717 matches
-
care îl ține legat de mijloc, peste fusta largă, închisă la culoare. Sigur nu l-a văzut nimeni? întreabă cu glas tare Marius în timp ce deschide portița prinsă cu un cerc metalic. Nu, nu, răspund câteva voci bărbătești. Urmărit de lătrăturilor îndârjite ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
profundă îi învăluie sufletul, la fel de plăcută ca o plapumă călduroasă într-o noapte de iarnă. În clipa aceea își jură că viața trebuie să-i ofere aceea împlinirea a feminității și iubirii ei, iar pentru asta este pregătită să lupte îndârjit și să smulgă viitorului incert această fericire. Ei, gata să luăm din nou viața în piept? Bineînțeles. Atunci să mergem. IV De când ieșise din spital și revenise la regiment, atmosfera apăsătoare care cuprinsese Bucureștiul de la începutul bombardamentelor anglo-americane l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să ajung un paralitic și un neputincios. Medicina s-a pronunțat, nu mai are nici un mijloc de luptă. Asta este! conchise el, ridicând din umeri și aplecându-și fruntea. Te cred, Bart, dar este vorba despre medicina alopată, replică Arm, îndârjită să-l vadă atât de stoic și de împăcat cu soarta. Dar de medicina tradițională chineză ai auzit? De acupunctură, de qigong, de corpul energetic?... Ia să te văd cât ești de bine culturalizat! Am auzit despre o sectă care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cultiva benevolența universală, ci își urmărea foarte precis pro priile interese, fiind capabil să profite de oportunitățile pe lângă care mulți ar trece fără să le bage în seamă. Pe cât de pasional fusese în iubirea lui, pe atât de necruțătoare și îndârjită se dovedise a fi fiara din el, rănită. Probabil că, în parte, tocmai din cauza ei mă îndrăgostisem de el și tot din cauza ei îl părăsisem. Ea era ceea ce îl făcea imperfect, intere sant, posibil de salvat. Salvându-l pe el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe femeile uneltitoare, fidelă ca Întotdeauna, dar nu le mai mustra, de parcă renunțase la intenția de a corecta greșelile lumii. Sprijinită de tăblia patului, cu plasa de păr prinsă pe frunte ca o diademă, Desdemona părea la fel de bătrână și de Îndârjită ca regina Victoria. Trona peste insula ei regală, care consta doar Într-un dormitor plin de păsări. O regină În exil, cu numai doi slujitori rămași: Tessie și cu mine. ― Roagă-te să mor, mă instrui ea. Roagă-te ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
combinație între cele două cazuri, și idealul uman ar putea să fie, în consecință, o viață împlinită și decentă material străbătută din când în când de fulgurațiile nebunești ale marii și adevăratei fericiri. 310 Zaraza' Prin 1944, sub cele mai îndîrjite bombardamente americane, Bucureștiul petrecea la fel ca în anii nebuni rămași în urmă cu două decenii. Mâncarea era ieftină, hotelurile primitoare, iar grădinile de vară, Rașca, Oteteleșanu și Cărăbuș, dar și Bordeiul, încă de pe atunci așezat la marginea Herăstrăului, răspândeau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
păpușă? Ce păpușă? Iarbă? Vreți să spuneți marijuana? Habar n-aveau de nimic. în casa lor? în cele din urmă inspectorul Flint îi lăsase să plece. — O să ne revedem atunci când acuzațiile vor fi formulate în mod adecvat, le spusese el îndârjit. Soții Pringsheim se duseră pe Rossiter Grove și începură să-și facă bagajele. Decolară de pe aeroportul Heathrow a doua zi dimineața. 21 Directorul stătea în spatele biroului său, se uita la Wilt și nu-i venea să creadă. — Promovare? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un loc. Între picioarele monstrului, groase ca stâlpii, priveam șurubăria și tijele discrete care-l țineau în picioare. Uriașul cu picioare de lut. Ea nu mi-a zis nimic, a fost un fel de telepatie faptul că ne-am apucat, îndîrjiți, de treabă. Mă întreb și acum, printre multe alte lucruri, ce ne cășunase pe biata fantoșă de cinci metri înălțime. Cred că am muncit vreo jumătate de oră, slăbind piulițe, scoțând șuruburi și răngi, până ce bătrânul schelet s-a prăbușit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmele primei femei pe care n-o mai găseam pentru că se depărtase prea mult. Îmi făceam loc cu greu printre oamenii care-mi veneau în întâmpinare, căutam disperat și, cu cât mă agitam mai tare, cu cât căutarea era mai îndârjită, cu atât mă încredințam pe mine însumi că ea, tocmai ea, cea care m-a chemat, cea care m-a privit peste umăr și a dispărut în mulțimea aceasta blestemată, este visul și perfecțiunea și că, fiind un vis, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cercetarea faunei acestei mări. Realizarea unui program atât de vast cerea, În ce-l privește, o concentrare a Întregii sale energii creatoare pentru obținerea mijloacelor materiale și organizarea unor servicii speciale alcătuite din oameni competenți, apoi muncă și iar muncă Îndârjită.
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
tot ceea ce va să însemne noutate. Și totuși, dacă gândim nițel mai profund, lăsând deoparte clișeele uzitate și uzate, vom realiza că burghezul, și nu altcineva, a dat până la urmă legitimitate tuturor acestor înnoiri. El a format publicul: nu țăranul îndârjit pe lotul lui de pământ și dând cu sapa-n cap oricui l-ar fi încălcat, nici muncitorul de primă generație care abia cu școlarizarea progeniturii a început să perceapă educația, științele, artele, nici intelectualul famelic ori hiperadaptat, violent contestatar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
mereu că n-am afecțiune. Singură, Otilia medită mult la Felix și-și repetă pentru ea argumentul. Îl iubea, într-adevăr, pe tânăr. Totuși, simțea că Felix nu era pentru ea. Îl admira, îi purta grijă de soră, dar ținuta îndîrjită a acestuia în viață o înfricoșa. Deși tânăr, Felix avea priviri prea bărbătești. Otilia era o râzgâiată, conștientă de vițiul ei, care se simțea bine când o protejau oameni delicați ca Pascalopol, care îi dădeau imposibilul, fără să-i ceară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
partea română. Datele de mai sus ne permit a aprecia că numărul basarabenilor și bucovinenilor salvați de la „repatriere” este de ordinul a câteva sute de mii, salvare care se datorește Comisiei Române pentru aplicarea Armistițiului, care a dus o luptă îndârjită și perseverentă cu un adversar de temut, puternic și lipsit de scrupule. Un merit deosebit se cuvine atribuit tânărului de atunci, juristul Alexandru Danielopol, care a demonstrat nu numai un spirit de umanitate, dar și dragostea față de frații lui români
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
clipă : aurul nu puiază în pivniță, pe când banul aduce ban, și dacă măcar una dintre fete ar face o partidă... Ea și-a ridicat capul și te privește dintr odată altfel. Nici măcar nu te ascult, pare să spună privirea ei îndârjită. Și în albastrul decolorat al ochilor îi citești, oh, fără nicio îndoială, îi citești ostilitatea ! Dacă nu te-ai teme de vorbe ai gândi chiar cuvântul ură. Ochii ei au coborât iar asupra gherghefului. Degetele noduroase și ușor tremurătoare, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcându-l dintr-odată să simtă ridicolul la care se expune. Ce lipsă de gust să dai lecții în propriul salon ! Ce lipsă de gust și chiar de politețe ! Profesorul Mironescu își desprinde de pe nas ochelarii aburiți și, ștergându-i îndârjit cu batista, continuă, mai șovăielnic : — Avem o înțelegere cât se poate de sceptică și de pozitivă de cum se petrec lucrurile pe acest pământ : lumea este un panier de crabes, iar tu trebuiește să dai din coate, să mai închizi un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
La arme ! Sigur că sfârșitul bătăliei de la Sibiu și dramatica retragere au mărit pesimismul general, chiar dacă încercuirea s-a spart și grosul armatei s-a salvat, cu inerentele pierderi de oameni, armament și aprovizionare. De la răniți am auzit cât de îndârjită a fost rezistența ; în rest, aceleași plângeri că n avem armament, față cu teribilele mitraliere, aeroplane, proiectile etțetera ale nemților. Că, în lipsa telefoanelor, noi folosim călăreți, lungind trimiterea ordinelor. Adău gându-se obișnuita noastră dezordine, nimic mai firesc decât ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și care, în locul unei melancolice retrageri înspre eternitatea uneori fadă a marilor gesturi culturale, a ales sublimul hărțuielii în clipă. " Dragii mei, am citit articolul lui Andrei și vreau să spun cât de mult m-a neliniștit. Andrei este un îndîrjit, dar unul care nu cunoaște riscurile îndîrjirii. O să judecați singuri, și Andrei, pentru că vă rog să-i spuneți, o să judece și el la rândul lui dacă merită să-ți asumi aceste riscuri. Nu contest că articolul lui este frumos în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își dorea asta, recunoscu ea. Muncise din greu pentru astfel de rezultate. Era propria sa operă de artă, munca ei de o viață. Nu că ar fi fost vreodată mulțumită de felul în care arăta; era totodată și cel mai îndârjit critic al său. Cu mult timp înainte să devină vizibil pentru ochiul liber, Lisa știa când rădăcinile trebuiau revopsite. Își simțea părul crescând. Și știa mereu - chiar și atunci când cântarul o contrazicea - când a pus pe ea chiar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Îmbrățișarea suferinței. („Copiii Săi“, nici măcar nu e vorba de mine, e vorba de el și de mama.) Tăcerea noastră voia să Însemne: Doamne, Înțelegem, și În trupurile noastre doborîte acceptăm cu bucurie - o bucurie Îndoliată, Învăluită În negru, austeră și Îndîrjită, dar totuși o bucurie - această suferință pe care ai voit-o spre a ne aduce mai aproape de iubirea Ta. (Conceptul de „bucurie Îndoliată“ mă lasă cu gura căscată, eu care i-am citit totuși pe Tertulian, Pascal, Kierkegaard, Kafka, Schopenhauer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
într-o seară tihnită de vară își ia zborul și bătrânica mea, firește, aici nu se poate să lipsească o intenție moralizatoare, și chiar în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite în șolduri, țanțoș, o petrece de pe fața pământului cu cele mai neaoșe ocări, cu înjurăturile cele mai deșănțate, pentru un amărât de castron! Fără îndoială, sunt vinovat și îmi pare rău și acum, chiar dacă, după atâta amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cât și datorită bunătății inimii, sperând să ajute și în orice caz să fie de folos cu autoritatea lui; însă plecăciunea pe care, intrând, i-o făcu generalul Ivolghin de la distanță îl indignă din nou; se încruntă și se decise îndârjit să tacă. Dintre cei patru tineri vizitatori, unul avea, de fapt, vreo treizeci de ani și era „locotenentul în retragere din ceata lui Rogojin, boxerul, cel care dădea câte cincisprezece ruble celor care-i cereau“. Se putea observa că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se așeze. Cu nedumerire și cu durere parcă, prințul îl privi pe Rogojin, însă acesta își flutura zâmbetul obișnuit. Tăcerea se mai prelungi câteva clipe. În sfârșit, pe chipul Nastasiei Filippovna trecu umbra unei senzații funeste; privirea îi devenea îndârjită, fermă și aproape ostilă, nedesprinzându-se nici o clipă de pe chipul vizitatoarei. În mod evident, Aglaia era stânjenită, dar nu intimidată. Intrând, de-abia de-i aruncase o privire rivalei ei și deocamdată stătea cu ochii în pământ, căzută parcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate consolările și speranțele care i se dădeau, pe sufletul prințului puse stăpânire o disperare totală. Nespus de întristat, ajunse pe jos la hotel. Petersburgul estival, prăfos, sufocant îl strângea ca într-un clește; își făcea anevoie drum printre oameni îndârjiți sau beți, le cerceta chipurile fără nici un scop, poate că străbătu o distanță mult mai mare decât ar fi trebuit; aproape se înserase când intră în camera lui. Hotărî să se odihnească puțin și să se ducă iarăși la Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate insista și când trebuie să renunțe. Îl cântărește așadar iute din priviri și răspunde imperturbabil: Este o modalitate artificială de a reduce cheltuielile militare, care nu degrevează bugetul, din contră. Sprâncenele jumulite ale principelui se adună a încruntare. Murmură îndârjit: — Armata este acum o forță stabilă și oamenii au dreptul la o pensie după douăzeci, douăzeci și cinci de ani de serviciu militar... Ianuarius se mulțumește să înalțe din umeri. Cu siguranță, reformele inițiate de Pollio și introduse de Augustus sunt unele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]