1,401 matches
-
propus-o în aceeași cultură istorismul (Historismus), reprezintă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, tentative ceva mai apropiate de soluția liberală - sau, oricum, nu i se opun -, căutând modalități de reinstituire a rădăcinilor comunitare printr-o privire îndreptată înainte, nu îndărăt (cum li s-a reproșat). Victoria liberalismului „la orașe și sate”, nesigură și incompletă chiar la începutul secolului XXI, a rămas puțin plauzibilă până la jumătatea secolului precedent: organicismele radicale de dreapta (corporatismele, autoritarismele, populismele, fascismele și nazismul), ca și mesianismul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
victoria asupra acestei Împotriviri. (Ă). Aci nu se bate Maftei cu Mateica, comuniștii de pe șantier cu agenții ațâțătorilor la război. Întreg poporul muncitor participă la bătălie. Fără posibilitate de scăpare, implacabil, poziție după poziție, oamenii domnului Caraman sunt izolați, dați Îndărăt, până rămân trântiți la zid ca Dona, ca Mateica, pe care Îi Înconjoară neiertătoare mânia maselor. (Ă), Forța educativă a unei cărți se bizuie În mare măsură pe capacitatea ei de a face pe cititor să retrăiască faptele povestite. Fără
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncește peste măsură, dar fără sistem și pricepere”, după cum releva cunoscuta feministă Calypso Botez, inițiatoarea unor anchete și cercetări referitoare la condiția muncii feminine. „Cultura ramurilor celor mai productive ale agriculturii noastre se face ca acum câteva sute de ani îndărăt sau nu se face deloc.” 1 Alexandrina Cantacuzino, președinta Consiliului Național al Femeilor Române, a prezentat un amplu raport asupra condițiilor de muncă și de viață ale femeilor de la țară la Congresul Mondial al Agriculturii (București, 7-10 iunie 1929). Ea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
vina spiritului de milă, caracteristic persoanelor care fac asistență socială, au ieșit din școală acele câteva absolvente care fac notă discordantă față de ceea ce ar trebui să fie fiecare asistentă socială. Astăzi, școala poate avea mândria de a afirma că, privind îndărăt la munca spinoasă de 9 ani, vede realizată o serie de noi activități în domeniul asistenței sociale, toate rezultatul eforturilor depuse de asistentele noastre sociale, care aduc contribuții noi în locurile pe care le dețin. Curentul de asistență socială constructivă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
zeci de mii de lei la sute de mii și potențialul crește în raport direct cu ambiția, cu care se muncește la sporirea fondurilor. Iar dacă râvna femeii române e pornită spre adunare de fonduri, dărnicia femeii române nu rămâne îndărăt cu nimic. Gesturile largi cu care se împart ajutoare, contribuții și cheltuieli caritative din partea Reuniunii, pun în uimire și pe cei optimiști binefăcători. Reuniunea îmbracă anual mai mult de una sută copii nevoiași, ajută femei sărace și văduve rămase fără de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în urmă simțitoare (...). Deși aceste poezii nu sunt în aceeași măsură atacate de miracolul formalismului ca acelea criticate de Scânteia, totuși există în ele serioase reminiscențe ale decadentismului. Poezia Munții Măcinului sintetizează în bună măsură principalele slăbiciuni care-l trag îndărăt pe poet. Personajul liric al acestei poezii caută la poalele munților Măcinului «pe câmpul apei, loc de baie». Priveliștea munților albaștri îi reclamă în amintire anii copilăriei, când își sângera picioarele «pe lespedea golașă de granit» și când la «o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la glesna lui Zi de zi ca șpanul strungului (...) -Hai noroc! Dar ce mai vrei acum? N-ai în față drum deschis? La drum! Stalin e cu noi. Partidu-i far. Socialismul uite-l la hotar. Vrei să mergem împreună? Hai. Îndărăt nicicând să nu mai dai (...) Uite-mă-s în prag de Cincinal. Ce mai chiot trag de pe canal! Peste-o mie de gospodării Colective... Ih! Ce bine mi-i! Combinat, hidrocentrale... Vis... Nici să crezi că-s fapte toate. Și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
deslușind un luminiș întins îndărătul tufișurilor a căror verdeață fragedă părea albastră în transparența amăgitoare a amurgului... Simți primejdia mai înainte ca Vulpoiul să se fi oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se opri, apoi începu să dea îndărăt, într-un fel de dans nervos pe loc, împingând înapoi iapa somnoroasă. „Lupii...“, se gândi Nikolai și apucă patul revolverului de la spate. Calul continua să tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru a alunga muștele. Umbra din mijlocul copacilor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înaintarea mâinii, înfășurarea corpului în măruntaiele ei. Degetele apucă o bucată pătrată de metal, mâna se întinde, umărul pătrunde în mașină, corpul se târăște, fofilându-se printre zecile de angrenaje, de manivele, de cilindri... Izbutește să plaseze piesa, trage mâna îndărăt, chiar înainte de lovitură, și vrea să dea înapoi. Dar în jurul lui mașina vibrează, fără nici o secundă de timp mort, fără nici cea mai mică deschizătură pe unde ar putea ieși. Iar prin zgomotosul mers al mașinăriei, recunoaște camera, lumina și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rupe vădit cu clișeele poeziei neoanacreontice, opunându-le o ipostază romantică a eului, într-o amplă desfășurare meditativă pe tema ruinelor (care pătrunde astfel în literatura română, sub influența lui Volney). Sentimentul timpului devastator („Cum toate se răpune ca urma îndărăt, / Pe aripele vremii de nu se mai arăt”) se întrețese cu accentul patriotic al evocării gloriei de altădată. Amploarea reflecției, nocturnul tainic, metafore concretizând abstracții („negura uitării”, „aripile vremii”, „viscol de dureri”) configurează la C. schița unui stil, nu fără
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
unele aptitudini care generează interese stabile și chiar o autentică vocație. Este foarte important ca în procesul de educare motrică, dacă apar simptomele unei înzestrări reale, copilul să fie urmărit pentru a-i facilita dezvoltarea în direcția respectivă. ÎNDĂRĂTNICIE (de la îndărăt < lat. in-de-retro) - Păstrarea irațională a unei anumite direcții, chiar dacă s-a demonstrat că poziția respectivă este greșită, dăunătoare și ineficientă. La persoanele tinere, dar și la cele adulte, întâlnim situații când anturajul le demonstrează că nu au dreptate, dar ele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
te reunești cu morții. Îmbătrânești, pufăi pe scări, intri În corpul tatălui tău. De aici e doar un mic salt până la bunici și apoi, până să apuci să-ți dai seama, te trezești călătorind În timp. În viața asta creștem Îndărăt. Turiștii cu părul alb din autobuzele italiene pot să-ți spună Întotdeauna ceva despre etrusci. Până la urmă lui Luce i-au trebuit două săptămâni ca să-și dea sentința În legătură cu mine. A stabilit o Întâlnire cu părinții mei pentru lunea următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și o sărută. Era atât de catifelată pielea ei! Mai stătu ceva timp lângă patul ei, bucuros că era în viață. Dădu să plece. Mâna îi fu trasă înapoi și crezuse că s-a agățat în ceva. S-a dat îndărăt să-și elibereze mâneca și ce văzu îi tresăltă inima. Ana îi ținu mâna și se uita la el prin ochii întredeschiși. Și se uita atât de dulce la el... Îl trase spre ea și se lăsă purtat. Era deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lemn în cap, așa, să te asiguri că nu mai mișcă. Morfăie scârbit: — Unii sunt în stare să se prefacă, numai să scape cu zile. Rufus s-a răsucit pe călcâie să plece, dar, auzindu-l, se în toarce iute îndărăt. — Unde sunt sicriele? — Le-am aliniat, răspunde plin de sine Ganymedes. — Bine, dă din cap instructorul. Încearcă să-și ascundă nemulțumirea. Intrigantul ăsta cunoaște deja toate secretele meseriei. Își tamponează fruntea asudată. Peste puțin timp, va fi în stare să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și la adresa lui Herodes: — Cu un capital minim, am putea scoate un profit înzecit, ce zic eu, însutit chiar... Iulius Agrippa îl trage iute de mânecă într-o parte și începe să-i șoptească misterios la ureche. Omul face un pas îndărăt și-l privește bănuitor. — Mâine, mâine, îl încurajează Iulius Agrippa pe necunoscut cu o palmă zdravănă pe umăr. Îl împinge de la spate să plece. Ce i-ai spus? se minunează Germanicus, după ce individul dispare în mulțime. Prințul semit surâde satisfăcut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
surdină: — Așa m-am chinuit cu ăla micu’... Agrippa înțelege. ăla micu’ e Claudius Nero. Antonia i-o indică din ochi pe Agrippina cu Puppus în brațe: — Prorsa înseamnă „orientată înainte, care merge înainte“, adică naștere normală, iar Postverta, „orientată îndărăt“, pentru nașterile cu picioarele înainte... Superstiții stupide și periculoase, cugetă evreul. Demonologie orientală! se cutremură dezgustat. Cum e cu putință să-ți imaginezi că puterea divină ce prezidează asupra tuturor aspectelor vieții, de la naștere până la moarte, poate fi totuna cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trecutul se închiagă, Noaptea-adînc-a veciniciei el în șiruri o desleagă; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr. Pe când luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de vieață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Vatra-Dornii Au umplut omida cornii Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pîn-în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul, Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoiu Și s-așează pe la noi; Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
astăzi în voi înșivă, ați făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, și ați făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu. 16. Dar pe urmă v-ați luat vorba îndărăt, și Mi-ați pîngărit Numele, luînd iarăși înapoi fiecare pe robii și roabele pe care-i sloboziserăți, și-i lăsaserăți în voia lor, și i-ați silit să vă fie iarăși robi și roabe." 17. "De aceea, așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sunt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. 13. Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase; 14. și astfel, izbăvirea s-a întors îndărăt, și mîntuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15. Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
bradului unde s a îngropat placenta lui Zlota, cu fire de păr din moțul tăiat la un an, cu tulpini și rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur la călcâi. Miercurea, de Sânt' Andrei, când dădea ziua îndărăt, fără să mănânce nimic, se duse despletită afară din sat, până nu se mai auziră câinii și cocoșii și-și muie părul lung în apa unei fântâni de la răscruce de drumuri. Se întoarse în fugă acasă pe alt drum, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
muie părul lung în apa unei fântâni de la răscruce de drumuri. Se întoarse în fugă acasă pe alt drum, fără să vadă sau să fie văzută de cineva, fără să audă sau să vorbească cuiva și fără să se uite îndărăt. Unse capul, pieptul și picioarele păpușii cu seu de urs și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
educația, și acum, cu altă ocazie, se va prezenta învățat de mine! Ce umilință pentru Ioana, așa de mîndră! - Și de ce n-ai plecat de la prima oară? (Aș fi suferit mai puțin?) - Era prea târziu și nu mai puteam da îndărăt; pornisem pe calea aceasta și trebuia să o duc până la capăt, altfel totul purta numele de aventură. Și, orgolioasă, dar alături de plîns: - Și știi că eu nu sunt în stare de aventuri! - Voiam să mă vindec de tine cu orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aminte că se apropie ora uneia din noile noastre îndatoriri. Dimineața, Ioana nu poate să stea fără grijă la plajă, căci e gospodină. După-amiază, la patru, trebuie să plecăm. Apoi, la Cavarna, așteptarea doctorului, care întîrzie regulat, și ora plecării îndărăt. Avem deci multe ocupații, dar, tot așteptîndu-le pe fiecare să le vie rândul, suntem nerăbdători. Odinioară, când n-aveam nimic de făcut, lăsam să treacă ziua, lîncezînd la soare. Acum împărțim fiecare clipă, și cu uimire am observat că de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Jianu asista și el mai la o parte cu un zâmbet plin de încurajare. Am descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat și a dorit toată sănătatea pentru Viky. Cum nu poți cunoaște pe oameni! Ce anost ni se păruse! Speram să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]