599 matches
-
groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e hoitul în amurg!", Memorie). Discrepanța dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
modelabilă în funcție de dorințele, de viziunea autorului spectacolului. Și decorul și personajele sunt realizate din aceeași materie, într-un "etern spectacol". E aici ceva din imaginile Glossei eminesciene, dar lipsește virulența expresiei, detașarea satirică. Tot textul nu face decât să sugereze încremenirea în tipare, în moarte. De altminteri imaginile resuscitate din trecut în acest spectacol trist sunt și ele reflectări ale morții, "Cavalerul de carne", "Cavalerul Schelet" reflectă latura materială a existenței umane. Dacă tradiția literară și religioasă pune accentul pe supraviețuirea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe platformă c-un cui/ un cuvânt de ocară: BOU". Încetinirea pe care o remarcam și în alte cazuri (dată de insistența pe oboseală, pe căldură, ca-n După-amiază, sau de folosirea constantă a imperfectului pentru a surprinde o anumită încremenire în timp a imaginii) apare și aici, totul este cuprins de moleșeală, plictiseala este una dintre coordonatele lumii descrise. Tentația pozei, atitudinea sfidătoare este atribuită de astă dată sufletului, imagine boemă a propriului eu, "Stătea picior peste picior și fuma
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
distrugere a limitelor pe care o dă meditarea în tăcere ("pereții pier imaculați în infinit") este rapid contrazisă de afirmarea imposibilității de creație "și mi-e cu neputință să-mi reprezint cuvântul "merg"", când tocmai a merge înseamnă desprinderea din încremenire, depășirea barierelor, viață. Textul se constituie din alternarea afirmațiilor și comentarea lor în dialog, ironic, demistificator al lor, astfel poemul s-ar putea realiza din redarea gesturilor absurde în căutarea inspirației: " Dacă aș agita - inexplicabil - foaia,/ fâșâitul hârtiei ar indica
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și o afirmare a unor mari obsesii într-un limbaj nou, "melcul tăcerii", "o muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan", plictisul este astfel reafirmat. Nota ironică e dată de sublinierea, de îngroșarea contururilor imaginilor, "Uite, melcul tăcerii înaintează...". Impresia de încremenire, de nemișcare, în timp și spațiu se realizează prin comentarii. De altfel, textul se constituie pe o anumită schemă dramatică - replicile (uneori patetice sau doar banale, standardizate) de spus pe scenă (ca într-o melodramă ieftină) și indicațiile regizorale: "Te-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Suspendarea în vioară, în sicriu indică totodată ruperea de spațiul terestru, diafaneizarea și pierderea în universul fictiv, e, de fapt, o lichefiere ("se prelinge"). Ekphrasisul e vizibil și aici, totul se strânge într-un univers de hârtie, bidimensional, totul e încremenire, ca și cum lumea ar fi surprinsă într-o fotografie: "Astfel am încremenit ștergându-mi baioneta de sânge cu batista". Raporturile de cauzalitate sunt excluse ("fără să știu am început să mă-nchin"), e o lume guvernată de hazard (moartea sau viața
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
predomină rima substantiv - substantiv sau adjectiv, ori adverb. Nu găsim acea bogație a rimelor ca la Mihai Eminescu. În schimb e bogată și evocatoare (strălucitoare picioare, scânteios - maiestos, argintiifăclii, etc.). Poemul degajă un sentiment luminos, chiar dacă peisajul stă sub semnul Încremenirii hibernale și asta pentru că predomină vocalele deschise. Elementele de versificație respectate cu rigoarea clasică oferă poeziei șansa memorizării. Muzicalitatea versurilor nu poate fi ignorată. In pastelurile lui V. Alecsandri găsim o ilustrare imagistică a tututror anotimpurilor, probabil că poetul și-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
maladivă?). Coșbuc nu detestă iarna, dar pe V. Alecsandri Îl Înfioară. De aceea iarna pleacă În călătorie, În lumea soarelui. Pastelul „Iarna”, apărut În „Convorbiri literare” la 1 aprilie 1868, repetă În mare măsură tabloul hibernal stând sub semnul aceleiași Încremeniri, respingând parcă viața: ” Din văzduh, cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc În aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață, pe ai țării umeri dalbi. ”25 Apariția
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
întregi de adevărate comedii de situație"822. Arto Paasilinna, prin intermediul originalului și imprevizibilului său personaj, subliniază și prejudecata și lipsa de flexibilitate a societății față de deciziile simple, dar neaștepate, pe care le poate lua, la fel de neașteptat, un membru al ei. Încremenirea în proiect, lipsa de toleranță pentru celălalt, lipsa de respect la adresa libertății individului sunt, până la urmă, marile umbre conturate de autor. Umorul ne ajută să înțelegem, dar nu ne salvează de la o rigiditate patologică. Stelian Turlea, într-o recenzie a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
comunicarea didactică: • indicarea elevului numit pentru a executa o sarcină (prin orientarea arătătorului spre elev); • chemarea unui elev (prin îndoirea arătătorului din exterior spre interior și cu pumnul strâns orientat în sus); • calmarea unui elev indisciplinat (prin ridicarea arătătorului și încremenirea lui în aceeași poziție câteva secunde); • refuzarea unui elev (prin mișcarea orizontală a arătătorului în extensie, cu pumnul strâns); • admonestarea unui elev indisciplinat (prin mișcarea pe verticală a arătătorului, cu pumnul strâns); • dominarea unui elev obraznic (prin orientarea arătătorului spre
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
deconstructive. Prin intermediul educației, conștiința de sine conferă autonomie personalității, aceasta depinzând de formarea unor solide deprinderi reflexive. Numai știind cine ești și ce ești poți intra în sistemul unei evoluții ale cărei raportări nu constrâng la localizare forțată de sine, încremenirea într-un ansamblu strict de relații fiind un nume de substituție al ignorării de sine ca insuficiență funciară a propriului sistem judicativ. Dar situația privilegiată a deplinei transparențe de sine nu se dobândește decât în urma unui susținut efort individual de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conștiința de sine devine stăpânul strategiilor de învățare și aplicare, ea practicând implicarea activă și luminătoare în întregul proces de traducere a cunoașterii în act. Implicarea aptitudinii în dinamica acumulării de cunoștințe esențiale deconstruiește de-la-sine-înțelesuri interioare care pot ajunge, în încremenire dogmatică, să reprezinte tot atâtea nuclee de prejudecată subiectivă și să zădărnicească astfel o firească înclinație către autonomia benefică a inițiativei individuale. Apoi, există revelarea unei perspective comune de adecvare care face ca rezervorul de experiență să fie pliabil pe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
1993, la întrebarea privind semnatarii „Scrisorii celor șase”, acesta a răspuns: „Toți în afară de Brucan au fost oameni onești”. 3. Deschideri democratice, dar fără economie de piață funcționaltc "3. Deschideri democratice, dar f\r\ economie de piaț\ funcțional\" 1990 și 1991 - încremenire în proiecttc "1990 [i 1991 - încremenire în proiect" Guvernul FSN a debutat cu eliminarea exceselor ceaușiste (renunțarea la urbanizarea satelor, înlocuirea politicii de sugrumare a micii producții țărănești prin lărgirea loturilor individuale) și cu o serie de măsuri populiste (introducerea
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
celor șase”, acesta a răspuns: „Toți în afară de Brucan au fost oameni onești”. 3. Deschideri democratice, dar fără economie de piață funcționaltc "3. Deschideri democratice, dar f\r\ economie de piaț\ funcțional\" 1990 și 1991 - încremenire în proiecttc "1990 [i 1991 - încremenire în proiect" Guvernul FSN a debutat cu eliminarea exceselor ceaușiste (renunțarea la urbanizarea satelor, înlocuirea politicii de sugrumare a micii producții țărănești prin lărgirea loturilor individuale) și cu o serie de măsuri populiste (introducerea săptămânii de 5 zile lucrătoare, recepționată
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
cade asupra FSN, iar FSN este total nepregătit pentru acest rol”. În concluzie, arătam că Frontul trebuie să se transforme într-un partid politic cu ideologie, structură internă și conducere bine definite. Oricum, 1990 și 1991 au fost ani de încremenire a vechii structuri social-economice. În industrie, forța de muncă a rămas stabilă cu foarte mici scăderi (4.169.000 în 1989, 4.005.000 în 1990, 3.803.000 în 1991), păstrând deci 36-37% din populația ocupată. Nici în agricultură
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
30% din populația ocupată. Mișcări modeste au avut loc în ramuri mai sensibile la asemenea evenimente: comerț, hoteluri și restaurante, bănci și tranzacții imobiliare. Tripticul stalinist (două clase, muncitorimea și țărănimea, plus o categorie socială, intelectualii) rămânea în vigoare. Această încremenire reflecta orientarea conservatoare a FSN. De fapt, FSN moștenise baza socială a PCR. Pe muncitorii și țăranii pe care Ceaușescu îi înșelase și înfometase în anii ’80, FSN i-a curtat și răsfățat cu majorări de salarii într-o industrie
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
istorice în Europa de Est 19 Moștenirea comunistă afectează reforma politică 23 În România - nici revoluție, nici lovitură de stat 29 Ciocnirea mea cu Iliescu în problema Securității 35 3. Deschideri democratice, dar fără economie de piață funcțională 45 1990 și 1991 - încremenire în proiect 45 Primul cutremur social: mineriada 49 Bilanțul celor șapte ani de regim Iliescu 51 1996 - promisiunea ratată a unei schimbări 54 4. 2000 - an de cotitură în viața economică 57 Reziliența socialismului și a mentalității lui 59 Românii
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
Biblie, rostit ferm și apăsat de Mircea Geoană și Traian Băsescu. 6. Prostia ca insuficiență mentală. Este și ea ubicuuă. Ar putea explica bolile sistemului educativ, dar și tragedia savuroaselor perle secretate de elevi la recentul bacalaureat. 7. "Prostia ca încremenire în proiect" (Gabriel Liiceanu). Este specia de prostie care presupune blocarea în limitele unei singure perspective. Este imposibitatea de a depăși creativ convenționalul și de a gândi nonconformist. Prostul încremenit în proiect, cel despre care a scris pagini admirabile Gabriel
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
instituția a primit resurse financiare suplimentare. Sarcina culturilor este de a pătrunde în substratul social și civilizațional al dezvoltării istorice, de a structura civilizația, a-i da formă, lustru, stil și de a o integra într-o nouă ordine organizațională. "Încremenirea în proiect" creează decalaje, evidențiind și mai mult anacronismul unor instituții. Cultura și civilizația unei instituții sînt corelate de viziunea împărtășită de autoritățile de la vîrful acesteia și, mai ales, de cele de care depinde funcționarea ei. Reforma inițiată de Bill
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
îi este imposibil să intre în contradicție."143 Normele informale derivă din cele oficiale, pe care le completează, le ocolesc sau le atenuează coerciția. Existența lor este adesea negată de oficialități, fapt ce denotă o anumită surzenie instituțională sau o încremenire într-o naivitate care permite autorităților să ignore nevoile grupurilor din subordine, la adăpostul unor regulamente mereu invocate. Soliditatea normelor informale e dată de congruența cu diferitele mituri și credințe, cu morala și valorile dominante în penitenciar, dar și cu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi anunțată mai întâi prin perceptibile semne, apoi prin înregistrarea lor în deplină derulare distructivă chiar în inima ei care este familia arhetipală. Tăcerii lumii îi corespunde încremenirea omului, într-o imagine statuară, tată și fiu, ce își simt rostul pierdut în lume: Dar, dincolo de timpul istoric, concret, și dincolo de această latură foarte precisă a conflictului, dialogul dintre tată și fiu, mereu întrerupt, mereu reluat, niciodată sfârșit, mută
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
cultura în civilizație. „Civilizațiile - spune Spengler - sunt stadiile cele mai superficiale și mai artificiale pe care le poate atinge o comunitate umană superioară. Ele reprezintă un sfârșit; ele urmează devenirea ca devenit, ca existent, urmează viața ca moarte, evoluția ca încremenire... Ele reprezintă un soroc irevocabil, dar la care se ajunge, întotdeauna, dintr-o profundă necesitate”. După Spengler, fiecare mare cultură are un ciclu vital de o mie de ani, cât au durat culturile babiloniană, indiană, greco-romană. Apărând în preajma anului 1000
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
devin, astfel, singurele ocazii în care realizăm existența acestor probleme. În opinia noastră, motivele pot fi diverse: fie datorită neîncrederii în posibilitățile reale de a se înregistra schimbări la acest nivel, fie scapă conștiinței noastre aceste dimensiuni, ca urmare a încremenirii în rutina profesională, fie școala actuală își concentrează eforturile exclusiv în vederea supraviețuirii într-o lume în care valorile sunt răsturnate, ceea ce face ca elementele menționate să treacă în subsidiar. Reprezintă un aspect deja subliniat faptul că simpla reformă curriculară, înregistrată
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
reacționeze la manifestări exterioare ei, ci să inițieze noi direcții de acțiune, să privească în manieră prospectivă; b) Orice reformă în educație devine viabilă atunci când încearcă deconstrucția vechilor practici și revalorizarea acestora din perspectiva inovațiilor, a transformărilor în domeniile cunoașterii. Încremenirea în cadre rigide de formare atrage pe cale de consecință comportamente inerțiale; c) Majoritatea blocajelor și tensiunilor generate de schimbare au drept cauză, fie necunoașterea scopului general al schimbării, fie practici eșuate, fie considerarea schimbării ca element ce aduce atingere rol-status-ului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
impulsurile care au condus la nașterea modernității, poate cel mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]