12,381 matches
-
de trebuință. Zeița aceasta era însăși Foca-Mamă căreia îi spuneau O, o simplă strigare și care era făptura ce o vânau, spre a trăi. O zeiță care să fie vânată, drept cam ciudat vine, dar aceasta se întâmpla în locurile îndepărtate, unde viața este o luptă continuă. Dar să vă lămurim cum era cu acest obicei, numit atât de ciudat stingerea lămpilor. Obiceiul era ca în nopțile cele mai adânci ale ținutului lor de ghiață, când neamul lor părea că se
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
oamenilor înfățișați de el. în 1880 se călătorea, evident, altfel de la București la Iași decît înainte de 1848, iar atmosfera din casa Băltărețului era despărțită de sensibilitatea aproape sfîrșitului de veac prin șase ori șapte decenii. Și Căpitanul Laurent aparținea aceluiași îndepărtat trecut. Dorința lui Ghica, stimulată de Alecsandri, era aceea, firească la oamenii bătrîni (în secolul XIX, la puțin peste 60 de ani cîți avea epistolierul, oamenii se simțeau foarte bătrîni) de a-și aminti trecutul. Așa că Ghica s-a pus
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
din literatura clasică rusă, alături de Voltaire sau Balzac, ca orice intelectual fără frontiere. Trebuie deci stabilit de la bun început, Constantin Țoiu n-are nimic din fanatismul unui Ion Ianoși, de pildă, Kamceatka lui e una pretextuală, "un simbol al necunoscutului, îndepărtat, o himeră atrăgătoare". Adevăratul cititor al textelor care compun această carte e un cititor plin de răbdare, care-și poate permite zăbava de a descifra semnificații niciodată servite de-a dreptul, un hedonist care se poate bucura în liniște și
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
Ioana Pârvulescu Întrucît te afli de mai mult timp aici, în "nordul îndepărtat" spune-mi cum ți se pare acest loc. În privința Berlinului, sînt mai curînd de partea lui Caragiale (a ambilor) decît a lui Eminescu. Berlinul e un oraș în care se poate trăi, este liniștit și totuși plin de viață, un
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
al imbiss-urilor, al ruinelor R.D.G.-iste transformate în baruri și discoteci, al zidurilor încărcate de graffiti. Al rockerilor și skinhead-ilor, unii mai bizari decît alții, al fetelor urîțite cu stil de moda piercing-urilor. Anul acesta am stat în vestul îndepărtat, în zona rezidențială dinspre Wansee: mult mai multă liniște, vile luxoase care te intimidează, arbori bătrîni în care i-am recunoscut pe cei atît de iubiți de Aubrey de Vere. Locuiesc și acum în vila "scriitoricească" din Storkwinkel ca urmare
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
culcuș din flori albăstrii de cucută/ ca-ntr-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
pe malul Dîmboviței decît pe cel al lui East River - ceea ce, oricum am lua-o, nu e normal. Date fiind însă circumstanțele excepționale, cînd America are cu totul alte probleme decît să pună pansamente pe bășicările narcisice ale cutărei țări îndepărtate, cvasi-tăcerea de aici s-a situat în sfera firescului. Nu și în România, însă. Aud că un distins intelectual a ajuns să someze un partid să ia atitudine împotriva blasfemiei, altul, cu impecabil trecut democratic, vede comploturi și umbra nemiloasă
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
despre moarte, iubire, sinucidere, această ultimă montare a lui Tocilescu mi-a făcut bine, mi-a creat o emoție profundă și discretă, așa cum puține spectacole reușesc să o facă în ultima vreme, mi-a adus aproape lumea Japoniei atît de îndepărtată și totuși, atît de în preajma sufletului meu. Cele două săptămîni pe care le-am stat acolo sînt, probabil, cele mai minunate pe care le-am trăit. Viața în sine pare o parcurgere inițiatică, continuă, a unei succesiuni de povești, fascinante
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
ăsta n-aveau s-o mănânce șobolanii. Noaptea, pe când părinții vedeau la televizor programele pentru adulți, Fulvia Flaminea ne lua la casa ei, la mai puțin de o sută de metri de a noastră, și ne învăța să distingem vuietele îndepărtate, cântecele, rafalele tânguitoare ale vânturilor din Tunis. Bărbatu-său era un om prea tânăr pentru ea, care lucra în timpul verii pe la hotelurile turistice, în celălalt capăt al insulei, și se întorcea acasă numai ca să doarmă. Oreste locuia cu părinții puțin
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
al... meritelor creației. Dar conștiința mea nu mai poartă pantaloni scurți. Pentru exigența liminară a acesteia, premiile pe care m-am învrednicit a le primi, ca elev și student, rămîn un apanaj al trecutului, al unui trecut, vai, tot mai îndepărtat, bucuros pe atunci de laurii lor, ca de-o speranță, adică precum de un fapt ce vine dinspre viitor către noi, revărsînd asupră-ne harul neîntîmplatului. O binecuvîntare a ceea ce s-ar fi putut întîmpla... Ce-aș mai putea spera
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
ceea ce urmează. Pare a fi în intenționalitatea auctorială ca Muntele din suflet să nu se poată povesti, deși există. E un Bildungsroman contemporan, care evocă o călătorie spre un țel - un munte întrezărit, știut, însă necunoscut, mereu aproape și mereu îndepărtat, părînd tangibil, dar, de fapt, de neatins. Este un macrobasm modern și o macrosinestezie, între altele. Sînt experimentate aproape toate stilurile cunoscute, de la poem în proză sau în versuri albe, la frazele succinte, sacadate, alternînd cu cele lungi, complexe și
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
ș...ț Nu fac evocare, ci revelare. Adică acest gen de proză mi-ar plăcea, genul revelatoriu. ș...ț Specialitatea scriitorului, obiectul său, este tragedia și taina." Așa spune naratorul lui Vasile Andru într-una din prozele volumului Cel mai îndepărtat paradis. Și avem temeiuri să credem că această declarație rămîne valabilă pentru tot ce scrie Vasile Andru. într-un fel ea ne orientează lectura și aprecierile. Pentru că, citită din această perspectivă, literatura lui Vasile Andru nu mai poate fi măsurată
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
această poveste, mărturisire. în ceruri, există cronicile akașiene: memoriile lui Dumnezeu, în care scrie totul. Poveștile noastre sunt crâmpeie din acele , atât cît ne îngăduie Dumnezeu să aflăm din ele și din marea taină a lumii." Vasile Andru, Cel mai îndepărtat paradis, Ed. Dacia, 2001, 183 pag.
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
pe dedesubt sau pe deasupra de voturile primite de partidul lui CVTudor? Mai încoace, după ce liberalii au semnat pactul cu PDSR-ul, Z. Ornea răscolește prin fișele sale și scoate la iveală o sintagmă care a făcut carieră în vremuri mult îndepărtate ale politicii combinatorii autohtone: "opoziția miluită", adică opoziția care primea ceva, în schimbul unei atitudini constructive. Z. Ornea băga de seamă în articolul său din Dilema că formula cu pricina nu era tocmai adevărată, căci miluirea sau, cu un termen mai
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
putut celebra renașterea națională, masacrînd aproape un milion dintre propriii cetățeni (armenii creștin-ortodocși), considerați, ca și celelalte minorități naționale (millet), "ghiauri spurcați". Genocidul armenilor a început în orașul Van, cel mai mare oraș armenesc din Turcia (aflat într-un colț îndepărtat al Asiei Mici, învecinat cu Persia la răsărit și la nord cu Caucazul), cu populația cea mai civilizată și mai harnică din partea de răsărit a Imperiului, veche aici de trei mii de ani. Și, de aici, s-au răspîndit în
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
risipi, prea repede, dintr-o dată, ca fumul." Anumite motive poetice se conturează cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în imagini de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate irizări stănesciene: "...dacă aș fi înconjurat/ (cum și sunt) de coaja groasă/ a unui ou, dacă aș fi îngropat, imobilizat,/ dacă nici cu gândul (ca acum) n-aș/ putea decât să pășesc, și n-aș respira (comunica/ e mult spus
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
București, cu gîndul că Domnul Iliescu îl invită pe sirele Mihai la Cotroceni, ci te asiguri, prin contacte prealabile, că nu vei fi refuzat. * Eșecul de la Versoix ar trebui să-i reamintească dlui Iliescu faptul că pe vremuri nu prea îndepărtate s-a mai plictisit la Cotroceni sperînd să vadă în România personalități politice de prim rang, timp în care se mulțumea cu întîlniri cu C.V. Tudor și cu alți iluștri Priboi ai democrației românești de pînă în 1996. Poate că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
ceea ce rareori i s-a întîmplat versatilului, egolatrului autor al Falsificatorilor de bancnote), spre a-l citi și a-l cunoaște mai temeinic, n-a șovăit să învețe limba rusă. I-au dăruit venerația și entuziasmul lor multe spirite foarte îndepărtate de concepțiile și viziunea sa". "Aderența sufletească", "o stare de fericită, plurivalentă și ingenuă perplexitate", "iscusința iubitoare" sînt sintagmele caracteristice ale unui asediu intens-sentimental, ale unui discurs amoros sui generis. Nicolae Steinhardt e un "vitalist" care nu ezită a introduce
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
din Europa de către autoritățile înțelepte din Apus să se alinieze iute-iute la modurile de comportare și de legislație din Olanda sau din Franța. Se uită un fapt esențial: că acele insistent-cerute modalități instituționale nu s-au instalat în Vestul mai îndepărtat decât de vreo douăzeci de ani, câteodată mai recent. Ele fuseseră precedate de o perioadă relativ lungă (postbelică, uneori antebelică) în care accentul principal era pe integrarea socială a grupurilor celor mai diverse, precum și, mai ales, pe consolidarea economică și
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
alte țări, învecinate sau ba) ar face o fatală eroare căutând să imite servil o imagine oarecare existentă acum și aici în fața ei. Problema sincronizării este mai complicată. Să ne gândim la Japonia secolului XIX (recurgând la un caz mai îndepărtat în timp și spațiu, jenăm mai puține sensibilități), la care se referea cândva și Lovinescu. Acolo chestiunea nu era să se recurgă de pildă la costumație de tip apusean, sau la moduri de gesticulație și de salut din Anglia, Germania
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
fetițe de familie bună care se aventurează într-un cartier rău famat și reușește să se împrietenească în câteva clipe cu o familie de țigani fioroși. Gârla și Iordanul aduce în prim-plan o femeie care, aflată într-o țară îndepărtată, în loc să se lase fermecată de peisajul exotic de acolo, se răfuiește cu un bărbat pe care un capriciu al memoriei i l-a adus în minte. Pata de ulei conține extraordinarul portret al unei bătrâne, Frida, desconsiderată de familie, dar
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
cu tradiția unei Rusii tinzând spre europeizare și revenirea la tradiția imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă sau într-un curent de gândire dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat este un lucru firesc care definește mai bine o personalitate individuală sau spiritul unui grup și al unei epoci, falsificarea intenționată a trecutului pentru a servi unor interese prezente este un act imposibil de justificat în plan moral și intelectual
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
chiar de la un celebru roman japonez de secol XI; toate își au originea - titlul o declară de la început - în Orient. Cele zece povestiri aduc în fața cititorului o lume pe care alte lecturi i-au făcut-o deja familiară: exotismul Orientului Îndepărtat, contrastele Balcanilor și un limbaj plin de fast, admirabil transpus în română de Petru Creția. Autoarea nu face însă doar o simplă operație de repovestire. Ea reinventează și modelează. Așa se face că Orientul însuși devine o ficțiune. Nu despre
Fascinația Orientului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16408_a_17733]
-
denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia lui Drăghici se așterne panoramic în literatura noastră de astăzi, cu linia orizontului joasă și îndepărtată, și prin ea cititorul rătăcește ca printr-o ceață groasă, din cînd în cînd străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
este încă) un imaginar al potopului. Poezia lui Nichita Stănescu s-a întunecat și s-a abstractizat, s-a umplut de strigăte de ajutor, de senzația de sufocare și înec. Cuplul mitic s-a desfăcut, iubita apărea ca un vapor îndepărtat sau ca o catedrală din alt oraș (ce se tot spune în ultima vreme, că ar fi o poezie atemporală anistorică?). De asemeni, o întreagă flotă în poezia română postbelică. La atâtea bărci, plute, corăbii, vapoare etc., s-ar zice
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]