sadic îndemn adresat poeților contemporani ar fi : citește - te pe tine însuți ! Unii pretind că au ajuns în Rai înaintea lui Sf. Petru. O funcție cât de mică încrețește a gravitate orice frunte tâmpă. De la Iuda încoace, prețul trădării s - a ieftinit dramatic. Am putea spune chiar că nu a mai rămas decât voluptatea gestului. Unii nu pot justifica primul milion. Alții - nici următoarele miliarde. Sper că nu se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici legea morala din noi, nici cerul înstelat. Au scris ei, dar cum au vrut alții. Există filosofi care încearcă să stabilească relații de cauzalitate dintre paralelismul șinelor ferate și conjunctivita la biblici. Oare nu regretă Dumnezeu că ne-a încrețit ceva mai mult creierul? Filosofii nu distrug lumea. Dar se străduiesc să o facă neinteligibilă. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Industrializarea ne ajută să ne turnăm și la propriu cenușă în cap. O mare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
păr, ba din ochi, ba dintre buzele uscate de vânt, încercînd să le așeze îndelung după urechi sau în elasticul ce-i ținea pletele. Știam că nu știe că sânt acolo. Vântul rece o zgribulea. Am priceput asta după cum se încrețea pielea pe mâinile ei lungi, care îmbrățișau picioarele cum bine ți-am spus. Mi-am scos bluza de vânt pe care o aveam legată la gât și, fără să mă simtă, i-am pus-o peste umeri. Mă așteptam la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lăsa în jos buza inferioară și nici un cuvânt nu mai putea scoate din gură"18. Știa bine ce avea să urmeze: Și... deodată îl scutura o cutremurare. Bustul tresaltă, capul se proiecta în sus, ca pe un resort. Fruntea se încrețea, sprâncenele se strângeau, tot chipul se deforma într-o haină crispare. Cu ochii albi de spaimă privea scurt, cu alarmă, înapoi.. . Desigur și el simțea că se pierde. Se prindea repede cu palmele de fălci, se încorda, parcă să oprească
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Multă lume are, spun eu voios. — Da, sigur, bolborosește vaca bătrână. Nu-i place deloc de Estelle, asta-i la fel de sigur ca Încă un sezon fără nici un trofeu pentru Gorgie. — O vizitează multă lume? — Prea multă, zice nevestica, apoi Își Încrețește nasul și Începe cu ostilitățile. Dace te interesează pe tine? Se pare că pizda ramolită tocmai s-a trezit și a mirosit slănina. Clasa muncitoare scoțiană și respectul pentru poliție se potrivesc una cu alta ca Maica Tereza și paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care e vorba aici, ea ar fi suprafața apei care oglindește În tremurul ei norii și pomii. E greu să spui că este vorba de vreo scenă sau de vreun eveniment. Este evocată mai curînd o stare a apei mereu Încrețite de adierile vîntului. E greu, de asemeni, să vorbești de o imagine obiectivă, cînd este mai mult decît evidentă implicarea unei prezențe contemplative dispusă să remarce tremurul culorilor cu care de fapt pare că se Întrepătrunde. Chiar dacă ceea ce simte observatorul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
universul se extinde tot mai mult. Privind dintr-o altă perspectivă, dacă ați viziona un film despre istoria universului de la sfârșit spre început, ați constata că el se micșorează. La un moment dat, devenind tot mai mic, balonul s-ar încreți, s-ar dezumfla de tot și, în cele din urmă, ar rămâne un simplu punct - punctul singular de la începutul timpului și spațiului. Acesta este zeroul primordial, locul de naștere al universului: Big Bangul, violenta explozie care a dus la formarea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care voia să-i dea de Înțeles potențialului vânzător cât de puțin valoros era, de fapt, obiectul respectiv și cât de puțin se putea obține pe el pe piața liberă. Vedem marfă ca asta tot timpul, zicea unul dintre ei, Încrețindu-și buzele și clătinând din cap spre mulțimea de perle și broșe Întinse pe tejgheaua din fața lui. Vedeți dumneavoastră, noi nu putem să punem un preț și pe valoarea lor sentimentală. Sunt sigur că Înțelegeți asta. Era un tip tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
grăbite și apoi am aruncat chibritul În scrumieră. Am adăugat: — Colierul. Six rămase tăcut. Numai că deja l-ați recuperat, nu-i așa? l-am Întrebat. Sau cel puțin știți unde se află și la cine e. Nasul i se Încreți de dezgust, de parcă ar fi detectat un miros neplăcut: — Sper că dumneata nu ai de gînd să devii plictisitor pe tema asta, nu? Sper din suflet că nu, Herr Gunther. — Și cum rămâne cu hârtiile alea? Dovada legăturilor dumitale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
răspunsurile n-au fost niciodată specialitatea mea... Autobuzul a oprit undeva într-o piață, parcă. Apoi clădirea aceea, pe marginea unui lac, unde am așteptat câteva ceasuri să plecăm spre Veracruz. Începuse să plouă. O ploaie măruntă și monotonă, care încrețea luciul nocturn al lacului, dincolo de care abia ghiceam orașul desfășurat pe coline; firește, neapărat șapte coline, nu s-ar putea altfel... Așteptând, nu știam cum să ne omorâm timpul. Într-una din săli se desfășura o reuniune internațională, ceva în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ar fi o provocare minunată pentru tine, Lisa. Știu, se gândi ea, nervoasă. Termină odată cu introducerea. — Ar însemna să te muți peste hotare, ceea ce ar putea fi o problemă pentru partenerul tău. —Sunt singură, spuse Lisa brusc. Barry și-a încrețit fruntea surprins și s-a gândit la bancnota de zece lire pe care o făcuse cuiva cadou de nuntă în urmă cu câțiva ani. Putea să jure că fusese pentru Lisa, dar poate că nu, poate nu mai era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i-am înapoiat teancul. — Hai să ne gândim la LAPD, Divizia Omucideri. Hai să ne gândim la Elizabeth Short și Linda Martin. Tupeul de fată de bani gata al lui Madeleine Sprague se topi ca prin minune. Chipul i se încreți de îngrijorare și am remarcat că asemănarea dintre ea și Betty / Beth Short constă mai mult în coafură și machiaj. Una peste alta, trăsăturile ei erau mai puțin rafinate decât cele ale Daliei și doar vag asemănătoare. I-am studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]