1,238 matches
-
meditație lipsită de iluzii (despre soartă, despre ființă și neființă), purtând semnul filosoficesc al ironiei. După un periplu spectacular și plin de miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cu o profesiune de credință. Cu prudență, ei își propun să realizeze o publicație „cu caracter mai mult informativ, care înregistrează faptul literar, indiferent de proveniența lui” și care va cuprinde „întreaga mișcare literară”. Un gând este totuși limpede exprimat: îndreptățirea la afirmare a cuvântului românesc în Basarabia, necesitatea de a fi curmată aici starea de inferioritate a graiului românesc. Încă înainte de apariția revistei, în „Viața Basarabiei” se afirma că P.b. avea să se bazeze pe scriitori „cu domiciliul la
PAGINI BASARABENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
Dar își poate recrea un microcosmos al lui, colorat de afectivitate. Cu Inimă de iepure (1998) M. face un pas decisiv în structurarea liricii sale, în care se percep ecouri din poezia europeană, din Eugenio Montale, de pildă. Cu aceeași îndreptățire s-ar putea face referire la T.S. Eliot sau la Giuseppe Ungaretti, pentru anumite tendințe spre hermetism, spre ezoteric. Dincolo de tristeți, de iluzii, disperări, suverană rămâne iubirea, deși „amore e morte” cum zice Leopardi, citat într-un moto. Poeta își
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
Bufnița din dărâmături; Insomnii teologice în România postcomunistă Părinților mei Mândrindune cu multă nerușinare față de cei simpli, iar uneori și față de cei ce ne întrec, socotim viața virtuoasă ca pe o îndreptățire la asuprire, dar nu ca pe o pricină de smerenie și de îngăduință. De aceea suntem socotiți, chiar de cei ce trebuie să ne cinstească, ca o turmă ușuratică. Până când vom rămâne la jocurile copilărești, neprimind cuget bărbătesc? Avva Nil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aici, dar rămân în spiritul acestei diatribe tocquevilliene - într-un fel de „tiranie a minorității”. Dincolo de virulența ieremiadei lui Bloom, semnalez o bună doză de ironie, care ne ajută să o... relativizăm întru câtva, fără a-i subestima gravitatea și îndreptățirea. În această istorie intelectuală a protocorectitudinii politice (dacă-mi este permis un termen propriu), Bloom divulgă deja dezagregarea curriculumului universitar nord-american sub presiunea unui fel de proiect de sinucidere culturală și științifică bazat pe abjurarea rădăcinilor greco-romane ale universității și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
început. Acest gând nu era totuși neplăcut în măsura în care se asocia cu speranța că voi putea face lucruri mai bune. Am înțeles, chiar dacă destul de târziu, că drumul cunoașterii și înțelegerii lui Kant este unul lung. Mi-am dat seama cu câtă îndreptățire îi scria Moses Mendelsohn, una dintre cele mai ascuțite minți ale timpului, autorului Criticii rațiunii pure, la aproape doi ani de la apariția acesteia: „De câte ori mă măgulesc cum că aș fi câștigat în putere, cutez să mă apuc de această operă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
numită însă cunoaștere rațională aplicată. Deoarece cunvântul natură cuprinde deja în sine conceptul legilor, iar acest concept cuprinde în sine conceptul necesității tuturor acelor determinări care aparțin existenței unui lucru, se vede ușor de ce știința naturii trebuie să-și derive îndreptățirea numai de la partea ei pură, cea care conține principiile a priori ale tuturor celorlalte explicații ale naturii, și de ce numai datorită acestei părți pure ea este știință propriu-zisă”. Și mai departe: „Orice știință propriu-zisă a naturii are nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
știință în sensul strict al termenului, nu a fost pusă de Kant sub semnul întrebării. Din cele spuse pot fi desprinse două concluzii. Prima este aceea că delimitarea lui Kant de considerațiile metodologice ale lui Newton a avut o anumită îndreptățire în măsura în care în acestea din urmă nu se distingea clar între simple generalizări inductive și legile propriu-zise ale științei matematice a naturii, cum este legea gravitației. Fizicienii matematicieni din generația lui Kant aveau deja o conștiință clară a distincției dintre știința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ce este luminarea?” conține tocmai justificarea pe care o dă filosoful dreptului de a supune religia și legislația, ca realități istorice, examenului critic liber și public și rațiunii omenești. Ceea ce oferă Kant este, de fapt, o încercare de a susține îndreptățirea unui examen critic public, desfășurat „înăuntrul granițelor rațiunii”, a oricăror instituții, forme de viață sau tradiții. În textul articolului se fac referiri îndeosebi la dreptul oamenilor de a face uz de propria lor rațiune în examenul critic al formelor vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
anglo-saxonă într-o populație de „țărănoi” (boors). Deși ordinea e inversă (limba decade prin proastă folosire și nu individul regresează prin uzul unei limbi insuficient de subtile), această judecată are, la nivelul gândirii globale a lui Raymond Chandler, o indubitabilă îndreptățire. Ceea ce s-a produs prin literatura sa e o încercare de a regândi limbajul nu în termenii mijloacelor de comunicare, ci în formula unei investigații analitice. Personajele, întâmplările, ideile își au, fiecare, propriul limbaj. Pentru a le recunoaște, ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lipsește atât de puțin pentru a fi perfectă. Dar acel puțin e tocmai esențialul. IIItc "III" Septet de ticăloșitc "Septet de ticăloși" Deși Philip Marlowe apare ca personaj și în câteva dintre povestirile lui Raymond Chandler, deși ar exista suficientă îndreptățire pentru a considera ca aparținând unei serii comune și povestirile în care numele detectivului e diferit, secvențele următoare se referă exclusiv la romanele autorului. Am optat pentru această strategie din două motive. Primul: multe dintre povestiri au fost încorporate - total
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
armonie. Un motiv plauzibil ar exista și ar putea fi unul provenit tot din spațiul etic: vorbind despre Geiger și Eddie Mars, Marlowe ar fi trebuit să vorbească și despre o parte a istoriei familiei Sternwood pe care nu avea îndreptățirea morală să o abordeze. Ar fi însemnat să-și aroge un rol mai important decât fusese dispus generalul Sternwood să-i acorde. Reticența lui Marlowe trebuie căutată și aici, dar și în altă parte: în intuiția că fusese pus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
diluarea acțiunii, mutată dintr-un loc în altul (din Los Angeles în Esmeralda), imprecizia în conturarea tramei încurajează speculațiile conform cărora Chandler n-ar mai fi avut energia necesară pentru un control desăvârșit al textului. Acestor imputări - nu lipsite de îndreptățire - li s-ar putea răspunde că, în schimb, a mizat pe o savantă tehnică a amânării. Neavând probe, Marlowe își folosește intuiția. Relația cu Eleanor King este, din acest motiv, ambiguă și duplicitară: nu-și face scrupule să răspundă semnalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Alexandrina Cantacuzino a elaborat în aprilie 1929 un program și un statut pe temeiul acestor considerente, constituind astfel, la București, Gruparea Națională a Femeilor Române (Gr.N.F.R.). Scopul noii organizații, înscris în statut, a fost pregătirea femeilor „astfel ca să câștige egala îndreptățire politică în stat și prin forța politică ce o va realiza, să colaboreze la conducerea țării din toate punctele de vedere, în aceleași condiții ca și bărbatul”1. Principalul mijloc pentru atingerea scopului propus urma să fie desfășurarea unei „active
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
la orice muncă, după aptitudine. Oratoarea a susținut principiul egalității femeii cu bărbatul în toate ramurile de activitate, observând că a se răpi femeii dreptul la câștig, înseamnă a i se lua un drept esențial de viață. A mai afirmat îndreptățirea femeii la salariu egal cu bărbatul, la muncă egală. Obiecțiunea că utilizarea femeilor în industrii, comerț și funcțiuni mărește șomajul la bărbați, nu este serioasă și împiedicarea femeilor de a lucra nu face altceva, decât de a trece șomajul de la
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pierde o parte importantă din substanța comunității; nici politicul, nici economicul, nici culturalul, nici religiosul nu se întrevăd în afara acestui factor determinant pentru civilizațiile euro-asiatico-africane. Dincolo de cursul politic al veacurilor al XV-lea și al XVI-lea, Braudel observă cu îndreptățire că diferențele de natură economică și culturală între Vestul și Estul Europei nu sunt menite să stopeze curenții existenței de-o parte și de alta, să rupă acea unitate pe care voi avea și eu ocazia să o urmăresc în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
drumul Său către Tatăl, Isus Își Îngăduie o scurtă oprire, o „haltă” de câteva secunde pentru a-i vorbi Mariei Magdalena, pentru a o consola În durerea ei și a-i da misiunea În urma căreia tradiția o va numi, cu Îndreptățire, apostola apostolorum. Și sensul acestei expresii trebuie reajustat. De obicei, când o cităm astăzi, presupunem că este vorba de un superlativ: „apostolul apostolilor, cel mai important apostol”. Nu, sensul exact vine din pasajul ioaneic invocat mai Înainte: Maria Magdalena este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și orator distins. Literatura istorică, ansamblu cu variate componente, îi convoacă pe autorii de memorii (dintre care se cade a fi pomenit împăratul Ioan VI Cantacuzin, în a cărui Istorie în patru cărți subiectivitatea se numește justificare, perpetuă apărare și îndreptățire a multelor și întortocheatelor acțiuni politice la care a participat) și pe cei de autobiografii (un Nicephoros Vlemmides, un Grigorie din Cipru, un Gheorghios Pachymeres din Niceea, cu o scriere în hexametri), lângă istoriografi și (acum desueți) alcătuitori de cronografe
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
romane, piese de teatru, publicistică. Realitățile din care crește opera și problematica sunt înfățișate cu procedeele itinerarului istorist și socio-biografic, iar extragerea semnificațiilor și situarea valorică se operează cu mijloace comparatiste. Dorința de a repara o nedreptate, plasându-l cu îndreptățire pe Čapek printre numele de vază ale patrimoniului universal, explică în bună măsură îndârjirea analitică a autorului pe cât mai multe registre. Trecerea de la monografia unui scriitor la aceea a unei literaturi se realizează prin Istoria literaturii slovace (1976). Consecuția epocilor
BARBORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
texte lipsite de valoare). A tradus mult din lirica universală: Shakespeare, Pușkin, Pablo Neruda, Robert Browning, Nazim Hikmet ș.a. A participat cu versiuni românești la alcătuirea unor antologii din lirica bulgară, germană, austriacă, latino-americană. Maria Banuș cercetează, cu mai mare îndreptățire, din interior, confuza fiziologie în erupție a fetei ce iese din adolescență și stă, nehotărâtă, temătoare, concupiscentă, la porțile altei vârste. Toate poemele, chiar și cele mai bine plasate în mediul obiectiv, vor să prindă linia subțire, indecisă dintre bucurie
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
Toleranța este produsul cel mai înalt al culturii sufletești. Ea e semnul adevăratei civilizații. Orice aspect mai înalt al vieții morale are la bază toleranța. Progresul omenirii este progresul toleranței. Libertatea de gândire, accesul celor mici în viața de stat, îndreptățirea femeilor, principiul naționalităților, totul se întemeiază în fond pe progresul toleranței, pe tot mai multă toleranță. Omul tolerant ține fruntea sus, are privirea senină. E echilibrat. Netolerantul are înfățișarea animalului rău, care vrea să împungă. Omul tolerant e obiectiv, are
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu vârfurile pierdute în cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut să țină cât o viață, dar ea se lăsă în voia sfârșitului, căci peste noi începu o adiere ca de pe alte tărâmuri, nebănuite lumi exotice cerându-și îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului ei gol și nimic nu ne-ar fi putut clinti mântuirii acelui ceas. Târziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum înainte de miezul nopții, poarta se auzi scârțâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sclipire, de lumina adevărului. Mi-e ușor să scriu astfel de lucruri acum, când viața mea se apropie de sfârșit. Când se desprinde de mine, întrupându-se într-un text oarecare. Unul din multele texte ale Lumii, a cărui singură îndreptățire este aceea că pare adevărat. Textul acum mă izbăvește de minciunile umbrelor printre care trec, dăruindu-mi iluzoria sclipire a timpului în care am fost scris. Coborârea mea în text este doar această fascinantă chemare a unei lumini care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
caracterizează dramaturgul, reușește să devină un „tip abstract” și încetează a mai fi un tip real înjosit: „el se ridică sus și ia proporțiile largi și demne ale unui tip abstract: simbolul unui popor întreg... Uite-l! În schimbul unei închipuite îndreptățiri de sufraj, el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a clipei -, exponatele au teme ce țin de pur și simplu profesia, chemarea de a fi om: iubirea, copilăria, natura, părinții, educația, senectutea, speranța, recunoștința, prietenia, înțelepciunea. Întruchipare a spiritului normalist, Domnu’ Vasile Fetescu prin viața-opera sa ne face cu îndreptățire să credem că, încă, nasc și la Moldova oameni. Marinică Popescu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]