1,207 matches
-
maronie, Încinsă cu o centură de piele. Fără să poarte mască, figura sa poate servi drept model oricărui pictor, scrie Harriette Wilson. Ochii strălucitori ce trec parcă pe deasupra mulțimii, fără să o vadă, culoarea măslinie a feței, imobilitatea trăsăturilor, surâsul Încremenit ironic În colțul buzelor, toate o fascinează pe această femeie de lume. Așa cum s-au Întâlnit acolo, la „Wattier”, Brummell și Byron vor mai fi avut prilejul să stea față În față. Îi legau dorința de a fi unicate Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
noi, implacabile, cărora li se supun toți cei odată acceptați În interiorul castei: gratuitatea, parazitismul, solidaritatea mecanică, de grup, indiferența, fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei” (Flaubert), a cumintelui musiu Prudhomme. Chiar dacă societatea Îi tolerează, cu un amestec de Îngăduință, dispreț și chiar admirație, doar pe dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște „tombaterele”, apărătorii vechiului regim, Încremeniții În trecut. Deși descins dintr-o familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G. Călinescu. Acest simț Înnăscut (dar și cultivat) al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
literare moderne se vădește în studiul Romanul și contemporaneitatea (1984), unde B. apelează la un instrumentar critic complex și la un limbaj estetic înnoit, atunci când se referă la particularitățile formale (Zbor frânt de Vladimir Beșleagă), la substratul dramatic al timpului încremenit (Vămile de Serafim Saka), la „direcția estetică” (Disc de George Meniuc), la interferența timpurilor (Unchiul din Paris de Aureliu Busuioc) sau la cronotopul basmului ( Povestea cu cocoșul roșu de V. Vasilache). B. formulează tot aici și rezerve critice, abordând cu
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
de cincizeci de oameni ca să despice sloiul acela și să găsească broaștele...” Nu știu ce ne mira mai mult: mâncarea aceea inimaginabilă, contrară tuturor noțiunilor noastre gastronomice, sau regimentul de mujici (așa îi vedeam noi) care crăpa blocul de gheață de pe Sena încremenită. La drept vorbind, începeam să ne pierdem capul: Luvrul, Cidul la Comedia Franceză, baricadele, împușcăturile din catacombe, Academia, deputații din barcă și cometa și lustrele care cădeau unele după altele și Niagara vinurilor și ultimul sărut al Președintelui... Și broaștele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe care acum le cunosc pe de rost, nu sunt oare o colivie care te ține prizonieră? Iar viața noastră nu este ea oare tocmai această transformare zilnică a prezentului mobil și plin de căldură într-o colecție de amintiri încremenite, ca fluturii prinși în ace, sub o sticlă prăfuită? Și atunci, de ce simt că aș da fără să șovăi toată colecția asta pentru senzația unică, acidulată, lăsată pe buzele mele de o cochilie imaginară de argint din cafeneaua iluzorie de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aiurea, dar, acum, cred că în vocea ei era, parcă, un reproș. Nu știu cum să-mi explic toate astea mie însămi... A tăcut, a stat un moment nemișcată, cu ochii larg deschiși, iar irisul lor părea să păstreze lumina apusului stins. Încremenit, o priveam pieziș, fără să pot să-mi întorc capul, să-mi schimb poziția brațelor, să-mi descleștez degetele încrucișate... - Mă duc să-ți fac patul, mi-a spus ea în cele din urmă, plecând de pe balcon. M-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
legi suspină, Atunci singura moaște, catarg pe-al mărei val, E palida ruină din fruntea unui deal. Cu noaptea și cu somnul și visul zboară, trece, Și nu rămîne-n creieri nici suvenirea-i rece, Pe când ruina sură e-un vis încremenit, E-un basmu făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sânte; E zdreanța cea de piatră unui trecut măreț Ce-atîrnă sus se pare de-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le sărută Ghețos, pe rând, pe rând. Voioase ori triste, cum le află, Pe loc le și-nmărmuri, Ea le-a nădușit la sînu-i de ger. Amoru, -nghețat, va muri. ÎNTÎIUL SPIRIT Ce om stă singur oare? [AL] 2-LE Încremenit se pare COR Amoru, -nghețat, va muri. ÎNTÎIUL Pe părul său parcă-i omăt. [AL] DOILEA Moșneag să fie ori băiet? COR Va muri. [AL] 2-LE Dar ochii, încă luminoși, Ca mura sunt de-ntunecoși. {EminescuOpVIII 414} 1 -LE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce sentențe! Voi să le scriu. Ar fi păcat de posteritate să piarză o iotă din ele. În momentul acesta animalul minunat ridică o strigare de-ți rupea urechile și însoți strigătul cu o sumă de necuviințe, încît toți stătură încremeniți privind unul la altul: - Priviți, priviți, oameni buni și cuminți, zise amăgitorul viclean, priviți și ridicați-vă în vârful picioarelor! Iată ce va să zică a vorbi. Există un al doilea Apollon ca acesta? Cum vi se pare gingășia cugetărilor lui, elocuența
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un nimic, un pigmeu în orice privire, în ființă și în faptă. - Dar bine, ce faceți? De ce nu strigați? De ce nu-l aplaudați? Ridicați-vă glasul, ritori! Cântați, poeți! Scrieți, genii! Corul vostru fie: Celebrele, incomparabilele, marele om! Toți stătură încremeniți și se-ntrebau din ochi unul pe altul: Dar ce fel de uriaș o mai fi ăsta? Ce urmă de eroism are în el? Gloata lingușitorilor începu însă să strige din ce în ce mai tare: - Da, da! pozitiv! Uriașul, uriașul! Cel mai mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a celor din rand și deschise ochii, scuturând din cap. Priveliștea era acum chiar mai înspăimîntătoare decât fusese la început. De satul Bratti se apropiau încet sute de lentile și flori, incapabile să perceapă realitatea. Xtyn îl văzu pe Vartil, încremenit, proiectîndu-și în luptă imensa forță mentală. Se aruncă asupra lui și trebui să-l lovească peste față pentru a-l aduce la realitate. Amândoi procedară apoi la fel cu preotul Bratti. Bătrânul îi privi întîi contrariat, dar înțelese imediat ce doreau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceeași stare, putem spune, În schimb, că e vorba despre același cititor? Nimic nu e mai puțin sigur, având În vedere rapiditatea cu care Își schimbă Lucien părerea despre cartea lui Nathan, după acest comentariu al lui Lousteau: „Lucien rămăsese Încremenit ascultându-l pe Lousteau: unul câte unul Îi cădeau vălurile de pe ochi, descoperea adevăruri literara pe care nici nu le bănuise. - Tot ce-mi spui tu e drept și adevărat! exclamă el. - Păi, altfel, parcă ai putea să ataci cartea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
stării vii și fecunde. Prin repetiție se creează o crustă din care se retrage sentimentul și, o vreme, asemenea crustă golită de viață este luată drept expresie a unei ființe vii. Așa se retrage cu timpul sentimentul religios din ritualul Încremenit, așa se volatilizează vibrația estetică dintr-o operă mereu și la fel repetată, așa rămâne gestul sec și mimica stereotipă a feței În locul bucuriei vii și autentice, În locul elanului afectiv.” (V. Pavelcu) Inima nu minte. Destinată să trăiască din plin
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut strada, Radu G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom se păstrează intactă”, dublată însă de „radiografierea parodică a existenței”, în cartea apărută în 1990, Înnebunesc și-mi
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
istoriografii - de la Fernand Braudel la François Furet -, procedeul este însă binevenit, oferind accesul la problematica trecutului unui public cultural mai larg. Nu este de mirare că Al. Zub își focalizează astăzi atenția asupra acestor modalități și interogații. Odinioară, în timpurile încremenite ale comunismului, când marile figuri ale modernității istoriografice românești erau încă ocultate de ultimele reflexe ale stalinismului, el s-a dedicat restituirii exemplare a lui M. Kogălniceanu, Vasile Pârvan și A. D. Xenopol. Monografiile respective jalonează înțelegerea evoluției disciplinei și, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dansează ca Fred Astaire. O răsucește pe Venetia pe ringul de dans cu mișcări experte. Fusta ei se Învîrtește, și ea Îi zîmbește larg, cu capul pe spate. Se sincronizează perfect. SÎnt cel mai atrăgător cuplu din sală. Îi privesc Încremenită În locul În care mă aflu, și poalele ude ale caftanului mi se lipesc de fluierul piciorului. Toate cuvintele sarcastice și mușcătoare pe care mi le-am pregătit mi-au amuțit pe buze. Abia sînt În stare să respir, așa că de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ajuns: „o aură verzuie prevestește/un mult mai aprig ideal”. Mișcarea hegeliană nu e Împlinită, sinele se simte În continuare spațiat ( Elegia a opta). Mie Însumi Îmi sunt cal troian. Nu Încetezi nici o clipă să fii cal. Ca o naștere Încremenită. A trăi În timpul nădejdii. Apoi, a trăi timpul nădejdii. Acel Încotro cu o boltă de jur Împrejur. O aură. O vedere. O idee mai mare. Din somn trezirea s-a făcut pentru a vedea timpul fisurat. Din viață nu te
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din povești, dilată realitatea ei intrinsecă pînă la limita comunicării cu propria noastră realitate și convertește episodicul și istoria mică în adevărate existențe exemplare, în metaforă și în mit. Această conversie a materiei în ritmuri muzicale și a unor momente încremenite, mai mult sau mai puțin identificabile, în adevărate universuri dinamice și expansive, nu se sprijină pe gesticulații mărețe sau pe cine știe ce alte acte de eroism creator. Deși Jacobi gîndește plastic și narativ cu o remarcabilă profunzime și cu o tot
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
coordonatele mari pe care Jacobi le urmărește cu o rigoare a privirii și cu o implicare afectivă ieșite din comun: mai întîi, el anulează trecutul static, reconstruiește memoria și trezește la o nouă viață ceea ce părea pentru totdeauna un moment încremenit. Fie că sunt personaje anonime sau persoane publice, unele cu un statut cvasimitologic, cum este Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipei și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S. - Încercări poetice (1860), Poeme (1866) -, cu versificația ei sonoră, bine meșteșugită, e o poezie
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
unor micromotive (un personaj, un obiect, o situație, o acțiune) și care sunt reluate, cu mici modificări, permutate și combinate ingenios, după procedee muzicale (tehnica temei cu variațiuni, „arta fugii”). Efectul de ansamblu, obținut prin măiestria combinatorie, e de vârtej încremenit. De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
e decisivă. Desigur există și alți factori dar sunt secundari. Maxima cu “cei șapte ani de-acasă” pare astăzi intenționat uitată sau perimată. Valorile spirituale: bunacuviință, rușinea, respectul față de valori, care odinioară erau la rang de lege nescrisă astăzi par încremenite înt-un sipet din casa bunicii. Sunt copiii niște victime ale timpurilor pe care le trăim? Categoric da! Copiii de astăzi nu mai au copilăria copiilor de altădată, nu mai au pornirile firești de a sta mai mult în natură, de
DEMNITATE ŞI RESPONSABILITATE. In: Arta de a fi părinte by Mariana Pleşcan () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1413]