2,093 matches
-
loc o deplasarea oficială în Polonia a secretarului american pentru Apărare, Chuck Hagel. Valențele geostrategice ale Ucrainei fac din criza politică de la Kiev un eveniment de mare importanță pentru marile puteri ale lumii. Însă evoluțiile situației din Ucraina se răsfrâng îndeobște în statele din proximitate. O analiză Stratfor, semnată de George Friedman și publicată marți, atrăgea atenția că România și Polonia sunt vulnerabile în fața unei Ucrainei dominate de Rusia. “Din perspectiva europeană, și în particular din perspectiva foștilor sateliți sovietici, o
Băsescu, vizită-fulger în Germania: Ucraina pune UE pe jar - John Kerry și opoziția de la Kiev, prezenți la Berlin by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54861_a_56186]
-
un domeniu atât de rigid, existența poantei? Și totuși! Dau două exemple. (Nu e prima oară când mă aplec asupra lor. Am o consolare: învățătura e fiica repetiției.) Întâiul e legat de premisele afacerii Caragiale-Caion. Fiindcă, de știut, se știu îndeobște doar concluziile. Adică povestea acuzelor nefondate de plagiat pe care junele gazetar i le-a adus dramaturgului. Acuze soldate cu faimosul proces. Relațiile dintre cei doi începuseră însă să se strice mai demult. Din vremea când încercările poetice ale lui
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
dispreț față de națiunea care a fost cândva o mare putere planetară. Probabil că la mijloc se află și resentimentele hrănite de teoriile postcolonialismului. Dar e vorba, cu siguranță, și de schimbarea semnificativă a structurii etnice a populației de pe continentul nordamerican, îndeobște în ultimii treizeci de ani. Vechile legături dintre englezi și americani au constituit coloana vertebrală a unei construcții ce părea eternă. Astăzi, altele sunt comunitățile care-și pun în mod decisiv amprenta asupra vieții publice, de la populația latino la zecile
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
puteți prezenta ca dovadă textele voastre/ drept carnete de membri de partid” (p. 87). E un „poem troian” acesta, mimând alinierea și subminând ideea de literatură „pe linie”. N-am verificat recent, dar senzația mea e că termenul „comunist” era îndeobște ocolit chiar de corifeii osanalelor. O formă ciudată de tabuizare Păunescu, Vadim și alții, mai puțin cunoscuți, preferau să vorbească indirect despre ideologie. Partidul (așa, eliptic) ținea locul sintagmei întregi. Totok, în schimb, jucându-se cu spaimele Cenzurii, arată, aparent
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
fetițe față de profesoara ei conduc la o dublă nenorocire. Privirea necruțătoare a Ludmilei Ulițkaia detectează mișcarea acelor neînsemnate, infime resorturi sufletești care angrenează întregul mecanism uman, dezvăluind cele mai adânci și mai greu depistabile motivații ale acțiunilor umane, care sălășluiesc îndeobște în traume insesizabile la vârsta copilăriei, amplificate monstruos odată cu trecerea timpului. Astfel, lovită pe neașteptate de soțul ei, Evghenia Alekseevna (Fericita biata Kolîvanova) îi aruncă generalului Lukin un singur cuvânt - Penki -, numele unui cătun neînsemnat, aluzie la originile sale umile
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
acestea numai la finalul unui joc cu două niveluri: cel intertextual, ușor recognoscibil și cel așa-zicând sofistic, mai greu de detectat, instituind ceea ce Eliot numea într-un eseu ceață a limbajului. În Cartea de iarnă, critica s-a mărginit îndeobște să investigheze primul strat, cu rezultate foarte interesante. (Semnalez numai, în trecere, două studii din „top”: unul aparținându-i lui Caius Dobrescu, publicat în „Vatra” în 1994, celălalt al lui Andrei Bodiu, inclus în volumul Direcția optzeci în poezia română
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
E greu de crezut, altfel, că poeta ne-ar fi putut oferi, fără girul autenticității numelui real, amănunte atât de crud - personale - și mai multe ca oricând până acum -, legate de propria biografie, de accidentele dramatice ale acesteia sau detalii, îndeobște trecute sub tăcere, privind ceea ce ea denumește ca fiind „rude de sânge” (neputința de a le mai atinge, scrie poeta, într-un poem, „îmi dă senzații/ de criminal/ decadent”). Astfel, despre locul nașterii și al copilăriei, aflat în „apropierea pustei
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
Alexandru Matei Ați făcut filozofie. Cum ați ajuns dintr-un domeniu adesea dogmatic, îndeobște disciplinat, la literatură? Nu se poate spune că am ajuns, pentru că am scris dintotdeauna. Voiam să fiu scriitor, dar nu-mi surîdea deloc să urmez Literele. În schimb, deși nu mă trăgea ața să scriu filozofie, îmi plăcea s-o
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
și excepțional. Ce-i drept, nu e prima dată că în clădirea festivalului (singura din lume construită doar pentru operele unui unic compozitor) are loc un concert, în loc de operă, nici prima dată când acest lucru se petrece în afara festivalului, deși îndeobște clădirea e închisă în restul anului. Au fost reprezentate acolo, în trecut, și piese ale altor compozitori afini, ba, în vremea ocupației americane, s-a cântat și jazz. Totuși, contextul concertului rămâne unul neobișnuit: a cântat cea mai bună orchestră
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
Siegfried din Amurgul zeilor, la rândul lor executate cu acuratețe și fără nimic pompos, au făcut legătura cu prima parte a concertului. În încheiere, uvertura la Maeștrii cântăreți, dirijată într-un ritm ușor, mai săltăreț și rapid decât se cântă îndeobște, a readus în prim-plan optimismul wagnerian, evitând patetismul impus de subiectul național-patriotic al operei, dar sugerându-l totuși preț de câteva măsuri în pasajul final. Deși repertoriul concertului și discursul festiv al lui Horst Seehofer, prim-ministrul landului Bavaria
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
hrănit o enormă literatură, până în zilele noastre. Flaubert spunea că cele mai frumoase creații ale lui Dumnezeu sunt marea, Hamlet și Don Giovanni. Universal și etern, arhetipul s-a cristalizat perfect doar în opera mozartiană poate pentru că, așa cum remarca Kierkegaard, îndeobște muzica însoțește acțiunile, trăirile, în timp ce în Don Giovanni ea le dezvăluie cele mai adânci rădăcini. Asta spune totul despre dificultatea de a da dramei mozartiene o formulă teatrală convingătoare. Într-o incomparabilă sinteză între dramă și muzică, Mozart exprimă un
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
să-l explice, și fără vreo intenție, îl plasează principial, între suflet și spirit”. Acest duh, numit de catolici Spiritus Sanctus, ar fi propriu nu doar ființei umane, ci și munților, pădurilor, apelor, chiar și tărîmurilor subterane. În timp ce sufletele sunt îndeobște „bune”, iar spiritele „rele”, duhurile sunt și de un soi și de altul, cîteodată chiar sortite dispariției, cum ar fi „duhul sărbătorii”, comentat de Vasile Băncilă. S-ar putea menține distincția cu care, spre deosebire de Blaga, operează Noica, între sufletul pastoral
Despre tradiție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3597_a_4922]
-
cu putință a devenit, peste noapte, premiu literar, alături de Balzac, Proust, Caragiale, Creangă!?? «Se sparie gîndul», vorba cronicarului”. Aici e indicat un fenomen cu osebire stînjenitor, „superlativita”, care-i vizează nu o dată pe literații locali a căror reputație nu depășește îndeobște marginile unui orășel. „Să zicem că un oarecare Ion Vasilescu îl preamărește pe Vasile Ionescu, carte după carte, la fel de incandescent și senioral, în timp ce al doilea face același lucru, topit de admirație față de cărțile celuilalt. Au tot dreptul, la o adică
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
care Zografi îl numește „film personal”. Definirea precisă a celor două perspective ocupă primele capitole (Cuvântul, Infinitul dinăuntru și Nebunia) și are ca punct de pornire o constatare prilejuită de piesa lui Shakespeare, Richard al III-lea. Începutul piesei e îndeobște cunoscut: „Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat/ Prin soarele lui York, în toi de vară”. Cum de un poem de-o asemenea frumusețe morală poate fi rostit de un personaj atât de abject, se întreabă Zografi. Și continuă: făcând
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
țărani, majoritatea ucraineni, ca și deportarea altor milioane în Gulag, precum și exterminarea evreilor și slavilor de către Hitler. Las deocamdată deoparte acest din urmă tragic capitol, ca să ajung la tema propriu-zisă a notelor de față: mascarea ideologică a crimelor staliniste. E îndeobște recunoscut faptul că hitlerismul n-a avut, propriu vorbind, ideologie: doctrina ariană proclama fățiș necesitatea exterminării raselor inferioare. Spre deosebire de fascism, doctrina comunistă este impregnată de ideologie, în sensul dat chiar de Marx termenului încă din 1846, în Ideologia germană, unde
Ideologie și foamete by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3776_a_5101]
-
p. 25). Amăgitor până la seducție, finalul pare desprins din Poemul de purpură al lui Mihai Ursachi. De fapt, dacă e să căutăm posibile apropieri, mai inspirat ar fi să vorbim despre un anume bacovianism. Nu, de bună seamă, cel cunoscut îndeobște, din Plumb sau Lacustră, ci acela idiomatic defect, care se instaurează abia la maturitate și care se manifestă în câteun „Și-o păsărică în grădina brumată/ În liniștea rece, a iarnă-a făcut” (Belșug) sau „Te voi aștepta într-o
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
acelea ale lui T.S. Eliot), care, în cazul literaților români, defulează în criteriu estetic; și slabul succes al „utopiei cărții”: fideli încă principiilor medievale (conform cărora lectura smintește), puțini dintre noi chiar facem din lectură un act cotidian și natural. Îndeobște, cititul înseamnă informație, înseamnă relaxare (dar numai în orele în „viața care se viețuiește” e pusă în paranteze), înseamnă, știu eu, obligație academică, înseamnă, poate, snobism. Oameni de bibliotecă sunt din ce în ce mai puțini astăzi. Șiatunci, în aceste condiții, e explicabil că
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
multe regiuni ale Balcanilor, după invazii șrepetateț există două populații-autohtonii și noii veniți ” [4, p. 41]. Cele de mai sus credem că dezleagă două probleme ale limbii române. Prima problemă ar avea următorul enunț: cum de există în limba românilor - îndeobște cunoscuți drept un popor de păstori și agricultori, deci rurali - cuvinte ce denotă o îndelungată locuire urbană? Aceste cuvinte ar fi: Biserică - basilicile creștine începură a fi construite în marile orașe romane pentru cultul creștin după edictul de la Milano și
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
cu detalieri de fapte și întâmplări ce duc întreprinderea în zona unui soi de biografie romanțată, adică inventându- se cu dezinvoltură acolo unde lipsește documentul concret, informația autentică, acolo unde mărturiile diverșilor nu sunt altceva decât simple fabulații orale, care îndeobște n-ar trebui valorificate (totuși) decât cu prudență, doar sub semnul unei atari luări aminte, și numai atât, în ciuda încredințării ce ne-o face autorul, pretinzând că „respectând adevărul faptic” aduce „la lumină toate cele câte s-au întâmplat”, pentru
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
situează, cred eu, dincolo de epoci. Și care poate să discearnă în orice condiții. Să le luăm pe rând. Sub raportul informației istorice, Ce a fost - cum a fost se ridică la înălțimea titlului. Adeziunea de tinerețe a profesorului Cornea e îndeobște cunoscută. Născut într-o familie de evrei nepracticanți (și prin urmare evitând să facă vreodată caz de originea lui), Paul Cornea s-a numărat, încă din ilegalitate, printre primii simpatizanți ai comunismului. N-a fost vorba despre o pasă de
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
bogat în nuanțări (pp. 299 - 328). La fel, intervalul în care a fost deputat al Marii Adunări Naționale sau acela în care a activat ca membru al Comitetului Central (pp. 217 - 246). Sunt multe asemenea informații prețioase, din interior, necunoscute îndeobște cercetătorilor sau ignorate cu suficiență de aceștia. Cum Ion Brad are documentele de partea lui și cum, de asemenea, se ferește să vorbească din auzite, consultarea acestei cărți devine, pentru cei interesați de perioadă (și mai ales de dedesubturile ei
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost/ într-o vană de fier/ lîngă parcare, în mușețel.// Un zeu mă dă în leagăn/ fără să-i cer.// Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale./ Îndeobște fac pași,/ din pămînturi fac morți,/ nu străbat nici o cale.// Eu stau ca un prost/ cu furtuna în brațe/ vîslesc din picioare/ pe o mare de țațe.// Gîștele mari în făraș/ Oamenii-porc în canale!/ Să fiu singurul eu din oraș
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
îndeaproape, scriitori contemporani (și omenește, foarte apropiați) lui Dinu Pillat sunt absolut cuceritoare. Sigur că figura centrală a amintirilor (foarte sobre, contrapunctate de anecdote lipsite de acea dezagreabilă lejeritate a anecdoticului) e disputată între Ion Pillat și G. Călinescu. Lucruri îndeobște cunoscute (inclusiv din edițiile anterioare), dar încă înzestrate cu un farmec iradiant. În ce-l privește pe Călinescu, mi se pare pilduitor amănuntul că fusese tentat într-un rând să scrie un roman cu aparență polițistă, ca și acela legat
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
deși Voiculescu era căsătorit și era tatăl a cinci copii). După în timp, admirația se va transforma în prietenie, așa că autorul Mozaicului istoricoliterar va ajunge să fie unul din primii ascultători ai povestirilor, în timpul seratelor intime la care mai participau îndeobște Vianu, Philippide, Cioculescu, Streinu sau frații Teodoreanu. Cât privește ineditele din această ediție, mă voi opri preț de câteva asupra proiectelor nefinalizate de antologii. Cu deosebire interesant îl găsesc pe acela ce urma să reunească poeți de „al doilea plan
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
mari“ pe care i-am cunoscut, începînd cu Noica și Cioran și terminînd cu Dragomir, nu dădeau doi bani pe confortul lor exterior. Toate isprăvile prin care fusese mutată din loc cultura unei țări sau a unei epoci luaseră naștere îndeobște pe o masă oarecare (dacă nu pe o tăblie sprijinită pe genunchi), pe caiete cu hîrtie proastă, mîzgălite cu pixuri amărîte și creioane prost ascuțite. I-am văzut pe unii trăind aproape în mizerie (pe Noica la Păltiniș sau pe
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]