12,158 matches
-
drumul spre Damasc. Iar acesta din urmă e oricînd posibil, cu condiția să-l genereze o epifanie. Din păcate, uneori e reversibil. Aceasta pare a fi morala romanului lui Vladimir Volkoff Le trêtre, tradus de Mircea Ivănescu drept Struțocămila. Cartea înfățișează unul dintre cele mai interesante cazuri de pendulare fără preget între două căi. Ambele sînt primejdioase și la capătul fiecăreia te așteaptă o răsplată (firește, altfel de răsplată, de la caz la caz). Trebuie doar să ai voința și puterea de
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
Cu ce vom/ atinge acest pahar dacă buzele mele/ vor fi scrum, pulbere?"// Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus în fața agoniei umane, înfățișate fără menajamente. Se află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
al bucăților de ziar îndesate prin/ buzunare// Scrisul agonic nu descinde în piețe,/ nu conduce dansul carnavalurilor ci/ conduce pașii dansatorilor spre/ subteranele conclavurilor, spre crame/ și poduri amețitoare// he, he, definiția este sfîrșitul/ poemului agonic" (ibidem). Pitorească ni se înfățișează, în lirica de care ne ocupăm, derivația cenaclieră a verbului literar. Spectacolul poeților ce se adună monden-ritualic spre a-și citi textele, dar și în vederea unor sindrofii, cu o derulare de intenții mai mult ori mai puțin inavuabile, într-o
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
în zorii poveștii lor de iubire, au mers împreună la o expoziție de artă dintr-un oraș mexican.Tabloul pe care l-a privit atunci minute în șir, cu lacrimile curgîndu-i sub lentilele fumurii, nevăzute de nimeni, nici măcar de Pierre, înfățișa un grup de femei închise în turnul unei cetăți în jurul căreia nu se află nimic, decît un imens vid. Pentru a scăpa din captivitate, dar și pentru a avea către ce, unde să evadeze, femeile țes o imensă pînză, care
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
un grup de femei închise în turnul unei cetăți în jurul căreia nu se află nimic, decît un imens vid. Pentru a scăpa din captivitate, dar și pentru a avea către ce, unde să evadeze, femeile țes o imensă pînză, care înfățișează lumea așa cum e ea, cu munți, dealuri și ape. Pînza se răsfrînge pe fereastra turnului, în afară, către lumea largă, și devine lumea largă. Dar cum să evadezi în propria-ți țesătură? Nu sînt deloc tentată să interpretez această metaforă
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
să ducă singur o viață în fond solitara... Însemnările pe care le voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, franca și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afara vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - asa aș vrea cel putin - păreri filtrate prin judecată mea rece, obiectivă, ceva că o reflectare vie în oglindă sufletului meu." Această mărturisire de credință a fost respectată. N-avea prieteni printre scriitorii importanți
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
cruce bătută în cuiie. ochii mei sînt scoși. urechile mele/ sînt tăiate. limba mea este smulsa. umbrele mă privesc/ zîmbind. unele mă cheamă. altele vor să-mi ia locul"(ibidem). Că o probă a incongruentei ființei cu sine, ni se înfățișează, în limbaj suprarealist, o demontare a corpului în părtile-i componente, ce se săvîrșește în somn. Mecanismele subconștientului apar sugerate prin astfel de amuzant-terifiante disocieri: "traiul nostru aici era un trai obișnuit:/ la culcare ne desfăceam în părțile componente care/ își
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
a puterii și dominației sale. Toate personajele din român trec, pe rînd, prin cele două ipostaze: ele sînt agresori, dar și victime. Acest statut dublu e cel mai pregnant la Benjamin: interlocutoarei lui, psihiatra care ascultă povestea, el i se înfățișează mascat, cu capul bandajat într-o cagula, ceea ce îl face cumva invizibil. El e cel ce o vede pe femeia din fața lui, însă pentru ea fața lui nu există. Aceasta este ipostază de putere a personajului, iar actul povestirii o
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
pentru cunoscutul lui român științifico-fantastic. Scriitorul nu a abandonat complet tradiția, dar a personalizat puternic românul istoric, intelectualizând viziunea asupra trecutului. Într-o perioadă în care era la modă actualizarea forțată (sub forma parabolei) a realității istorice, el ne-o înfățișa în desuetudinea ei și tocmai această voluptuoasa acceptare a perimării echivala cu o depășire a convenționalismului. La Eugen Uricaru chiar și prezentul devine trecut, printr-o tratare livresca a realității. La caracterul livresc al prozei sale, se adăuga atmosferă fantastică
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
T.Vianu. Comentatorii recenți văd, de exemplu, în modernism un curent "unificat". Ei trec peste deosebirile dintre diferitele tendințe care păreau, în epoca dintre războaie, suficient de importante pentru a "sparge" unitatea fenomenului. Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
profesorul expunînd detașat toate operele filosofilor. Ba chiar P.P.Negulescu, unul dintre descendenții lui Maiorescu, socotea, într-o carte a sa (la origine un curs universitar) că istoricul obiectiv al ideilor trebuie să renunțe deliberat la evaluare critică atunci cînd înfățișează marile construcții filosofice. Critică e admisă, din această perspectivă, numai atunci cînd se constată inconsecvente la un gînditor de primă mărime. De fapt însă istoricul filosofiei are totdeauna propria să filosofie, încît opinia lui Negulescu este o aspirație iluzorie. Expunînd
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
doua). Scrieri literare "sunt propriuvorbind două: Un sărac avut și O seară în Brustureni. Cu ele se ilustrează genul de "povestire săteasca", în mare cinste la "prozatorii ardeleni și bănățeni până la Unire". Povestirile, chiar dacă nu au puterea unui realism slavician, înfățișează tipuri de țărani, pe care le vom întâlni, mai târziu în proza lui Agârbiceanu și Pavel Dan. Așa este Niculita Breazu, "săracul avut" un precursor al lui Melentea din povestirile lui Agârbiceanu sau al lui Sută din proza lui Pavel
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
lui Agârbiceanu și Pavel Dan. Așa este Niculita Breazu, "săracul avut" un precursor al lui Melentea din povestirile lui Agârbiceanu sau al lui Sută din proza lui Pavel Dan. O seară în Brustureni este o povestire duioasa în care se înfățișează cu compasiune soarta unui năpăstuit al satului. Cu două povestiri nu cred ca se poate contura un "prozator uitat", pentru ca mai interesante sunt scrierile de istorie, critică literară și folcloristica. Din seara de Crăciun este o prezentare detaliată a colindatului
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
Alex. Ștefănescu Comedia limbajului Mihail Gălătanu s-a înfățișat de la debut că un "poliglot în limba română" (pentru a folosi o inspirată sintagma prin care Nichita Stănescu s-a definit pe șine). Prima sa carte, Știri despre mine, apărută în 1987 la Editură Litera, conține versuri scrise la 17-18
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
textele cvasidiaristice (nedatate: "Amestec datele și le încurc de nu se mai cunoaște an de an"), ale lui Livius Ciocârlie, "înaltă teorie", mereu invocată, e mereu subminată de o logică a subversiunii, cu consecințe nu o dată pitorești. "Discursul" e descusut, înfățișat pe bucăți, pretinsa "sărăcie" a puterilor intelectului se împletește cu satiră. Respirația textului e sacadata, trădînd o nervozitate a dezechilibrului, mai exact o căutare a lui, așa cum un fumător pasionat și-ar răscoli buzunarele cu înfrigurare în căutarea unei țigări
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
face semne albe. Parcă mă-nstrăinai./ Mediterana-ti musca tăcerile, felibre!/ Zice un glas apropiind polipii,/ Meduzele, urzici căzînd polog/ Pe sînii Afroditei. Urlă știrbii/ Nebuni pe lînga rozele din orb./ Alteța m-a facut mama din flori/ Și mă înfățișez tot sfiiciune/ Cu lira-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii de tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
rodite de frica/ Sau de nebunie, și ele fapturi" (Leac). Viața sa ideală implică abandonul celei reale: "Ești ornament de figuri autumnale/ Atacat de vestejire/ Că îngerul de piatră pe o ruină/ Ridicîndu-si brațul despuiat de lance./ Pe cadran oră înfățișează armoniile/ Dar în această arca suită de către neant/ Nu trăiești decît în parfumul/ Abandonării împlinite" (Solitudinea lui Eros). Nu o dată stihul i se pierde în sublima spumă hermetica: "La noapte mă voi căuta printre puștii/ Chemînd din fluier căderea./ Cine
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
a unui laborator, devenit ulterior ditamai Institutul, pentru studierea creierului care l-a avut pe Lenin drept proprietar." etc. În carte există sute de secvențe de acest fel. Ca urmare, volumul de "eseuri" Un pesimist la sfârșit de mileniu se înfățișează mai curând că o epopee eroi-comică a agitației umanității de-a lungul a două milenii, de la Isus Hristos, văzut ca un luptător cu "nomenclatura religioasă" a vremii lui și până la Mihail Gorbaciov, prezentat că un reformist care a dărâmat... din greșeală
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
suspendate - așa cum cerea Milan Kundera în Arta românului -, atât judecată morală, cât și ăconventia verosimilitudiniiă. Așadar, pe de-o parte, personajul nu este ținut să fie, cu orice preț și în tot momentul, un monstru: la răstimpuri, el ni se înfățișează uman, ba chiar simpatic, iar performanțele sale în domeniul râului pot foarte bine să ne trezească admirația, ca orice lucru bine făcut. Pe de altă parte, hiperbola - ca principiu structurant al narațiunii - pune toate faptele narate sub o lupă măritoare
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
unui spirit în neîncetata mișcare. Pornind de la Proiectul lui Flaubert de a scrie " enciclopedie a prostiei" (din care celebrul prozator a dus la bun sfârșit doar Bouvard și Pécuchet și Dicționarul de idei primite de-a gata), Alexandru Călinescu ne înfățișează un Flaubert "obsedat de spectrul sterilității tocmai fiindcă socotește că a publica este o idee primită". Scriitorul francez intenționa să alcătuiască un al doilea volum "aproape numai din citate, până la efasarea completă a discursului narativ" (anunțând, într-un fel, pe
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
Gheorghe Grigurcu Cunoscut ca un homo religiosus, Adrian Popescu nu se dezice de sine în volumul Fără vîrstă, dar înfățișează derivații ale notei sale fundamentale, nu o dată cu caracter contrapunctic. El oscilează între creștinism și pagînism, cu acea fertila strădanie de a găsi puntea ce le leagă (în cazul ultimului reliefîndu-i o spiritualitate larvara, panică, în concrescenta cu acuitatea simțurilor purificatoare
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
istovitoare călătorie, la Bikaneer, oraș înălțat pe creneluri de munte parcă din arama. "E tot ce mi-a placut mai mult în India, minune unică și intrare neînchipuita...Nu voi vorbi de Bikaneer nimănui, niciodată". Paginile de jurnal din 1931 înfățișează o vînătoare de crocodili și altele, din 1929, despre Himalaya. Tulburătoare sînt paginile jurnalului himalayan, munte care îi apare că o cutie de metal suspendată, surprinzător de albastră, cu orgia vegetală în vai, cu muchiile pietroase și norii albi pe
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
sentimentului etern al iubirii sfîșiate de luptă dintre realitate și idealitate se propagă intactă revitalizînd o Veneție cinematografică în culorile lui Caravaggio și Tintoretto. Fie că sînt descrise interioarele în care clarobscurul vibrează prin dantele și catifele, fie că se înfățișează degradarea în lumina crudă a zdrențelor pe timp de ciumă. Atmosferă e redata atît de pregnant încît te aștepți să-l întîlnești la tot pasul pe contemporanul Torquato Tasso care - la acea vreme - își publică în orașul lagunelor "Gerusalemme liberata
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
epitetele inutile, măștile stilistice, substituirile, adăpostește o capcană, o nouă enigmă, de care e avizata și de care poate profita paradoxal. Ancorat în sfîrșit la acest țărm, mă văd nevoit să dau lămuriri cititorilor textului de față de ce n-am înfățișat mai amplu aici tocmai fructele fertilității, prin care Ana Blandiana a îmbogățit substanțial lirica și proza română contemporană. Justificarea mea e că am conceput însemnările mai degrabă că o evocare sentimentală, cu tentă și autobiografica, punînd între paranteze analiza propriu-zisă
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
o atitudine de "Buddha viu, care din înălțimea secolelor se uită la foiala furnicilor barbare" sau cele odioase ale diverșilor activiști și politruci semianalfabeți, supunând "bandiții" intelectuali la o reeducare infama. Se detașează pe acest fond și un autoportret, care înfățișează un tanar, tot "bandit" intelectual, care va realiza foarte curând că "visul de aur" al comunismului se transformă, repede-repede, în cel mai cumplit coșmar. Conștient că întreaga să viață "s-a desfășurat pe parcursul unei paranteze a istoriei", tânărul de atunci
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]