1,441 matches
-
se plimbe prin parc. Trebuie să sosească de acum, are o oră de când a ieșit din casă. - Ce mai faceți voi? - Ca doi pensionari, la televizor, o carte și uneori câte o scurtă plimbare prin parc. Mai departe nu ne încumetăm să plecăm. - Uite ce vreme frumoasă. De ce nu ieșiți la o plimbare în afara orașului sau să plecați la munte în weekend? - Nu ne mai arde de ieșiri în aer liber la vârsta noastră. La munte trebuie să avem șofer, bunicul
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
vreme frumoasă. De ce nu ieșiți la o plimbare în afara orașului sau să plecați la munte în weekend? - Nu ne mai arde de ieșiri în aer liber la vârsta noastră. La munte trebuie să avem șofer, bunicul vostru nu se mai încumetă să conducă pe distanțe așa lungi, obosește, nu mai vede bine... - Da, așa este. Noi am fost la Gârboavele, vreme frumoasă, pădurea înfrunzită. Am făcut și un pic de plajă... - Cum! V-ați despuiat în pădure în văzul lumii? - Nu
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
care are ca subiect povestea faimosului leu de mare. Am mai aflat că singaporezii sunt puși pe glume. Văzând că Merilonul scoate apă pe gură... folosesc în limbajul de argou cuvântul „merlion” (pronunțat „ma'laia”) în loc de „a vomita”! Da te încumeți să vizitezi Merlionul în interior - ceea ce am și făcut -, poți lua liftul care te duce în adâncurile mării. Vei întâlni acolo animale fantasmagorice (animate desigur!) precum sirene, lei de mare, dragoni, balauri... Dacă vei urca pe acoperiș, punctul de observație
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
de Christos la grecilor sau Cristian în spațiul de sorginte latină, dar nu echivalează cu Jesus. Una este să te denumești ”creștin”, definindu-te ca vlăstar al unei religii majore, în timp ce altfel este să te cheme Iisus, semnalizând că te-ncumeți să te compari cu însuși eroul principal. Căci numele nu este nimic altceva decât o repetare în cuvinte a ceea ce se dorește să însemni pe lume. Asta se știa din antichitate, când s-a creat dictonul „nomen est omen” (numele
NOMEN EST OMEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350045_a_351374]
-
Ianuarie 2012, spre seară... N-am cerșit Viața, ea mi-a fost dată Cu tot adevărul cuvintelor mele, Nu am râvnit nimănuia vreodată Locul acela vremelnic din stele! N-am cerșit Viața, poezia, la fel, Ce mi se spune mă-ncumet și scriu, Știu cât de mult să m-apropiu de el, De Soarele sub care cuget, sunt viu! N-am știut niciodată invidia ce-i Și am urât dintotdeauna arginții, N-am cerșit Viața, nici averile ei, Sărac m-au născut
N-AM CERŞIT VIAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361927_a_363256]
-
și băiatul, dacă erau amândoi țigani. Iar fata, printre altele, nu ar mai fi primit zestre și nu ar mai fi avut nuntă mare la căsătorie, după obicei, indiferent cu cine și când s-ar fi petrecut. Nu se mai încumeta nimeni s-o cumpere cu mare sumă de bani și felurite daruri de valoare. Ar fi fost de rușine. Violeta s-a născut în apartamentul pe care părinții l-au primit în ultimii doi ani de comunism. Toată familia locuise
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
Agnes-Costina sau pecetea iubirii !... Nu știe că i-am sustras câteva file din jurnalul intim pentru a le face publice. M-am „coborât” la o asemenea „infamie” după ce tragedia lui devenise (și) a „noastră”! Când impărtășești durerea altora „suportabilul” se încumetă anevoios să-și reia locul în viața pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși... O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
în spate un bidon de trei vedre plin cu vin, îmi făceam socoteala cât timp aveam eu să mă delectez cu această licoare a lui Bachus, pietonii care mă văd venind în viteză se retrag și totuși... Și totuși se încumetă un invalid, sărmanul de el, parcă-l văd ca acum, cu mâinile pe cârje și îmi barează drumul. Calc disperat frâna și aud cum mi se răstoarnă bidonul cu vin. Opresc, sar din mașină și fuga în spate. Când a
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
poarta de acces a mijloacelor de transport au fluturat un ordin de serviciu : „avem alarmă ! ” Anunțul s-a făcut auzit și în perimetru. Santinelele de aici, avertizate fiind, s-au pregătit să doboare măcar un agent ce s-ar fi încumetat să trecă peste gard. Au așteptat în van, în cele din urmă crezând că „ gușterii ” își țin de această dată promisiunea făcută. Ofițerul de serviciu de la această poartă a dat ordin să le fie larg deschisă poarta. Fețele congestionate datorită
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
o exercită terenul stâncos și găunos din Extremadura sau din vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun de locuințe departe de luxul celor din Lanzarote, dar dotate cu tot confortul necesar, comode și igienice, nelipsindu-le apa, telefonul sau televiziunea prin satelit. De încălzire
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
în Peșteră, temperatura ei fiind în jur de un grad, am ieșit la suprafață. Era cald, era vară și le-am povestit celor cu care venisem despre Târgul de fete de la Găina, ceea ce știam de la părinți. Nu ne mai puteam încumeta să urcăm muntele, dar de povestit puteam povesti. Eram doar în atmosfera fantasticului acestor locuri ale moților. Cât am stat în acest orășel, părinții nu puteau lipsi de la frumoasa sărbătoare a Târgului de fete de pe Muntele Găina. Se spune că
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
cu rostul lui, eu cu rostul meu!... De ce să mă las mereu condusă de timp? Am și eu locul meu și rostul meu pe pământ, după cum a rânduit Dumnezeu!... Câte trolee or fi trecut, cine știe!?... Maria Mireanu nu se încumetase să-și mute privirea de la cele două ființe pe care le îndrăgise de parcă ar fi fost sânge din sângele ei. Le văzuse în momente triste și le iubise; le vedea în momente de Lină Lumină și le iubea ... O pereche
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
Pe cât a umblat maică-mea pe la docto- ri ca să mai aibă copii după mine, pe atât de mult a umblat după ce rămăsese gravidă ca s-o avor¬te¬ze pe Angela, dar cumva așa - natural, căci ni¬meni nu se încumeta să-i facă reclaj. Doc¬torii nu se băgau decât pe bani grei, iar Mama Moașa sau alte bătrâne din sat, care lucrau cu ierburi otrăvitoare sau cu fusul, nu mai îndrăzneau să facă așa ceva de frica pușcă- riei. Și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
vot la urne” pentru a ne guverna, le dăm, le transmitem adicătelea temporar această putere, îi investim cu atribuții, oh, ajunge, gata! Desigur că acum răspunsul este ușor de formulat, dar atunci cine și câți din popor s-ar fi încumetat?! Am intrat o singură dată prin spate, pe Onești, dus de cineva de la “Viața Studențească” și unde se afla sediul C.C. al U.T.C. însă ce văd după patruzeci de ani de la această întâmplare, depășește orice imaginație și îndrăzneală! Nu
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor. Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă. Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele de sârmă ghimpată parcă îi înțepau ochii. Avu sentimentul că nu trebuia să pătrundă dincolo de gardul sinistru
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor.Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă.Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele de sârmă ghimpată parcă îi înțepau ochii. Avu sentimentul că nu trebuia să pătrundă dincolo de gardul sinistru
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
o ciorbiță de văcuță sau de pui, cu perișoare sau de zarzavat, un escalop, limbă cu măsline, friptură la tavă etc. Înainte de a merge să servească prânzul, doreau să se odihnească afară, să admire muntele și pe cei care se încumetau să urce mai departe. - Oare unde o duce poteca ce continuă drumul până în vârful golaș ce se vede la orizont? se întrebă Ana. Trăia cu intensitate aceste momente. În memorie îi reveneau frânturi din copilărie, când, împreună cu gașca ei de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
fiind și în filozofie și istorie, îngenunchez în fața frumuseții și bunătății Moșilor și Strămoșilor Națiunii Dacoromâne, aleși, binecuvântați și bineplăcuți lui Dumnezeu, venerării Îngerilor, Sfinților, Mucenicilor, Eroilor, Cuvioșilor, Mărturisitorilor, Prigoniților și al tuturor confraților care prin harul Duhului Sfânt se încumetă să se înroleze și să conducă Elita Naționalist-creștină a Neamului nostru, drept măritor și multmilosârd, întru biruința mântuirii veșnice. Faptul că mă mâhnesc, mă îngrijorează și mă dor atitudinile, nepăsările și ipocrizia față de Națiune ale ierarhului primat, ale altor colegi
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
trimiți sol tăcere / și plângi degetele nopții / pe tâmplele mele...,, Maria Rugină; Prof. de istorie, publică sporadic poezie în presa pedagogică. Debutul editorial îl face în anul 2009 . Are în palmares 2 cărți de poezie. Cine sunt eu, care mă-ncumet / Să mă închin în Da și Nu? / Sunt ordinea ivită-n haos / Și mă numesc banal Maru . ,, Lia Filotea Ruse ; Publică prima sa poezie după anul 1989, în Argeșul liber, apoi continuă la diverse reviste literare din Canada și SUA
HAI HUI, PRINTRE CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351867_a_353196]
-
trebui să aibă grijă după plecarea mea. Dar aventura adevărată a fost cea de-a doua parte a călătoriei, pe un braț al râului în care lianele fac un adevărat tunel și unde, într-adevăr, doar un cârmaci bun se încumetă să-l străbată. Inima mi s-a făcut cât a unui puric și chiar dacă ceilalți se dădeau viteji, fețele lor trădau altceva. Ne-am revenit imediat ce am văzut întinderea râului și ca să scăpăm de presiunea acumulată, am râs cu gurile
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
la masa lui, i se așează în brațe și-ncepe să-l giugiulească. Yankeul, înfiebântat puțin, începe și el s-o pipăie pe unde nu trebuie. Dac'ar ști cât îl costă această plăcere, s-ar lăsa păgubaș. Cine se-ncumetă s-o pipăie, e bun de plată cu trei dolari sau, cu alte cuvinte, prețul unei vaci. Dar dacă îndrăznește vreunul s-o ceară la pat, atunci se schimbă povestea. Yankeul se-alege cu o ploaie de-njurături în cel
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
tărie: „Este ridicol să trăiești o sută de ani fiind capabil de a memora doar treizeci de milioane de biți. Este mai puțin decât capacitatea de stocare a unui compact-disc. Condiția umană este, evident, depășită.” (Marvin Minsky, n. 1927). Mă-ncumet să-l contrazic, deși sunt convinsă că e mult mai inteligent decât mine, dar poate nu așa de înțelept cum se crede. Eu chiar cred că nu masa de informații pe care le manipulăm ne conferă puterea, ci legăturile pe
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
ASPECTE INEDITE ÎN POEZIA LUI STEJĂREL IONESCU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 675 din 05 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului ASPECTE INEDITE ÎN POEZIA LUI STEJĂREL IONESCU sesizate de publicistul și poetul Mihai LEONTE Toți cei care se încumetă să scrie își asumă riscul de a fi contraziși într-o forma sau alta. Nu voi încerca să-l contrazic pe confratele Stejărel, fiindcă și eu sunt un adept al scrierilor libere necenzurate! Acest inedit poet și scriitor este născut
ASPECTE INEDITE ÎN POEZIA LUI STEJĂREL IONESCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351273_a_352602]
-
oameni de pe Pământ. Conform legendelor despre giganți, au dreptate. „Giganții” sunt copiii mamei Gaia și ai lui Uran, care se distingeau prin marimea corpului și prin puterea extraordinară. Formau un popor de munte, pe care nici zeii nu prea se încumetau să-l înfrunte. „Acest munte sacru, Godeanu, cu același nume ca al celui originar (Ceahlăul) (...)a preexistat statului dac. Putem aduce ca argument serios faptul că a trăit aici această populație misterioasă, amintită și de antici, ai cărei membri au
TRĂIM ÎN LEGENDĂ? SAU LEGENDA NE TRĂIEŞTE PE NOI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351307_a_352636]
-
pentru mine. Iar tovarășii mei, ca să vezi poznă, s-au alăturat celor care ne-au împușcat pe capete la Cotu’ Donului”. Mihai Dascălu din Soci se ține tare pe picioare, chiar dacă “le mai scârție bălămălile” glumește veteranul căruia nu te încumeți să-i dai mai mult de 75 de ani. E roșu la față, rotofei, de statură medie și plin de viață. Vârsta nu i-a amorțit nici mintea, doar numai în “sectorul memorie”, ne avertizează el. “Și e bine că
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]