1,482 matches
-
Rusia cea mare ne dă următoarea icoană drastică corespondentul unei foi germane: Comitele Ignatiew domnește d-abia de un timp scurt, numai un singur decret a apărut de la dânsul și barca statului se leagănă grozav. În acest pilot nu se încrede nimeni afară de farul, nici chiar panslaviștii, din cari el pare că voiește să facă parte, ceea ce în Occident se numește o majoritate guvernamentală. Partida lui Ivan Aksakow visează o mare alianță liberă a tuturor slavilor, în care să nu fie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
va vota numai. Cine nu va zice da va fi arestat desigur, căci, în momentul în care principele va ajunge să înlăture Constituțiunea, toate libertățile se sting și atunci am trebui să gândim mult asupra imprudenței de-a ne fi încrezut cu ușurință. " - "Victoria lui Alexandru e așadar sigură? " - "Cu totul sigură. Puterea au învins, unele din marile puteri i-au ajutat, poporul e amăgit. Plecăm la București; poate ne vom revedea în patria noastră în momente mai fericite. " Astfel se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
decât cel asupra religiunii. Locuitorii unui sat român se împart în trei clase: fruntașii, mijlociii și codașii și fiecăruia i se cuvine numai ce are clasa sa. Poziția fruntașilor e foarte dificilă. El are un cerc de partizani ce se încred în el orbește și-i recunosc autoritatea. Dar el are și adversari, și ochii tuturor sunt îndreptați spre dânsul. El are dreptul și datoria a opri în uliță pe oameni și mai ales pe. tinerime și a le face mustrări
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
decât cel asupra religiunii. Locuitorii unui sat român se împart în trei clase: fruntașii, mijlociii și codașii și fiecăruia i se cuvine numai ce are clasa sa. Poziția fruntașilor e foarte dificilă. El are un cerc de partizani ce se încred în el orbește și-i recunosc autoritatea. Dar el are și adversari, și ochii tuturor sunt îndreptați spre dânsul. El are dreptul și datoria a opri în uliță pe oameni și mai ales pe. tinerime și a le face mustrări
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nostru, de unde mersese atât de în plin în apele politicei balcanice a uneia din puteri, s-au schimbat deodată la față, îndreptîndu-și simpatiile tot atât de hotărâte înspre altă parte. Constelațiunea anglo-germano-austriacă îi părea atât de fixă pe orizontul politic încît se încrezu ci cu o beatitudine nimic mai puțin decât prudentă. Deodată însă cu căderea lordului Beaconsfield se resimți în toate părțile că acea constelațiune nu fusese durabilă și c-ar fi fost mai bine de-a nu i se-ncrede orbește
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se încrezu ci cu o beatitudine nimic mai puțin decât prudentă. Deodată însă cu căderea lordului Beaconsfield se resimți în toate părțile că acea constelațiune nu fusese durabilă și c-ar fi fost mai bine de-a nu i se-ncrede orbește și de-a nu indispune, prin mărturisiri călduroase de înclinațiune, pe alte puteri, de-a căror bunăvoință avem o egală necesitate. Indispunerea aceasta s-a manifestat pîn-acuma în două insuccese cu grije cocoloșite, dar sigure: cestiunea Arab Tabiei și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ele: "Viața e lungă dacă e plină. Nu vorbi de fericirea ta unui nenorocit. Cel mai ușor lucru este de a fi sărac și a critica pe un altul. Poziția schimbă amiciția". Și ultima, antologică prin simplitatea ei: "Nu vă încredeți niciodată în visuri și femei". Al dracului Mitică! Pasaj adăugat ulterior: am pierdut Apropourile lui Cilibi într-una din desele mele schimbări de domiciliu. Nimic nu mă afectează mai mult decât neputința financiară și fizică de a-mi lua cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din această cauză. Consolidarea relațiilor moldo-polone După incursiunea din secuime, Petru Aron s-a refugiat la curtea lui Matei Corvin. Putea avea loc oricând un atac venit de peste munți cu scopul de a-l repune în scaun pe Petru Aron. Încrezându-se în alianța cu regele Matei, Vlad Țepeș trece Dunărea la începutul anului 1462 și pustiește localitățile de pe malul drept al fluviului. Era mai mult decât o provocare. Odată cu venirea primăverii sultanul Mahomed al II-lea, unul dintre cei mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mult ca un asemenea principe, ca Ștefan, să-i recunoască suzeranitatea. Starea de spirit de la curtea regelui ne este cunoscută din cronica lui Dlugosz. Ștefan, scrie Dlugosz, fiind informat că sultanul pregătește oști pentru a porni împotriva sa „aștepta neînfricat, încrezut în ajutorul lui Dumnezeu. O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanții eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre, câștigă el, cel dintâi dintre principii lumii, o strălucită biruință asupra turcilor. După a mea părere, el este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
extrădat sau să fie executat în fața solilor săi. Wapowski scrie că în Senat s-a discutat această cerere și mulți senatori „pătrunși de evlavie, socoteau să nu fie dat spre chinuire un bărbat de neam mare și nevinovat, care se încrezuse în ei și se adăpostise în țara lor ca într-un liman sigur. În cele din urmă, pentru că fugarul era cerut sub amenințarea cu război și pentru că polonii pregăteau o expediție împotriva lui Frederic, marchionul de la Brandenburg și mare maestru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
până atunci. Dacă nu se va rezolva nimic, putea să-l țină în închisoare pe viață sau chiar să-i taie capul. „Ce mi-e mie de capul tău, sau de rămasul tău ?” i-a răspunsul domnul, care nu se încredea în promisiunile făcute de nobilii poloni, pentru că ele au mai fost făcute, dar n-au fost respectate. „Dar acum, îi spuse domnul starostelui, vreau să țin ceea ce este al meu, punându-mi capul. Și cel căruia i-ar fi de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toate acestea? Oricum, Bițu simțea că odată ce-o avea pe Corina alături, sarcinile sale profesionale se completau. Se dublau cu cele familiale. Și zilele vieții sale intrau pe un făgaș normal, de care se mândrea. Și față de care se încredea pe deplin în el însuși. La vreo două luni după nuntă, Corina și-a exprimat prima ei dorință: Bițule, eu o să mă pregătesc să-mi susțin bacalaureatul, în vara ce vine. Dar, stând mereu acasă, aici, cu ai mei, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bătând din palme, ca și cum ar fi făcut atenți chiar zeii din castanii de pe bulevard. Cerșetorii mei erau mai puțin pitorești, dar cu aceleași fețe pline de mister în care se ascundeau divinități surâzătoare. Fără îndoială că acei cerșetori care se încredeau în bunătatea noastră, iubirea noastră specială pentru ei, ne-au dat nouă mult mai mult decât le-am dat noi lor. Acum aș putea spune că erau zei deghizați în cerșetori, punându-ne la încercare blândețea și alte calități pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
văzut un film documentar despre două femei bătrâne murind în mod diferit. Una așteptând la spital vindecarea, necrezând decât în miracolul științei care a făcut progrese în învingerea bătrâneții și morții. Prietena acestei femei se numește Olava, are aceeași vârstă, încrezându-se în puterile proprii, mereu pe picioarele ei, cu credință. În ajunul morții Olavei, prietena de la spital o visează pe un pod, făcându-i semn de adio cu mâna. A doua zi află de moartea ei și se simte împăcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iarbă, a primelor flori, șoptindu-le: Bine ați venit, de unde ați venit! Imaculata prospețime a primăverii, cel mai frumos anotimp, se oglindește și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase codicele cu Eneida. Printre pagini ascunsese o foaie. O găsise un străjer de gardă, Într-un balot de mătase, În aparență anonim. O citi pentru a nu știu câta oară. Încredeți-vă În lucrarea noastră, o Credincioși ai Iubirii, și primiți-i din cele patru zări pe cei ce vin să Îndeplinească planul. Mai Întâi va fi ridicat noul Templu, apoi porțile sale magnifice. Ultima va sosi corabia, care aduce măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii nu Încetau a parcurge cu privirea lor Înghețată mulțimea extatică. Dar ceva din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și forțele Îi reveneau cătinel. Călugărul se ascunsese, probabil, la capătul porțiunii de scânduri, gata să se năpustească supra lui, dacă el s-ar fi descoperit Într-un salt Înainte. Cu siguranță, așa era. Voia ca el să se descopere, Încrezându-se În mai marea sa agilitate. Abia atunci priorul Își dădu seama că, În fierbințeala urmăririi, lăsase jos țărușul de fier. Scoase anevoie daga din buzunarul de sub haină, agitând-o În față ca un recrut aflat În prima zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu adevărat, regele disparițiilor. Nu numai pe acoperiș, care va să zică, ci și pe acolo. - Acum știi totul, prietene. Alătură-te nouă, Îi suflă sienezul În ureche, pe un ton insinuant. - Nu vă pot lăsa să continuați. Nu pentru asta s-a Încrezut Florența În acțiunea mea... și În virtutea mea, replică poetul scuturând din cap. Cecco deschise larg brațele, Într-un gest de disperare caraghioasă. Între timp, fata se apropiase și ea. - Nu ne de pierzării. Nu o de pierzării pe ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Însă de ce ar fi trebuit să se ocupe autoritatea supremă a Comunei de un asemenea eveniment, oricât ar fi fost el de dureros? Înecările În Arno nu erau rare, mai cu seamă vara, când multă lume Îi Încerca adâncimea Înșelătoare, Încrezându-se În nivelul scăzut al apelor. Se pregătea să le ordone să se adreseze altcuiva, când o presimțire Îi străbătu mintea. Imediat Își schimbă hotărârea. - Duceți-mă acolo, exclamă, urmându-i pe oamenii aceia. O porniră pe malul Arnului, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Consiliu, după câte știm. - Se pare că umila mea persoană face obiectul unui studiu atent din partea servitorilor lui Bonifaciu, șuieră poetul. - Servitorii lui Bonifaciu sunt servitorii Bisericii. Păstorii poporului lui Dumnezeu. Și ca atare călăuzesc cu blândețe turma care se Încrede În ei, Întărită În certitudinea credinței, și alungă lupii care ar vrea să masacreze această turmă pentru a-și satisface lăcomia. Cât despre dumneata... continuă el, ridicându-și mâna cu inelul Într-un gest de amenințare. Cât despre dumneata, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se. Tonul său hotărât se fisura. Acea certitudine absolută În privința vinovăției sale, care Îl dominase În ultima oră și care Îl condusese până acolo, se clătina dinaintea dimensiunii gestului pe care era pe cale să-l facă. Oare greșise atunci când se Încrezuse orbește În scrierea lui Mainardino? Dacă Arrigo era Într-adevăr fiul natural al lui Frederic, prin vinele sale curgea sângele cel mai nobil pe care lumea Îl cunoscuse, după Carol cel Mare. Era drept să i se aplice unei ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
d. e. cumcă lucrul ce ni trebuie înaintea tuturora este un loc din care să ni șoptească geniul național. Să ni șoptească geniul național! Bine!... Dar ce? Pentru ca să șoptească trebuie înainte de toate să aibă ce șopti. - O! mi va răspunde unul încrezut în literatura noastră dramatică, nu cumva noi n-avem repertoriu? - Ba repertoriu avem, cine zice că nu? Numai ce fel de repertoriu? Uzez de paciința publicului pentru a-i înșira aice o listă a averii noastre dramatice. 1-. Comediele d-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
locuite de români condițiunile naturale și economice, cu puține escepții, sânt priincioase, pe alocurea foarte priincioase culturei pomilor. Cu toate aceste, pomăritul la români s-a aflat și se află și astăzi într-o stare aproape deplorabilă. Deprinși a se încrede orbiș în ce produce natura însăși, țăranii noștri așteaptă totul de-a gata fără ca ei să mai îngrijască săpând și gunoid pomii, cari și așa rodesc "cînd sânt anii buni". Această încredere oarbă în ajutorul esclusiv al naturei, disprețuind cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pune pe bătrân într-un colț la State and Lake cu o cănuță la cerșit, asta aș face. Și știi doar că bunicul i-a lăsat toți banii lui Arthur. Știa el că nu e o idee bună să se încreadă în fiu-său. Arthur tot încearcă să termine un roman, o carte grozavă, în care am mare încredere. Știi doar că nu se poate să muncească în condițiile astea. Einhorn avea într-adevăr niște bani, deși ea exagera valoarea averii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]