567 matches
-
a simptomelor bolii, ca și a tratamentului ei sunt meșteșugit redate. Reproducem partea a II-a a acestui poem insolit, unde, cât de cât, se ating și probleme medicale: ......................................................... Dar cu toate că îngrozitoarea molimă de holeră, abătută și asupra Transilvaniei, în îndoliatul an 1831 s-a stins, în mare, în ianuarie 1832, totuși liniștea nu s-a abătut asupra acestei încercate provincii, deoarece boala a mai mocnit ascunsă în câteva focare, care s-au reactivat peste câțiva ani, odată cu reîntoarcerea valului epidemic
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care rujul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mătăsos al sexului ei, cearșafurile umede și bâzâitul unui țânțar rezistent la Autan. O tragedie, un serial de televiziune, cu un deus ex machina salvator: până să fie luată decizia tribunalului, formele făcute și banii de pensie dați retroactiv familiei Îndoliate (o sumă considerabilă, care a fost investită Într-o nouă casă), tânărul soldat american a făcut ce a putut ca s-o ajute pe tânăra văduvă germană, rămasă fără nici un sprijin În această lume. Americanul a aprovizionat casa tinerei văduve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe rănile provocate de respingerea lui Luke, era antidotul împotriva otrăvii pe care mi-o inoculase Luke. Nu înțeleg de ce a trebuit să-l mintă pe doctorul Billings în ceea ce mă privește, i-am spus lui Chris cu o voce îndoliată. Cu cât făceam mai mult pe victima, cu-atât mai bine. Strategia era să-l leg pe Chris de mine cu niște funii împletite din sentimentul de compasiune. Eram doar vag conștientă că pe drum pierdusem din vedere adevărata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc nu se gândea că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii acelor vremuri, care erau prezenți la slujbă, o descriau ca și cum toți cei cinci sute de arhați și cei trei mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care ar fi trebuit neapărat să participe, lipseau. Samboshi nu apăruse, și nici Nobutaka, Katsuie sau Takigawa. Dar poate că cele mai neînțelese dintre toate erau intențiile lui Tokugawa Ieyasu. După incidentul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
i-ar putea trimite în mâna osoasă un puternic impuls electric. O femeie care aducea o pătură ecosez își coborî capul lângă geam. Stând la doar câțiva centimetri de mine, mă fixa din priviri cu buzele țuguiate, ca o persoană îndoliată care se holbează la cadavrul întins într-un sicriu descoperit. În acel moment, stând cu mâna dreaptă pe o spiță a volanului, nu simțeam nici o durere. Încă purtând centura de siguranță, soția bărbatului mort își revenea în simțiri. Un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale șederii mele la spital, n-am mai văzut-o pe Helen Remington, însă am continuat să mă gândesc, în salonul gol, la accidentul care ne unise destinele. O puternică legătură erotică se crease între mine și această tânără femeie îndoliată, aproape ca și când mi-aș fi dorit inconștient să-i reconcep soțul mort în pântece. Intrându-i în vagin printre dulapurile metalice și cablurile albe ale secției de radiologie aveam să-i ridic cumva soțul din morți, din îmbinarea subsuorii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei sufletească, aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei, să o vadă tristă. De multe ori se întâlnea și cu mama lui George la cimitir și, amândouă își descărcau sufletele îndoliate și îndurerate, la mormântul lui. Petre arăta din ce în ce mai rău. Slăbise mult iar băutura și țigările erau singurele lui satisfacții pentru că, de când plecase Frusina de la el nu avea cine să-l îngrijească și să se ocupe de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu vor mai putea face nimic Împotriva lor. Gwenaëlle Își asigură fiul că va fi alături de ei, că va ști să facă În așa fel Încît Juliette să sufere cît mai puțin cu putință renunțînd la această sarcină. Cu sufletul Îndoliat, Ronan admise În cele din urmă că nu era altă soluție. CÎnd ajunse la abație, Juliette, fericită și Încrezătoare, i se aruncă În brațe. Trecu printr-un adevărat calvar să se desprindă din Îmbrățișarea ei, trecu prin toate chinurile mințind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acela putea fi chiar mai periculos decît lăsau să se înțeleagă legendele... Se așternuse liniștea peste cîmpie. Se îndepărtaseră și, în cele din urmă, urletele animalelor răzvrătite se stinseseră. Se opriră privind pierdut înapoi, cu ochii trupului și ai sufletului îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în lacrimi auzindu-ne, iar bărbații și-au frecat ochii cu pumnii umezi. Aveam inima frântă, dar eram mângâiată de unul dintre ultimele daruri pe care mi le făcea Meryt acolo, pe patul de moarte: devenisem parte a familiei ei îndoliate. Într-adevăr, am fost tratată ca femeia cea mai în vârstă rămasă în familie și mi s-a dat cinstea de a-i spăla brațele și picioarele ofilite. Am înfășurat-o în inul cel mai fin care se găsea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
imaginat chiar cum arătau împreună cele două trupuri, unul gras și altul unduios. Șarpele boa și liana. Puah! O uram și pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apărînd.) Poate nimeni. — Asta-i greu de crezut. A fost un caz clar de incendiere. Am așteptat o replică din partea lui, dar el s-a mulțumit să-mi zîmbească, acel zîmbet liniștitor de simpatie profesională cu care sînt tratați cei Îndoliați la capelele funerare. Părea să nu-și dea seama că degetele lui, În loc să Împăturească mai departe șervețele de hîrtie Într-o flotă miniaturală, Începuseră să le desfacă și să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu subînțeles cînd m-am apropiat de ea și am Încercat s-o apuc de braț. 5 Adunare de clan Înmormîntările celebrează o altă trecere a frontierei, În multe privințe cea mai formală și mai tergiversată dintre toate. În vreme ce participanții Îndoliați așteptau În cimitirul protestant, Îmbrăcați În ce aveau mai Închis la culoare, m-a izbit ideea că arătau ca un grup de emigranți prosperi așteptînd răbdători la un punct vamal neospitalier, conștienți că, indiferent cît de lungă le va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ar fi ajuns un sicriu de copil. Aș fi vrut să fie și fratele dumneavoastră aici, domnule Prentice. Bibi Îi era foarte dragă. — Mă bucur s-aud asta. Totuși, e o despărțire frumoasă. (Am gesticulat către cei aproximativ cincizeci de Îndoliați care stăteau lîngă mormîntul deschis.) Au venit atîția oameni. — Desigur, aprobă Blanche. Bibi Jansen era extrem de populară, și nu doar printre cei tineri. Într-un fel, e păcat că s-a dus să locuiască cu familia Hollinger. Știu că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
slab și cocoșat În costumul lui de Împrumut, cu o măturică de barbă pe obrajii supți. La un moment dat se ghemui pe vine și atinse pămîntul jilav; nu părea deloc doritor să Încredințeze acelei Îmbrățișări Împietrite rămășițele fetei. Ceilalți Îndoliați așteptau relaxați În soare, discutînd Între ei de parcă ar fi fost membrii unei asociații pentru timpul liber. Împreună, alcătuiau o secțiune transversală a comunității de afaceriști expați - hotelieri și manageri de restaurante, proprietarul unei companii de taximetrie, doi agenți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fiilor, nici verilor lui. Oamenii de vază surghiuniți din Egipt au fost aduși acasă. Temnițele s-au golit. Constantinopolul îi înalță osanale tânărului suveran, comparându-i faptele cu o rouă binefăcătoare; iar orașul Cairo nu mai trăiește cu teamă și îndoliat. — Un sultan otoman care nu ucide! Tonul meu era foarte sceptic. Abbad a corectat: — Orice prinț trebuie să și ucidă. Totul e să nu-și facă din acest lucru o plăcere, cum s-a întâmplat cu bătrânul sultan. Soliman este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
luat-o razna și susțin că mortul e un martir. Cred că a fost o chestie intenționată? Spun tot felul de lucruri. O revelație subită străbătu chipul lui Davis. Deci din cauza asta te duci la casa shiva. —Poftim? — La casa îndoliată. Am primit o înștiințare că te vei duce acolo, ca reprezentant neoficial. Se pare că israelienii au insistat. Asta demonstrează respectul față de individ și dovedește că nu a fost eliminat pentru că era un adversar al procesului de pace susținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el. Imediat ce-și aminti aceste lucruri, simți durerea care le însoțea. Edward. — Haideți, veniți, vă rog. Gazda ei neoficială, care apăruse iarăși de undeva, o împingea acum pe Maggie în față. Oamenii stăteau la rând pentru a cunoaște familia îndoliată. Încerca să asculte ce se vorbea în față, dar nu înțelegea nimic: ebraică. În sfârșit veni și rândul lui Maggie să strângă mâna membrilor familiei, înclinând respectuos capul în fața fiecăruia, încercând să-și țină buzele în așa fel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era atrăgătoare, chipul ei emana un simț practic extrem de solid. Maggie presupuse că ea era capul familiei. Apoi fiul. Pe jumătate ridicat, o privea cu răceală. Era înalt, îmbrăcat mai neglijent decât s-ar fi așteptat ea într-o casă îndoliată, cu blugi de culoare închisă și cămașă albă, ambele părând scumpe. Părul, de un negru intens, era bine tuns. După felul în care gravitau oamenii în jurul lui, părea să fie o persoană importantă sau de succes, într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai mare șansă la independență pe care o vom mai putea vedea vreodată. Cred că știți ce aveți de făcut. Capitolul 32 Ierusalimul de Est, joi, 9.40 a.m. Pentru a doua oară în săptămâna aceea intra într-o casă îndoliată. Era o însărcinare nouă pentru ea, deși cunoștea pe alții pentru care acest lucru reprezenta o procedură standard din repertoriul negociatorului. Într-o săptămână crucială din cadrul negocierilor de pace din Irlanda de Nord, de exemplu, doi tineri, buni prieteni - unul protestant, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]