2,466 matches
-
plus, puținele date de care dispuneau, dar măcar cunoșteau ultimul loc unde fusese acesta înainte de a i se pierde urma. Locul unde găsiseră camionul abandonat era puțin mai la deal de unde se afla el acum. Apăsă pe butonul telecomenzii și încuie mașina după care porni voinicește pe drum în sus. Demaraseră cercetarea plecând de la ipoteza că șoferul se îndreptase spre oraș. Pe drumul forestier sau prin pădure. Ba chiar se gândiseră că acesta s-ar fi întors la exploatarea forestieră de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mirosea urât, dimpotrivă, se simțea o aromă slabă de busuioc, amestecată cu o urmă de scorțișoară. Înaintaseră apoi spre camera unde Calistrat obișnuia să stea. Și acolo ușa era închisă, probabil că la plecare polițiștii se asiguraseră că totul este încuiat și în ordine. Oprindu-se în mijlocul încăperii, Cristian privi atent în jur. Cercetă din ochi toate ungherele. Ileana rămăsese un pas în urma lui, așteptând tăcută. Toiagul, asta caut! îi explicase inspectorul fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
distanță de poartă, cercetând încă o dată locul. Dăduse ocol gardului căutând să vadă dacă în interior se află cineva. Nu văzuse nici o mișcare dar, neputând stră bate cu privirea prea departe, încă nu se hotăra să intre. Poarta nu era încuiată, numai un zăvor rudimentar o ținea închisă. I-ar fi fost ușor să-l deschidă, însă, deocamdată, ezita să o facă. Chiar lângă intrare, tras ceva mai la o parte ca să nu stea în drum, se zărea un tractor forestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își luase toate măsurile de prevedere necesare, dădu dispoziție să se intre în clădiri. Făcuse apelul nominal în fiecare dormitor, asigurându-se că nu a rămas nimeni pe dinafară. Înainte de a se retrage și el în camera sa de sub acoperiș, încuiase cu mâna lui toate ușile, punând apoi cheile la loc sigur, în sertarul biroului său. Trase într-o parte perdeaua de la geam și își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos, de sub garnitura de cauciuc ieșea o ureche din oțel beton. Același lucru îl văzu și pe buza chepengului, formând împreună o pereche de belciuge. Boris voise să se asigure astfel că, după închiderea capcanei, va putea să o și încuie. Se lipi de marginea exterioară, scoțând numai puțin capul afară. În dreapta, vedea botul vehiculului de teren în care desigur că se afla Godunov, care supraveghea atent capcana. Nu prea știa ce ar fi putut face. Dacă sărea din remorcă, Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu erau nici gratii și nici fereastra nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise să facă o gaură prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucreze În librărie, telefonul din apartamentul de pe strada Santa Ana ne deșteptă, Într-o duminică, la ora două noaptea. Era proprietara pensiunii unde locuia Fermín Romero de Torres. Cu glasul Întretăiat, ne-a explicat că domnul Romero de Torres se Încuiase În cameră pe dinăuntru, țipa ca un nebun, lovind pereții și jurîndu-se că, dacă va intra cineva, el se va omorî pe loc, tăindu-și beregata cu un ciob de sticlă. — Nu chemați poliția, vă rog. Venim chiar acum. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
te uită, e Daniel, exclamă profesorul Velázquez. Ce noroc să vii tu și nu măscăriciul acela de ultima oară, acela cu nume de toreador, care mi s-a părut că ori era băut, ori eram cît pe ce să-l Încui și să arunc cheia. Închipuiește-ți că i s-a năzărit să mă Întrebe de etimologia cuvîntului „boboc“, pe un ton ironic foarte nelalocul lui. — Doctorul Îl ține sub o medicație foarte puternică. Are ceva la ficat. Asta fiindcă umblă buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
gest de neputință. Am văzut că e speriat de moarte. Dacă o fi murit cumva? Nu te teme, i-am răspuns. Am bătut în ușă, n-am primit nici un răspuns. Am încercat clanța și am constatat că ușa nu era încuiată. Am intrat înăuntru urmat de Stroeve. Era întuneric în cameră. Am putut vedea că e un fel de pod cu acoperișul mansardat și o licărire slabă, doar un pic mai puternică decât în bezna cea mai adâncă, venea de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să mă lase să pictez. Mi-a zis să plec. — De ce nu i-ai spus să se ducă dracului? M-a dat afară. N-am prea putut să mă lupt cu el, mi-a aruncat pălăria după mine și a încuiat ușa pe dinăuntru. Eram furios pe Strickland, dar supărat și pe mine, pentru că Dirk Stroeve făcea o figură atât de absurdă încât îmi venea să râd. — Și nevastă-ta ce-a zis? — Plecase la piață. — Și o să-i mai dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ochelarilor, ochii lui rotunzi și albaștri erau înnebuniți de groază. Îi mai deformau și lentilele. Azi-dimineață când portăreasa a urcat să-i ducă o scrisoare, a văzut că nu-i răspunde nimeni. A auzit pe cineva gemând. Ușa nu era încuiată, așa că a intrat. Blanche zăcea în pat. Îi fusese îngrozitor de rău. Pe masă era o sticlă cu acid oxalic. Stroeve își ascunse fața în mâini și se legănă înainte și înapoi gemând. — Dar era conștientă? — Da. Ah, Doamne, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o săptămână nu-mi venea deloc ușor să-mi ordonez viața. Îmi amintesc că în prima dimineață m-am trezit devreme și când am ieșit pe terasa hotelului nu se trezise încă nimeni. M-am îndreptat către bucătărie, dar era încuiată, iar pe o bancă de afară dormea un tânăr localnic. Nu părea să fie nici o șansă pentru micul dejun în viitorul apropiat, așa că am pornit să mă plimb pe faleză. Chinezii erau deja în plină activitate în magazinele lor. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
țărână; au parcelat - locul este acum împărțit în două: în partea din stânga e casa, în dreapta, grădina, cele două suprafețe fiind despărțite printr-un gard nu prea înalt, cu o poartă ușoară, dar bine închisă de un lacăt vechi, care stă încuiat în cea mai mare parte a timpului -, au defrișat, au arat și au scos buruienile, au adus pământ nou în jurul casei construite și au semănat pe el gazon. Grădina din dreapta, care fusese altădată plină de flori, arată altfel după atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și nimic aici!!! Dumneavoastră ar fi trebuit să știți !!!... Își îndeplinise misiunea ei de dansatoare, deși fata aia nu-i spusese nimicuța. Și femeia închide ușor, politicos, ușa de lemn... În fața lui, ușa apartamentului, închisă. Ușa închisă, ca o poartă încuiată cu un lacăt vechi, de care nu poți să treci. Doamne, e una și aceeași. Ti-na-A-ni-ta, a-n-i-T !!!!!!!!!!!!, s-a întors la mine și eu am omorât-o a doua oară, cum zicea tata?, zeii judecă, să nu trădezi, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nenorocește pe viață. Și unde sunt halterele? Cât de departe putea să le-arunce? O fi venit c-un complice și ăla a fugit cu ele. Mariana se simțea din nou urmărită. Trase perdeluțele de la geam, astupă gaura cheii și încuie ușa pe dinăuntru. Mișu se descurcă, că e bărbat! Sau le-o fi aruncat Mișu? Era mai puternic decât nea Ovidiu. Sigur, Mișu le aruncase! Mai bine să-l liniștească pe băiatul ăsta, să nu facă vreo plângere. - Uite niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
prima dată, după mult timp, când MaxiBarul era închis noaptea. Nu că în general ar fi fost foarte aglomerat, dar așa era obiceiul, îi era frică lui Popa să nu piardă vreun ban... Acum, Mariana îl rugase pe Mișu să încuie totul și s-o iubească. Îi pregătise un număr de striptease. Trebuia să fie mereu atrăgătoare, mereu altă femeie pentru bărbatul ei și, în plus, trebuia și să se pregătească pentru America, acolo le va arăta ea ce știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
s-a dovedit că ziarul era făcut pe stradă, îl comandai cu doi dolari, dar ochii albaștri nu știau chestia asta. Veneam seara la supracontrol. Cam pe la zece, ca să am timp să mă întorc acasă cu tramvaiul. Era fabulos. Portarul încuia poarta, își lua bâta și o porneam. El înainte, eu în urmă, aproape fără să scoatem o vorbă. Intram pe scenă. Lumina palidă a avertizoarelor de foc trimetea la vedere toate umbrele spectacolelor care se ținuseră acolo. Pe unele le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și că verificai despre ce e vorba. Va trebui să-mi asum riscul. Poate că o să zic că sunt somnambul. — Ha, ce mai explicație. Haide, Marianne, ce zici? — Bine, o s-o fac. Dar lasați-o până după miezul nopții, că atunci încuiem. Ne întâlnim în solarium pe la 12:30. Expresia ei se schimbă când mă văzu scoțând o bancnotă de cincizeci din portofel. Am băgat-o în buzunarul de la piept al uniformei ei albe și apretate. Ea o scoase de acolo: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nu, domnule, mă tem că nu. Nu ne prea interesează să ne ocupăm de segmentul de sadici al pieței. Lăsăm altora loviturile cu biciul și bestialitatea. — Ba pe dracu’ le lăsați, mârâi Becker. Am încercat dulapul pentru dosare, care era încuiat. — Ce e aici înăuntru? — Câteva hârtii, domnule. Cutia cu mărunțiș. Dosarele de contabilitate, genul ăsta de lucruri. Nimic care să vă intereseze, cred. Deschide-l. Zău, domnule, nu e nimic care să prezinte interes. Cuvintele îi pieriră de pe buze când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la o parte și mă pofti în tăcere într-un hol care era plin cu vaze chinezești, bronzuri, farfurii cu model albastru și sculpturi din lemn de plută în vitrine de sticlă. Am admirat astea în timp ce a închis și a încuiat ușa de la intrare, iar el menționă că în tinerețe fusese în marina germană și călătorise mult în Orientul Îndepărtat. Conștient acum de mirosul delicios care umplea casa, mi-am cerut scuze și i-am spus că speram că nu deranjam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri eșarfă Antene în harfă; Uvedenrode Peste mode și timp Olimp! Ceas în cristalin Lângă fecioara Geraldine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sex feminin a dat, probabil, telefon la poliție, pentru că în 5 minute au venit doi colegi, care ajunși la fața locului s-au comportat brutal cu cei prezenți din rațiuni de neînțeles. Mai exact i-au dat afară și au încuiat ușa pe interior, înăuntru fiind lăsat doar dizidentul NISIPEANU VLADUT. Abia la ora 08.40 a permis intrarea în apartament a avocatului Ligii, domnul IOAN OVIDIU, deși aceasta era evacuată în necunoștință de cauză. Surprinzător, femeia în civil acționa de parcă
DUPĂ CE LE-AU CERŞIT VOTURILE PENTRU A ACCEDE LA PUTERE, GUVERNUL ŞI PREŞEDINŢIA, PRIN APARATUL REPRESIV AL JUSTIŢIEI, SE LEAPĂDĂ DE ROMÂNII DIN DIASPORA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 333 din 29 noi [Corola-blog/BlogPost/364569_a_365898]
-
bine, da? a întrebat-o el cu dorința de a o liniști, fără să o privească. Eu plec la bucătărie și tu te faci mai frumoasă aici... A închis ușa cu grijă, asigurându-se că nu are cu ce fi încuiată din interior și s-a oprit imediat lângă ea. A așteptat câteva minute până a auzit apa curgând. Era sigur că este în cadă. A mers în dormitor și a dat repede pe gât două păhărele de whisky, unul după
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
eram chemat la telefon, o rugam pe gazdă să spună că nu sunt acasă........ Fata a răbdat cât a răbdat, si-a luat inima în dinți și a venit la mine. Când am observat-o pe hol, din sufragerie, am încuiat repede usa și m-am ascuns după draperie. Cred că a bătut la use circa cinci minute. Voia să știe dece procedez așa. Am fost un laș. N-am avut curaj să stau în fața ei și să spun adevărul. A
PRIMA DRAGOSTE de IONEL CADAR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361324_a_362653]
-
a schimbat profilul omului pe care l-ați cunoscut, în copilăria dumneavoastră, la Podari în raport cu profilul celui de acum? - Da. Și s-a schimbat esențial! La mine în sat, tata este încă bolnav de credulitate, ca să zic așa. El nu încuie poarta, nu încuie ușile la casă. Și-i mai spun: „Aș, cin' să fure?” Deci, tata are mentalitatea că la noi în sat nu se fură. La noi în sat nu se fura! În anii '50 nu exista ideea de
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]