627 matches
-
simțit din nou, ca de atâtea ori, povara îndoielii. Clipe de descurajare și singurătate, când nimic nu mai avea sens, bizara sa îndeletnicire încă mai puțin decât oricare alta. Sclavul e definit prinfrica de moarte, stăpânul prin voința de risc? Îndărătnica rezistență solitară definea frica sau riscul? De ce nu putem intra cu toții simultan în închisoare? De ce evit eu închisoarea, de ce nu strig adevarul in piata publica? Umbrele care îl vizitau noaptea și chiar oamenii pe care îi auzea, uneori, ziua repetau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reflectul ei rozalb Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui față trece. Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat; El în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat - La picioarele Madonei, tristă, sfântă Ea veghiază. {EminescuOpI 51} Pe un mur înalt și rece de o marmură curată, Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină, Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină - Umbra ei, ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea feței tale, Stătând un îndărătnic - un sfiicios copil. La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă... Eu caut a răspunde, nu știu ce să răspund; Mi-ar fi părut mai bine-n pământ să mă cufund, Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund Și-ntăia dată-n vieață
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
gândirea ei ușoară? S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii, Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui April? Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Primeau, în schimb, DVD-uri cu viitor îndepărtat imortalizat de turiștii cosmici pe stick-uri minuscule. Un troc din care brăileanul fanariot cu sânge de evreu, comportament de țigan, hapsân la bani ca un țăran, greu de cap ca un bulgar, îndărătnic precum un ungur, iute la supărare ca un tătar, bețiv ca un rus, leneș ca un turc, pervers ca un francez câștiga enorm, multiplicându-le și oferindu-le pe bani grei doritorilor. Spionii cosmici deveneau mai avizi de informații, dotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zgomotind tot timpul fără oprire, ignorând totul. Nilă reprezenta singura realitate în existența iluzorie pe care o accepta ca pe un dat care hrănea substanța romanului Soarele Negru. Nu luă în seamă încă o umbră care se simțea tot mai îndărătnică în calea sa. Cu greu se trezi din teoremă, consfințind până la urmă că aceea care-i aținea calea era o femeie. Bântuia printre foșnete, speriată și umilă. Cum toate animalele au dublul feminizat, Nilă o lua sub protecție și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că și-au terminat gustarea. Alex înclină din cap spre Jamie și apoi îi făcu semn să se apropie. Jamie veni, fără tragere de inimă. — Ce este, mamă? zise el. — Trebuie să plecăm. — Dar eu vreau să rămân. Alex oftă. Îndărătnic, ca de obicei. — Jamie ..., începu ea. — Am pierdut mult pentru că am fost bolnav. Întreab-o pe domnișoara Holloway. Și n-am apucat să-mi văd prietenii. Vreau să rămân. Și avem hot dog, la prânz. — Îmi pare rău, spuse ea. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de aceia pe care îi avea în jurul lui, așa încât fu ucis de un centurion, în mijlocul trupelor lui. Trebuie să observăm, în legătură cu aceasta, că asasinatele de acest fel, care sunt rezultatul unei îndelungate chibzuiri și izvorăsc dintr-o hotărâre statornică și îndărătnică, nu pot să fie evitate de un principe, deoarece orice om căruia nu-i pasă de moarte poate să-l ucidă; dar un principe nu trebuie să se teamă prea mult de asemenea crime, pentru că ele sunt foarte rare. Trebuie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
-i să tacă! că de nu, rup un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa! Mama voastră de bestii! M-am săturat până peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud, să scap de această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
păzit de fărădelegea mea. 25. De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea după curăția mea înaintea Lui. 26. Cu cel bun Tu ești bun, cu omul drept Te porți după dreptate, 27. cu cel curat ești curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui. 28. Tu mîntuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta, cobori pe cei mîndri. 29. Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu. 30. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
o susțineam din răsputeri. Voiam să-mi verific, pentru întîia oară, armele încă nefolosite din arsenalul meu. Am mai spus-o: până acum nu dădusem nici o luptă serioasă în câmpul iubirii. Voiam, mai ales, să îngenunchez pe această fată mândră, îndărătnică, disprețuitoare (cum n-am întîlnit alta), care-mi opunea munții de împotrivire. Voiam totodată să dau o satisfacție amorului propriu rănit. În sfârșit, tot ceea ce voiam era, după cum se vede, în afara dragostei. Raționamentul mă împăca. Simțeam binefacerea certitudinii și mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
putea să-mi ceară înapof lucrurile rămase la mine. Așa fac de regulă fetele când epuizează toate mijloacele de salvare a despărțirii (deși în fundul inimii ar voi să le lase amanților, drept amintire). Numai Mihaela singură procedă altfel. Tăcerea ei îndărătnică, disprețuitoare, mă obsedă mai mult decât m-aș fi așteptat, sau poate pentru că nu m-așteptasem. Pentru ce tăcea? O apucase din nou semeția de odinioară pe care i-o îndurasem atât de greu? Voia să mă învingă cu această
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asta neprevăzută și comică să-mi tempereze furia inițială, ca o binevenită supapă de siguranță. Domolit și calm (căci aceasta era singura atitudine cerută de împrejurare) am intrat apoi în odaia Mihaelei. Cine-mi dictase să mă cufund în tăcerea îndărătnică ce se dovedește atât de necesară? Sânt convins că dacă i-aș fi vorbit Mihaelei, conversația noastră s-ar fi transformat vertiginos în ceartă. Privind pe fereastră, îmi venise gândul sinuciderii. Clădisem pe acest gând o dramă imaginară. Nu era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dispreț, eu am fost cea disprețuită și a trebuit să părăsesc casa. Nu m-ai întrebat ce s-a întîmplat, cea a fost între mine și el. Erai prea mândru. Ai tăcut tot timpul, te-ai retranșat în spatele unei tăceri îndărătnice și mistuitoare. Poate aveai dreptate. La ce bun să mă întrebi când dinainte credeai că știi răspunsul? Când te așteptai că voi tăgădui sau voi confirma legătura mea adulteră, ceea ce pentru tine era totuna. Nici nu m-aș fi ostenit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
uși deschise, așa cum era ea. Dar și bărcile bălăngănindu-se de-a lungul lacului, cu niște lampioane neverosimil de mari și pe deasupra toate roșii, de parcă totul ar fi fost organizat de Amália și fiecare noapte ar fi fost noaptea vrăjitoarelor îndărătnice, vara. Așa a trecut un an. Mai bine zis: și așa. Amália se plimba pe malul lacului cu mâinile încrucișate la piept, își privea uneori cronometrul, până la unsprezece sosea și ultima barcă, ea o lega cu lanțul de ponton, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să și-o dobândească! Atunci când un gând puternic ne intră-n cap, acesta persistă neobosit și ne subjugă cu stăpânirea lui și, fiind îndărătnic prea din cale-afară ca să mai iasă, singura cale de a scăpa de el este doar să-i dăm ascultare și să-l ducem, după cum se cuvine, până la capăt. Astfel stând treaba, dorința răzbunării porni a-i curge bărbatului prin vene
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lacrimile prelingându-i-se pe obraji. Ceasurile Castelului Miki erau de-acum numărate. Cele câteva sute de oameni din castel juraseră, cum era de așteptat, să piară împreună cu seniorul lor și erau hotărâți să moară vitejește. Goto avea o voință îndărătnică și nu șovăia câtuși de puțin. Dar avea totuși un fiu mic și nu suporta să vadă un copil nevinovat murind. Iwanosuke era mult prea tânăr pentru a purta povara de a se fi născut samurai. În zilele dinaintea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țării de azi înainte? Mai departe de-atât soldații nu vedeau. În mare parte, războinicii clanului Akechi erau oameni educați în spiritul moralei și al justiției și încă nu le trecuse prin minte că inamicul putea fi Nobunaga. Cinstitul și îndărătnic spirit al clanului Akechi, devotat simțului de dreptate, fusese transmis de la comandanții de companii, prin eșaloanele inferioare, până la cel mai umil infanterist sau purtător de sandale. — Priviți, se luminează de ziuă. — În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să treacă, n-avea decât să încerce. Or fi fost ei doar niște simpli paji, dar li se încredințase o poruncă și aveau să demonstreze că nu stăteau acolo doar de decor. Yuko îi calmă mai întâi pe tinerii cei îndărătnici, apoi întrebă: — Senior Asano, ce s-a întâmplat? Asano îi arătă caseta de scrisori pe care o ținea în mână, spunându-i despre mesagerul care tocmai sosise de la Kyoto. Auzise că întrunirea era privată, dar considera că mesajul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
planul în aplicare. Dar Hideyoshi, în sinea lui, alesese cursul acțiunii. Dacă nu accepta propunerea lui Shonyu, poziția acestuia și cea a lui Nagayoshi ca războinici aveau să devină oneroase. Mai mult, era sigur că, dacă le erau reprimate temperamentele îndărătnice, acestea aveau să răbufnească ulterior. Era o situație primejdioasă în ceea ce privea comanda militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se temea că, dacă Shonyu era nemulțumit, Ieyasu avea să încerce să-l ispitească spre a schimba taberele. Actuala situație se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câțiva ani în urmă, pe când încă mai folosea primusul, mama mă lăsa să dau la pompiță, și eu dădeam cu mult zel, până oboseam. Aerul sub presiune dinăuntru începea să respingă la un moment dat pistonul, împingându-l încet și îndărătnic înapoi, ca într-o luptă surdă de berbeci... Unii vorbeau de riscurile primusului. Știu și eu?... Mama trăgea cu coada ochiului spre mine, neliniștită de încăpățânarea cu care pompam aer în rezervor. Îmi cerea să încetez. După lustruire venea proba
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în privința asta. Am citit sau am auzit la televizor despre părți din spațiu unde zboară bumerangurile făcute de mâna omului. E tare cald acolo, câteva milioane de grade Fahrenheit. Căldură psihopată. În New York, în iulie e o căldură psihopată. Pe îndărătnicul Broadway taxiurile toate plâng și se văicăresc, cu toate ducând roboți, câini răi, și aleargă în sus și-n jos prin oraș. Am făcut semn șoferului și m-am pierdut în vacarm. Se spune că New York-ul e o junglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai precis. Deocamdată, acasă, Rebelul se dovedea la fel de neînduplecat. Dar, după cum arăta, se vedea limpede că e la capătul puterilor. Acum trebuia învins. Și G. știa cum. A hotărât să mănânce în hol, chiar în dreptul oglinzii. Cât o să mai rabde îndărătnicul? O să renunțe până la urmă; un stomac gol e o realitate teribilă, peste care nu se poate trece. Așa că G. a mutat masa din bucătărie în hol. După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că Germanicus are sângele lui Marcus Antonius“. Într-adevăr, tragica familie a lui Germanicus își avea originea în absurda și nefericita căsătorie impusă, cu ani în urmă, de Augustus - din nemiloasele rațiuni de stat - a surorii lui, blânda Octavia, cu îndărătnicul Marcus Antonius, înflăcărat deja de iubirea pentru Cleopatra. Căsătoria se terminase curând, iar între cei doi nu rămăsese decât lupta. Și micii orfani. Sus, pe Capitolium, prietenii lui Germanicus au avut timp să-și arate unii altora un bărbat masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]