1,549 matches
-
zile după ce ai terminat contractul de muncă. Am tot ce îmi pot dori aici, un apartament la care îmi pot plăti chiria din salariul propriu, posibilitatea de a mă duce la cină la restaurant în fiecare seară dacă doresc, șifoniere îndesate cu haine, pantofi care nu mai au loc în sertare și pe jos. Dar știți ce nu am? Nu am siguranța că mâine dacă voi leșina pe stradă de căldura, nu mă va călca cineva pe mâna trecând grăbit pe lângă
Scrisoarea unei studente românce din Anglia „Am urât România până am văzut Anglia. VREAU ACASĂ!” () [Corola-blog/BlogPost/340032_a_341361]
-
spunea Liviu Dragnea. În vâltoarea evenimentelor, ziariștii care transmiteau în direct declarațiile în acel moment nu au avut la îndemână faptele, pentru a-i atrage atenția pe loc despre veridicitatea indoielnică a mesajelor sale. Jurnaliștii au recuperat cu vârf și îndesat în aceeași zi, au realizat fact-cheking-ul afirmațiilor făcute de liderul PSD mai târziu, când redacțiile au verificat și au întrebat specialiștii despre sentința de la Alba Iulia. Părerea e unanimă- judecătorii nu au dezincriminat abuzul în serviciu. În acel dosar se
O nouă specie de jurnalist () [Corola-blog/BlogPost/339216_a_340545]
-
și leșinați, cădeau și alții mureau. Credeam fericit pe camaradul care murise lângă mine, pentru că scăpase de chinuri. Iarna a doua pe care am trăit-o în Bulgaria a fost cea mai mare nenorocire. De ger, a trebuit să ne îndesăm și mai mult în grajdul ud, așa că păduchii făceau grozăvii și au curățat mai mult de jumătate din camarazii mei. Trupurile lor zac și acum într-o groapă mare din apropierea orașului. Nu le-a fost dat să moară pe pământul
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
așteptat însă să se liniștească, ea patrula pe holul hotelului cu așternuturile, prea ocupată să-și întrerupă activitatea. Mă uitam la imaginea străzii în Tokyo, care, peste săptămână, este înțesată de oamenii muncii. Pe slujbaș îl vezi alergat și preocupat, îndesat cu mâna să intre cât mai bine în trenurile ce îl duc eficient la lucru, să încapă câți mai mulți ca el în fiecare vagon. Arată ca un licean. De obicei mic si slab. Are o valiză în mână și
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
schimbat numele și a încetinit. Acum face puțin peste cinci ore. Însă trenul de Moldova a rămas același camarad de companie, loial și cu o mică întârziere, înghețat cumva în timp, cu aceleași personaje, aceleași rutine, aceleași genți de rafie îndesate sub și deasupra scaunelor. S-au schimbat filmele downloadate de pe net, care rulează pe cel puțin unul din laptopurile prezente pe masa îngustă a fiecărui grup de patru scaune. Deși, uneori, Matrix încă se mai difuzează în programul cinematografului ad-hoc
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
cu studenții de la Teatru. O scenă de teatru în film, cu Ovidiu Niculescu în rolul stăpânului morților, Hades, care, la indicațiile nervosului regizor interpretat de Gelu Colceag, trage repetat dintr-o pipă enormă, tarantiniană, și o ia razna din pricina „ierbii” îndesate în loc de tutun de colegii puși pe farse, e momentul comic de vârf. Toate acestea apar ca precursoare ale finalului, Grand Finale, în stil Hollywood clasic. Coregrafia, scenografia, muzica, versurile, pe tema iadului mitologic și iadului lumii contemporane, prin care rătăcește
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
cu bere, nu? Că uitași de ea, adăugă și Vasile în glumă. - Daaa, și cu bere! ,, Fir-ar mama ei'' de bere, că uitasem de ea! - Căpitaneee! Ce-mi faci, măi? M-aruncai eu în gura lupului, dar tu mă-ndeși să intru mai bine, nu? Ooo, stai, că ți-arăt eu, ție! Luănd o felie de pâine din coș, o aruncă în căpitan, râzând. Acesta, râzând și el vru să repete gestul, dar se opri la timp, văzând privirea Simonei
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
îi radia de fericire că de data asta nu pirduse banii ”munciți” cu „amar” de soțioara Didinica. Ioane, sunt exact patru mii și opt sute zece lei! Îi flutură pentru câteva momente și-i puse cu grijă în batistă, apoi îi îndesă în buzunarul pantalonilor bufanți. - E bine că nu-i pierduși în crâșmă... Măcar te aleseși cu ceva parale-n pungă "după câtă muncă făcu Didinica" și-l apucă un râs instantaneu. - Păi... le plătii javrelor, să le ia dracu'!... că
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
unde îl prinseseră toate celelalte nefaste evenimente, războiul și opresiunea comunistă. Mă dusesem acasă sărind într-un picior, nu mai fusesem în viața mea posesorul unei hârtii de o sută, darmite a doua, insă mama reacționase contrar așteptărilor mele, îmi îndesase din nou în palmă umedă de emoție bancnotele ce i le dădusem, poruncindu-mi cu severitate: Du-i-le înapoi! Și să nu te mai prind că primești bani în dar, pentru indiferent ce motiv, de la nimeni! Distanță până la casa
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
cap visul meu de mireasă. Mi-a deschis ușa bunicul meu. Mi-a luat capul în mâini și a început să mă sărute pe obraji: - Mi-re-la, cât ești de fru-moa-să!!! A venit lângă mine, trecând printre atâția alții care se îndesau în apartament, și bunica mea. Erau amândoi în hainele lor bune, la nunta nepoatei pe care o crescuseră ca niște îngeri, ferind-o de toate relele și iubind-o fără măsură. "Pentru ei", mi-am spus, "pentru ei va trebui
CU BUCLELE-N VÂNT de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342023_a_343352]
-
Aici am greșit. Trebuia să-i las să-și termine treaba, nu să mă obosesc eu acuma să caut, să încarc sacii, să răscolesc prin toată casa. Și cu hotărârea unui om harnic pus pe treabă serioasă, se apucă să îndese în sacii rămași de la hoții ratați tot ce găsea la îndemână. Adică, fura tot ce era de furat. - Mă da', proști mai sunt ăștia ! I-am păcălit la fix. Se pun ei cu Gigi Chioru ? Artă și meserie, tată !.... Și
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
înnobilează Dar nici lenea n-a omorât pe nimeni Pierzania a făcut mereu mai multe victime Decât virtutea aderenți Avem o părere foarte bună despre noi Plătiți-ne după valoare Că altminteri nu mai plecăm din stradă: - De ce-mi îndeși dom'le căciula pe ochi?!! Referință Bibliografică: Nimeni nu mai are chef de muncă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NIMENI NU MAI ARE CHEF DE MUNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341960_a_343289]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > PRIETENIE Autor: Daniela Lăcrămioara Capotă Publicat în: Ediția nr. 750 din 19 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Unii își poartă singurătățile cu ambele mâini, îndesându-le în sacoșe și coborând umerii. Și ea la fel. Ar vrea să le arunce în primul tomberon, dar i s-au lipit de palme. Cineva ar trebui să găsească o soluție care să desprindă acest sentiment lipit de piele
PRIETENIE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342327_a_343656]
-
la bătrânețe nu-l slăbea, mai ales că-l știa singur pe malul mării, unde putea să primească orice vizită. Văzându-l că de la o vreme își ia mai multă hrană ca de obicei, a devenit bănuitoare când îl vedea îndesând în sacoșă o pâine și jumătate. Ba mai lua și tot ce era comestibil prin casă, în general produse de panificație. - Pe cine ai cu tine la baracă? - De ce? - Uite așa, văd că mai hrănești pe cineva. - Deocamdată nu știu ce este
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
am văzut că s-au strâns ceva bani în șapca ta. Stângaciul: - Mă duc să-i iau și îi dau nevesti-mi! (Iese. Prin ușa întredeschisă se vede cum ia banii, îi numără, după ce și-a pus șapca pe cap, își îndeasă banii în buzunarul stâng al pantalonului.Dreptaciul se îndreaptă spre ușă. O închide.) SCENA IX Dreptaciul: - Nu știu cum sunt oamenii... precum acest tovarăș de călătorie... Sunt buni de gură, dar când este vorba de muncă, fac pe dracul în patru să
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
în ciuda atenționărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor. La sfârșitul ședinței de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!... Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?». Și iar... jart... trosc, mi-a îndesat câteva palme de învățătură. Și are dl. Bellu o mână grea!... Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deși se petrecuse sub ochii lor, nu a reacționat în vreun fel. Nu le privea pe ele.” Îți recomandăm Maria Olaru - adevăruri
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
diagnosticată cu cancer ovarian. Eram în plin proces de investigații medicale pentru că nu rămâneam însărcinată. Într-o clinică privată, o doamnă doctor ginecolog mi-a aruncat cele două cuvinte fără măcar să clipească, pe baza unui examen ecografic. Apoi și-a îndesat mai bine ochelarii între ochi, s-a ridicat de lângă patul pe care eram întinsă, s-a așezat la birou și a început să scrie și să vorbească. În același timp. Nu o mai auzeam. Îmi răsunau în cap doar cele
„Trei zile am avut cancer” sau cum am ajuns să mă feresc de medicii care pun un diagnostic fără să clipească () [Corola-blog/BlogPost/338086_a_339415]
-
Ceea ce am trăit acolo, însă, este cu mult peste ceea ce gândisem. O tabără de refugiați este ca o realitate paralelă sau ca un roman fiction. Am văzut oameni din toate categoriile sociale, bogați sau săraci, a căror viață a fost îndesată într-un rucsac sau în câteva buzunare. Oameni nevoiți să renunțe o vreme la demnitatea lor pentru a supraviețui. Întoarsă acasă, orice imagine din jurul meu mă duce cu gândul la nenorocul altora. Mă indignează faptul că se întâmplă asemenea orori
„Bebelușul plângea, așa că am început să-i cânt...Happy Birthday. Apoi i-a căzut capul într-o parte...” () [Corola-blog/BlogPost/337789_a_339118]
-
lor am plonjat când m-am trezit în fața Judecății de apoi. Se prea poate să fi flirtat cu tandrețea văzându-i pe Adam și Eva cum poposeau palizi sub mărul-troian, să mă fi cuprins groaza văzându-i pe draci cum îndeasă oameni într-o proto-mașină de tocat suflete, să fi virat un pic spre starea de pace ridicând ochii spre cerurile pictate, unde îngerii și sfinții lucrau de zor la schema echilibrului universal. Fără doar și poate, la vederea tripticului care
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
Culiță o prietenie frumoasă. Nu mă pot gândi niciodată la el fără să zâmbesc din adâncul sufletului. Încă mulți ani apoi, fiecare colaborare, fiecare vorba schimbată cu el a fost o adevărată lecție. Nu zic, am plătit cu vârf și îndesat pentru toate, dar am făcut-o cu bucurie. - Băăă, mi-a povestit odată, ieream la bună-tu, popa, s-o vinit Miclăuș, țâganu, si i-o cerut o sută de lei. „Nu-ț dau, o dzâs popa, ca mai ai
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
acasă parcă-i un străin. a stat, toată ziua, mama la portiță; l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; pe ulița largă n-a zărit nimic. nici la crâșmă lumea nu se mai îndeasă, în butoi nici mustul nu mai dă să fiarbă. încă e, pe dealuri, poamă neculeasă și, prin părul negru, brum a st ă în barbă. pe drumuri, nu mai cântă niciun moftangiu, că nu mai bea rachia cu borcanul. prin
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
în drumul meu. - Unde mergi? - În capitală, sunt vatman, adică șofer pe tramvai, știi... Vasilica căscă ochii. Vatman. Nu mai auzise cuvântul acesta niciodată. Părea ceva foarte important. - Aș merge și eu în capitală, suspină ea în timp ce-și îndesa în gură o bucată acoperită bine cu muștar. - Ai pe cineva acolo, întrebă el amabil? Vasilica dădu din cap. Nu avea pe nimeni. El zâmbi din nou și începu să-i povestească despre capitală, despre străzi, despre magazine, despre terase
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
publicistica sa sunt o mărturie în acest sens.” (Eminescu-Ortodoxia. O antologie de Fabian Anton. Ed. Eikon, Cluj-Napoca-2003, p. 5) Un ucenic al lui Eminescu, Mihai Prepeliță, ne conturează Icoana copilului și a adolescentului în povestirea documentară, Tânguiosul Glas de Clopot : „Îndesat la trup, îmbrăcat în haine nemțești din stofă groasă, de culoare închisă, mezinul continuă să tot țină într-o mână un teanc de cărți, legate în cruce cu o sfoară de cânepă, bine răsucită, iar cu cealaltă s-a înhățat
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
mustind de speranțe și deodată simți că-n tine adie stranii nuanțe. Doamne,de ce doar de-ndoieli ai parte? Clipele ce vin au viscole-n ele. Stai și-nlocuiești geamurile sparte punând zăbrele. În inima ta o ultimă barcă a-ndesat în ea gândurile-ți stranii și sufletu-ți trist ce-n zadar încearcă să-și zvânte anii. În criza de timp care te sugrumă încerci să oprești curgerea de clipe ce-ți picură-ncet o ciudată brumă peste arìpe. Anatol
STĂRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342973_a_344302]
-
19 ianuarie 2007, cu câteva zile înainte de a împlini 57 de ani, la Spitalul Județean din Târgu-Jiu. „Închisoarea mi-a băgat în pământ fiul nevinovat”, avea să spună îndurerată mama osânditului. Peste aceasta, ca și cum tot ar mai fi rămas de îndesat în inimă alte maltratări, nici familia nu i-a dat căldura sufletească și înțelegerea pe care a fost condamnat să nu le aibă de la nimeni, în afară de biata lui mamă. În timp ce era încolțit într-o anchetă bestială, ducând crucea unei pedepse
MARCEL ŢUNDREA. PĂMÂNTUL GROPII I-A ÎNCHIS GURA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/343457_a_344786]