638 matches
-
pe care eu nu-l consider o evoluție pozitivă. Avem, bineînțeles, și alte case de editură, însă prezența lor nu este la fel de semnificativă pe piața cărții și în mass-media precum Edda. Ceea ce trebuie subliniat este că toți cei care se îndeletnicesc cu scrisul în Islanda nu-și pot câștiga existența exclusiv din literatură, și de aceea practică o muncă adiacentă, adesea lucrând pentru casele de editură. Și criticii literari își leagă interesele de edituri, activând ca redactori sau corectori. Revistele literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dacă am văzut că are patru, i-am luat doi, și doi i-am lăsat..." Și urmează alte mărturisiri de pe vremea hoției lui pe care le face cu un aer cinstit, ca un om de treabă care nu se mai îndeletnicește cu lucruri de acestea. Cheile Bărnarului, priveliște măreață și sălbatică. Pod de lemn pe albia îngustă; la dreapta și la stânga pădurea neagră urcă drept în cer. Ici colo, în rărituri, se prevede muntele de var alb, și îți dă iluzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe saltea de puf. Săptămâna leneșului are șapte sărbători. Agale și înainte, zice broasca țestoasă. Leneșul, ca și măgarul, se îndeletnicește în trei chipuri: mânâncă, bea și zbiară când vede măgărița. Calu-i al celui care-l încalecă și sabia a celui care o încinge. Bărbații cu fapta, femeile cu vorba. Cânele care mușcă nu-și arată dinții. Din zece bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor, urmăresc evoluția picturii apusene. Din al XIX veac pictura începe să aibe o preocupare particulară, întrucât oglindește fie stări speciale prezente, fie momente ale trecutului istoric. Scene interesante din viața oamenilor mici și necăjiți, după ce un veac, pictorii se îndeletniciseră cu portretistica clasei dominante. Am văzut și tablouri ale popoarelor musulmane, scene din viața familiară, peisagii de țări calde. Una din săli cuprinde tablouri ale epocii prezente: Stalin și Voroșilov etc. Am văzut portrete ale unor scriitori, ca Tolstoi, Turgheniev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum l-au avut și-l au poeții culți; dar nu se cuvine să alegem pentru bucuria prezentului decât lamura cea mai prețioasă a sufletului național. Mă adresez tinerilor care se îndeletnicesc cu asemenea prospecțiune. Dacă a greșit marele Alecsandri, și cu alții după el, neînțelegând deplin taina poetului anonim, cu atât cei care încearcă a o înfățișa astăzi sunt supuși greșalelor. Să ne mulțămim numai cu ceea ce e adevărat scump și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-au închipuire de a se hrăni, betegii și neputincioșii". Cu toate acestea, la Galata condițiile erau de ospiciu și nu de spital. Găsim doar o infirmierie care asigura la nevoie tratamentul asistaților. Aceștia, cu excepția celor "în desăvârșită slăbiciune", se îndeletniceau cu lucrări diferite, desigur de gospodărire a propriului lor lăcaș, Ospiciul administrându-se pe cât posibil cu mijloace proprii. Conform hrisovului de întemeiere, s-au prevăzut posturile de ipochirurg, econom și stolnic, dar, în 1863, postul de econom s-a suprimat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anului 1957, Sorin Titel mi-a arătat un exemplar din revista Tânărul scriitor, unde i se publicase o povestire: Drumul. A fost un mic eveniment în lumea noastră de studenți filologi, căci mai toți, pe față sau în secret, ne îndeletniceam cu scrisul și mângâiam visuri de carieră literară. Știam că Sorin scria și el, dar nu știam că întreprinsese ceva și în direcția publicării, ceva ce se soldase, iată, cu un succes. Mi-a povestit după aceea că, la sfatul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zi am plecat acasă la Fălticeni. Stătusem două luni în aceasta primă și nostimă funcțiune a statului. Acasă, neavând cum să-mi cheltuiesc timpul și prisosul de puteri de care se bucură omul la 20 de ani, începui să mă îndeletnicesc cu vânatul, căci nu-mi ieșise din minte rațele și iepurii ce-i văzusem în copilărie aninați de torba lui Ziegmary. Dar, Doamne! multe chilograme de praf am ars și multe chilograme de plumb am presurat pe șesurile Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
laț, însă el nu se da prins. Filosof în feliul lui, cu teorii ale lui proprii în privința căsătoriilor care nu-s bune, zicea el, decât să ruineze pe oameni, dânsul se obicinuise să trăiască așa stingher la țară unde se îndeletnicea cu plugăria care, mulțămită hărniciei și economiei lui, îi umplea în fiecare an coșerile 140 și hambarile care, la rândul lor, îi umpleau punga. Muncea, mă rog, parcă avea o casă de copii de hrănit și de înzestrat. Apoi, în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Manolucă, o, desigur, acest păcat va fi acela de care mă voi căi mai puțin în viața mea și care nu-mi va îngreuia sufletul pe ceea lume. MILORDACHI I Orice s-ar zice, dintre toate sporturile cu care se îndeletnicește tineretul nostru, fără îndoială vânatul este cel mai frumos, mai bărbătesc, mai poetic și care ne înfrățește mai mult cu natura. De aceea simt o deosebită plăcere de a istorisi diferitele mele întâmplări vânătorești, care îmi revin acum din depărtarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
păcei stă nedeslipit principiul distrugerei! Astfel, pe suprafața miriștei, se răsfirau și se încrucișau ațele de paingăn ca niște punți aeriane, mreje întinse în scop de vânătoare, iar în aer se rotea deasupra capului meu un uliu prădalnic care se îndeletnicea și el cu vânătoarea, făcându-mi o necinstită concurență. Fiind, deci, că concurența, cinstită sau necinstită, e totdeauna supărătoare, în puterea dreptului celui mai tare, am trimes aripatului meu rival o încărcătură de haliciuri, care l-a coborât de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Iași cum și ca judecător în diferitele funcțiuni ce a ocupat rânduri, rânduri în magistratură până la înalta treaptă de membru la Curtea de Casațiune, unde a ajuns și stă și astăzi. II Revin acum la ramura picturei cu care se îndeletniceau alți câțiva membri din "Junimea". De când eram mic îmi plăcea să mâzgălesc hârtie. Schițam caii din grajd, cânele din ogradă, motanul din casă, încercam portretul babei Maria care mă dădăcea; apoi, mai târziu, sub conducerea unui francez Cavaroc, am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
guri de prăpăstii, ci căutam să le ocolim, așa că, pot zice, am făcut de două ori drumul de la o margină pănă la cealaltă a Mărei de gheață. Ajunși la Chapeau, altă gustare pentru recâștigarea forțelor pierdute. În timpul acesta, pe când mă îndeletniceam cu disecarea anatomică a unui pui fript, auzii deodată o detunătură cumplită și îngânată de nenumărate ori de ecoul munților, întocmai ca o canonadă a unei baterii de artilerie. Toți am sărit în picioare neștiind ce este și atunci, de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o expresie a exigențelor sociale -, ci numai acelea care sînt înțelese de membrii grupului și pot fi îndeplinite. Altfel, cerințele educatorului nu vor avea nici un ecou, iar eșecul va fi sigur. Un exemplu edificator: tocmai pentru că aproape toți coloniștii se îndeletniciseră în perioada de vagabondaj cu furtul, cerința de a nu se mai fura a fost exprimată de Makarenko relativ tîrziu, după ce, mai înainte, se formaseră numeroase alte deprinderi de comportare pe baza unor exigențe mult mai accesibile grupului; cerința care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
piesa pentru care Ciprian a fost Învinuit de Tudor Arghezi de furtișag, lucrarea, zice-se, aparținând lui Urmuz, care nu mai putea protesta. Piesa are, Într adevăr, climatul extravaganțelor, trăsnaielor și farselor noastre din acea vreme și cu care ne Îndeletniceam pour épater le bourgeois; dar mai cred că, În Întregul ei, piesa, destul de lun gă, inegală și Îmbâcsită, nu putea ieși din mâna lui Urmuz, diletant incapabil de un efort susținut, cerut de construirea unei piese de teatru. Urmuz (mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiind că și în momentele când lesne te-ai putea dispensa de ei - adică în afara orelor de lucru -, ei se încăpățânează totuși să existe. Noi îi chemăm să muncească, iar în acest răstimp dumnealor mai și trăiesc. Ba pe deasupra se îndeletnicesc cu lucruri durabile, își întemeiază gospodării și familii, rămân la noi și procreează. Iar copiii dumnealor sunt la rândul lor indieni - dacă nu pe de-a-ntregul, barem pe jumătate. Se știe doar: e nevoie de mai mult de-o viață
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea trece neobservat într-un loc unde oamenii nu aveau nimic altceva de făcut decât să stea tolăniți pe saci să privească la tot ce mișcă în jurul lor și să se îndeletnicească în voie cu spartul semințelor de floarea-soarelui. Ne-am apropiat de terasă, care avea o aplecătoare întinsă, mare, largă, unde sacii pentru măciniș, așezați frumos în stive unul peste altul, așteptau cuminți să le vină rândul la marea confruntare când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
respiră austeritate. Camera întârzie pe mișcarea unui fus care se învârtește, apoi sare la o imagine cu o fecioară torcând, desprinsă parcă din Grigorescu, apoi ne arată focul din sobă, apoi o privire de ansamblu asupra cinstitei adunări care se îndeletnicește cu torsul lânii sau cu bobinatul firelor, apoi o față veselă, sănătoasă, de fiică din popor, și tot așa. Persoanele discută însuflețite, dar nu auzi ce zic. Auzi, în schimb, vocea din off, careți spune că fetele de măritat se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
folosite erau cele din interviul pe care i la luat Alex Dima lui Dan Iosif, pentru emisiunea Vedere de pe bloc (fără sunet, desigur). În interviul respectiv (difuzat în aprilie), omul onest, corect și cu suflet mare povestea cu ce se îndeletnicea el înainte de ’89 - cu barbutul și cu schimbul de valută - și cum măsluia zarurile, cum folosea metoda „macaraua“ (montarea magneților pe masa de joc) sau cum palma bancnotele când venea cineva să schim be la el (așazisa „șmenuire“ a banilor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unul după altul. De altfel, în perioada studiilor el va avea concomitent alte două preocupări constante, definitorii pentru caracterul său apostolic: cultivând neîncetat prietenii spirituale, el se înconjoară de însoțitori încă din perioada studiilor barceloneze 6, iar în legătură cu aceștia se îndeletnicește intens cu exercițiile spirituale, la început ca instrument pedagogic 7 iar apoi ca operă scrisă 8. El însuși, atunci când va face bilanțul anilor de studiu, va menționa aceste roade „extracuriculare”: „În acest timp, a terminat cursurile de Arte, a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-i veneau mai întâi, fie că era vorba de faptele lumești de vitejie pe care dorea să le împlinească, fie de cele care se trezeau în închipuirea sa ca să le facă pentru Dumnezeu, până ce, obosit, le lăsa deoparte și se îndeletnicea cu altceva. 8. Exista totuși o mare diferență: când se gândea la lucrurile lumești simțea o mare plăcere, dar când, obosit, le lăsa deoparte, se simțea gol și nemulțumit; dimpotrivă, când se gândea să meargă desculț la Ierusalim, să mănânce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
limpezime să nu mai spună laspovadă nimic din trecut; și din acea zi fu eliberat de scrupule, fiind sigur că Domnului nostru I-a plăcut să-l elibereze, prin îndurarea Sa1. Potolire 26. Pe lângă cele șapte ore de rugăciune, se îndeletnicea și cu ajutorarea câtorva suflete 2 care îl căutau cu privire la lucruri spirituale, iar în timpul care-i mai rămânea cugeta la cele ale lui Dumnezeu sau la ceea ce meditase sau citise 3 în acea zi. Cu toate acestea, adesea, când mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Intrând în Bologna, începu să ceară de pomană, dar nu primi o para chioară, deși cutreieră tot orașul. Boli o vreme în Bologna. După aceea porni spre Veneția, călătorind ca de obicei. 92. În acel timp1, în Veneția, Pelerinul se îndeletnicea cu exercițiile și cu convorbirile spirituale. Persoanele mai de vază cărora le-a dat exerciții au fost: maestrul Pedro Contarini 2, maestrul Gaspar de Doctis și un spaniol pe nume Rozas. Mai era acolo încă un spaniol, licențiatul Hoces 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un gând ce-mi pătrundea în adâncul sufletului: cu cât respect și supunere ar trebui să-L chem la liturghie pe Dumnezeu, Domnul nostru etc., și să nu caut lacrimi, ci șdoarț acest respect și această supunere; într-atât încât, îndeletnicindu-mă în repetate rânduri cu această supunere, înainte de liturghie, în odaie, în capelă, și în timpul liturghiei și, podidindu-mă lacrimile, le respingeam pe dată, pentru a lua seama la supunere, și supunerea mi se înfățișa nepărându-mi-se că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
271. DESPRE VIAȚA LUI CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, DE LA VÂRSTA DE 12 ANI PÂNĂ LA 30, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,51-52. 1. Primul. Era ascultător față de părinții Săi (înainta în înțelepciune, în vârstă și în har). 2. Se pare că se îndeletnicea cu meșteșugul tâmplăritului, cum arată sfântul Marcu, în capitolul 6: („Nu este oare acesta tâmplarul?”). 272. DESPRE URCAREA LUI CRISTOS LA TEMPLU, CÂND ERA ÎN VÂRSTĂ DE DOISPREZECE ANI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,41-50. 1. Primul. Cristos, Domnul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]