700 matches
-
originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit la Arghezi) -, lumină de seară, mai precis de vecernie ortodoxă, jalonează accesul într-un spațiu mirific, de divină serenitate. O natură sublimizată, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
varul (...) / Liote de îngeri scurși prin leică / O încolăceau ca pe-o suveică / Dornici să le fie teleleică..." Intempestivă, neașteptata lepădare de sine a celui care într-un alt Cântec naiv își clama smerenia (" Noi nu vrem să fim geniali") înduioșează. A reculegere ambiguă seamănă o Invitație la Dolhasca (în Adio, Robinson Crusoe): Vino la mine să jucăm popice! Tu bile de cristal, eu cea de puf Vom arunca-o spre Euridice, Îmbujorați și puri, ca pămătuf De rouă fragă la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
săpată în stâncă, în care trebuie să coboare și să se îngroape de vie din porunca lui Creon, reprezintă metafora acestei tragice situații. Închisă între pereții de piatră, Antigona ar putea fi asemănată cu Niobe, îndurerata mamă pe care Zeus, înduioșat de atâtea lacrimi, o preschimbase în stâncă. Statuia de piatră care plânge, iată una dintre posibilele figurări ale destinului eroului tragic, mort și totodată viu, locuitor deopotrivă pe tărâmul morții și pe cel al vieții. Antigona nu este singurul personaj
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
chipului luminos al vânătorii din pădurea Visului..., violența, alteritatea monstruoasă - deși sugerate cu discreție - își fac totuși simțită prezența. În Cum vă place, pădurea Ardenilor e locul unde vine să vâneze ducele surghiunit, împreună cu câțiva nobili credincioși. Milosul duce e înduioșat de soarta animalelor rănite; vânătoarea nu înseamnă pentru el un act de cruzime, iar pădurea este aici nu numai un spațiu edenic (așa cum ni-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
căruia moartea îi este bine cunoscută. În interiorul casei - o scenă de familie, o atmosferă tihnită, lipsită de griji, pe care locatarii cred că nimic nu o va tulbura, căci ușa e închisă. În exterior, Bătrânul, însoțit de Străin, se uită înduioșat la ființele apărate de „dușmanul nevăzut” doar de niște biete ferestre. În partea mai întunecoasă a grădinii, unde cei ai casei nu calcă niciodată și unde umbra marilor copaci îi ascunde privirilor, Bătrânul și Străinul contemplă viața celor dinăuntru prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe plac; a face pe plac; favor; felicitări; ferici; a fi politicos; foame; formalitate; frăție; freamăt; gazdei; gest frumos; ghișeu; gloată; a grația; grație; grămezi; haită; haos; ied; ierta; imposibil; imposibilitate; inimă; iubi; iubire; îmbrățișa; împăcare; împlini; închinare; îndeajuns; îndrăzni; înduioșat; întotdeauna; înțelegător; a înțelege; jertfă; lemne; liniște; lui; lumină; marș; masă; matematică; mărunțișuri; mereu; mie; modelare; multitudini; mulți ani; mulțumesc!; mulțumi; mulțumit; mulțumitor; muncă; munci; naș; naturii; necunoaștere; nervi; nevoie; noi; noțiune; nu; nuntă; oameni dragi; oferi; ok; un om
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
belele; blestem; boli; bolnav; botez; bun; bunica; pe cap; carte; cauză; certitudine; cheie; confuzie; cotidian; credință; demoralizat; depăși; deprimant; deznădejde; dilemă; dori; dorință; dușmănie; echilibru; nu este; eșec; faptă; forță; fraudă; fricos; gestionare; griji; groaznic; imposibil; impotență; insucces; inundație; încruntare; înduioșat; îngrijorare; întîmplare; se mai întîmplă; învățătură; juvenil; lăcustă; măr; mic; moale; motiv; multiplu; muncă; năruire; neașteptat; nefiresc; neînțelegere; neșansă; niciuna; noroc; nu vreau; nu!; nu; obraz; orb; pace; pacoste; pastilă; părere; pățanie; pedeapsă; pericol; piedică; pierdere; plînset; Ponta; potop; prăpăd
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Școlii de la Pitești, în 1939, D.Gusti arată că nu e de conceput un intelectual român care să nu cunoască suferințele trupești și sufletești ale țăranului nostru, neștiința de carte în care trăiește acesta, care să nu se întristeze și înduioșeze de soarta acestor fii numeroși ai neamului nostru. Serviciul Social - arată în încheiere profesorul Gusti - este o școală în care se va forma caracterul intelectualului român. Eideea principală care a animat toate aceste acțiuni, desfășurate cu o dăruire exemplară: o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sa (modelul său miniatural). Acesta este și cazul porcului sălbatic. Înzestrat cu un fizic ingrat, cu o figură bună de dus la spânzurătoare și cu niște arme de apărare redutabile, mistrețul naște, totuși, progenituri adorabile, la vederea cărora oricine se înduioșează pe loc. Ce vânător, oricât de aspru, oricât de brutal, nu a cedat măcar o dată la vederea unui șir de pui dungați grăbindu-se cu pași mărunți pe urmele mamei? Aceasta nu îl va împiedica, mai târziu, să tragă în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
-l mai văd niciodată pe Taïaut. Am decis, atunci, să-i scriu tatălui meu pentru a-i da vestea. Mă temeam puțin de reacția lui. Intuind ce îl făcuse să evadeze, impresionat de forța care îl făcuse să rupă lanțul, înduioșat de tonul scrisorii mele, nu mi-a făcut niciun reproș. * * * Era pe unsprezece octombrie, pe la ora două, iar mama tocmai termina de spălat vasele, când bunica, șezând, după obicei, lângă orologiul casei, cu fața spre poartă, pronunță fraza magică : "Eeei
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
traversată de un aparat digestiv, o larvă enormă care se târăște spre hrană, înghite, doarme, se ușurează și se încărnează văzând cu ochii. Adunate în hambare imense, îngrășate în câteva săptămâni, toate aceste creaturi se aseamănă. E greu să te înduioșezi, să te atașezi de ele, fiecare e replica perfectă a celeilalte, aproape că nici nu mai pot fi numite "indivizi". * * * Secole de-a rândul, strămoșul nostru a rămas aproape singur pe lume, însă de la începutul mileniului al doilea au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
justiției iminente vieții este dovedită, căci s-a demonstrat că cea mai mare nedreptate posibilă nu poate distruge armonia sentimentelor atunci cînd omul nu se lasă antrenat în cercul vicios al acuzației dușmănoase și al milei de sine. A te înduioșa sentimental de soarta eroului înseamnă să fii insensibil la semnificația mesajului. A-ți fi milă de el nu poate fi dacă reacția nu este o atitudine cu totul convențională decît efectul milei secrete față de tine însuți, față de profunzimea excepțională a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
culpabile. Sfîntul este inimitabil tocmai pentru că el nu imită nici un exemplu, supunîndu-se exclusiv măreției dorinței lui esențiale. Toți ceilalți sînt imitatori, iar pericolul imitării constă în făptul că aceasta depășește forța elanului, limitele dorinței esențiale, că exaltă și crispează, se înduioșează în fața suferinței exaltate a propriei crispări și își pune speranța nu în justiția imanentă, ci într-o justiție compensatoare după moarte. A aștepta o justiție după moarte implică devalorizarea vieții și a lumii, în loc a vedea viața ca fiind domeniul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
261 367 Idem, p. 128 368 Idem, p. 193 369 Idem, p. 333 370 Idem, p. 42 371 Tot autorul romanului Bel Ami comenta: "Scopul său nu este nicidecum să ne povestească o istorie, să ne distreze sau să ne înduioșeze, ci să ne silească să gândim, să înțelegem sensul profund ascuns al întâmplărilor. Dat fiind că a văzut și a meditat, vede universul, lucrurile, faptele și oamenii într-un fel ce-i este propriu și care rezultă din ansamblul observațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deplasez accentul pe narațiunea originală, în limba română. E.M.: Acest entuziasm era cumva molipsitor! Mai târziu ne-am dat seama că, uneori, profesorul era cam pe deasupra esenței lucrurilor, dar sincera lui iubire pentru înaintași nu avea cum să nu te înduioșeze. Îmi amintesc că nu eram, mulți dintre colegi mei, lipsiți de accente critice, adesea dure, la adresa unor profesori. Pe el îl iertam totuși, tocmai datorită sincerității sale... Mai mult, decupam din prelegerile lui, pasaje care azi pot părea banale și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
erau pe lîngă tine. Ați zărit vasul John-Bell intrînd în golf. Marinarii s-au îndreptat spre voi și vouă nu v-a fost frică... Narcisse era cumplit de deprimat și derutat. Îți trebuia o inimă de tigru ca să nu fii înduioșat de lacrimile și suferința lui. Am avut acea inimă de tigru. Și înainte de asta, Narcisse?... Ce s-a întîmplat? Narcisse era palid și își frîngea mîinile. Privirea mea imperativă susținea întrebarea, ca și cum toate conversațiile noastre anterioare și toate nereușitele mele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
grădini? Acolo Tatăl meu și-al tău poate-s vecini. De-ai fi legat cu ziua de Domnul tău prin fugă Nu le-ai strica hotarul cu viclenii de slugă. Durerile O, Doamne, aș fi putut de mult cântând Să-nduioșez și farmec durerile pe rând, Să le răsfăț și-acut așa cum se cuvine Pe câte-un vârf de-oțel crescut din mărăcine Și acul viu să-mi treacă precum un vis prin carne, Plăcerea-mi trece, bucuria-mi doarme. Dar
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
uniformele și când au putut au omorât mișelește soldații cu bâtele. Avem dovezi. Aceiași ticăloși au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori și au sărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare. În timpul ocupației bolșevice, aceia pentru care vă înduioșați astăzi, au trădat pe bunii români, i-au denunțat urgiei comuniste și au adus jalea și doliul în multe familii românești. Din pivnițele Chișinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noștri, care au fost astfel răsplătiți fiindcă 20 de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
regăsit răniții mutilați îngrozitor. Oameni care puteau fi salvați și-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice. Li s’au scos ochii, li s’au tăiat limba, nasul și urechile. Îți dai Domnule Filderman seama de spectacol? Te îngrozești? Te înduioșezi? Te întrebi, dece atâta ură, din partea unor evrei ruși cu care nu am avut niciodată nimic de împărțit? Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs. Nu vă înduioșați, dacă aveți cu adevărat suflete, de ceeace nu merită, înduioșați
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Îți dai Domnule Filderman seama de spectacol? Te îngrozești? Te înduioșezi? Te întrebi, dece atâta ură, din partea unor evrei ruși cu care nu am avut niciodată nimic de împărțit? Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs. Nu vă înduioșați, dacă aveți cu adevărat suflete, de ceeace nu merită, înduioșați vă de ceeace merită. Plângeți cu mamele, care și-au pierdut în astfel de chinuri copiii, nu cu aceia care și-au făcut și lor și vă fac și Dvs.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
înduioșezi? Te întrebi, dece atâta ură, din partea unor evrei ruși cu care nu am avut niciodată nimic de împărțit? Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs. Nu vă înduioșați, dacă aveți cu adevărat suflete, de ceeace nu merită, înduioșați vă de ceeace merită. Plângeți cu mamele, care și-au pierdut în astfel de chinuri copiii, nu cu aceia care și-au făcut și lor și vă fac și Dvs. atâta rău. MAREȘAL ANTONESCU, 19.X.1941. P.S. Un soldat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
un citat din Mallarmé, Lautréamont, Hölderlin, Blanchot, Joyce, Artaud sau chiar (mai mult?) Lacan. "Azi nu mai e la modă, ceea ce ieri era foarte șic, azi e răsuflat, dar roata se învîrte și, cu siguranță, nulitatea de astăzi ne va înduioșa mîine sau poimîine", scria el (1987, p. 148). Uneori, important este doar simplul nume al autorului în mulțimea de epigrafe. Exemplele nu lipsesc, de aceea am reținut aici doar două dintre cele pe care le considerăm savuroase. Să luăm, de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
răpândește strălucirea lacrimei în ochii negresei”. Incitantă este prezența negresei în diferite locuri, și-n diferite ipostaze. Zâmbetul ei „inventează jocuri bizare...” Sărutul ei „îngheață”. PĂOăria ei poate sugera poetului „scrierea unui poem tridimensional...” Privirea negresei din Turnul Londrei poate „înduioșa” chiar și pe căOău. „Colțurile ochilor” negresei din Baking pot deveni „stalactite...” „Sângele negresei” poate „sculpta strigătul în pereții / sărutului...” Oriunde ar fi, prezența negresei naște „dorință flămândă”, irezistibilă... în fine, negresa florăreasă naște un alt sentiment al firescului, dorul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
inevitabila dezvăluire (pe care și-ar fi dorit-o unica ei mare taină). O particularitate a acestui roman o reprezintă infiltrarea în contextual, ca o explicitare a stărilor psihologice ale eroinei, a paginilor ei de jurnal, de un farmec aparte, înduioșând prin tandrețea descriptivului, a reflecțiilor ușor filosofice sau prin subtilitatea frazării. Tema centrală a romanului este iubirea care ucide rațiunea. E adevărat, noi suntem „iubire”, spune Osho. Dar dacă acest sentiment înflorește în mintea și în sufletul ambilor parteneri, va
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
era tânără atunci. Am întrebat-o, la un seminar (tot dumneaei ținea și cursul), dacă îi place Noica. Mi-a răspuns că va trebui întâi să-l citească, pentru a-mi răspunde la întrebare. Cărțile se găseau foarte greu atunci. Înduioșat de faptul că nu citise nimic din Constantin Noica, deși, credeam, își dorea, m-am oferit să-i aduc de acasă câteva cărți ale filosofului. Încă nu apăruse Ontologia. Cu multă bucurie, i-am dus Maladiile, Rostirea românească, Despărțirea de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]