595 matches
-
pe acela, șo pe celălalt. Și atunci numai ce vedeai că apare în Scânteia lui Silviu Brucan sau Octavian Paler (doi cameleoni deveniți mari democrați după 1990), câte-un articol semnat de câte un „critic literar” al vremii, articol care înfiera cu nețărmurită indignare proletară, opera literară a câte unui scriitor consacrat, care pe undeva prin vreo creație de a lui fluierase în biserica nou construită a așa zisei, clase muncitoare. Și așa, la o comandă din aceasta „specială” a apărut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
temător. Mulțimea de războinici care-l însoțeau se traseră într-o parte și-n alta. Plasându-se în mijlocul lor, Nobuo porni spre Hideyoshi, în armura care-i arăta tot prestigiul marțial. Hideyoshi. Acolo se afla omul care, până deunăzi, fusese înfierat în fața națiunii ca fiind cel mai infam asasin și cel mai mare nerecunoscător. Acela era dușmanul ale cărui crime fuseseră enumerate atât de Nobuo, cât și de Ieyasu. Chiar dacă primise propunerea lui Hideyoshi și se întâlnea aici cu el, Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a obsedat imaginația omului occidental”, nota Michel Foucault în Histoire de la folie à l’âge classique. De aici încolo, tot ceea ce era sau ar fi trebuit să fie imposibil, devine real. Literatura este prima care abordează critica moravurilor. Sebastian Brandt înfierează în textele sale deopotrivă desfrâul și ignoranța călugărilor, ca și slăbiciunea autorităților laice. Luând în derâdere moravurile vremii, scriitorul acuză în Corabia nebunilor (1494) faptul că Europa timpului său “devine o lume așezată cu susul în jos”. Brandt își găsește
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
perioada de incipientă destalinizare din preajma lui 1956. Reacționînd — în cadrul unei campanii comandate de regim — la publicarea în Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard, Paris, 1957, a unor contribuții semnate de Virgil Ierunca (între acestea — și un articol despre Urmuz), același G. Călinescu înfiera, în două articole publicate în Contemporanul și reluate în Glasul patriei, „malformarea” imaginii literaturii române în Franța de către „iresponsabilul” exilat anticomunist: „Ei bine, care este rezultatul exercițiilor enciclopedice ale lui V. Ierunca? D. Raymond Queneau, în prefață, e convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în sală au fost aruncate gaze lacrimogene de oamenii guvernului, astfel că adunarea nu a mai putut continua. Ca și în zilele noastre, Organizația PNL din Cluj (iar de Cluj!) a adoptat o moțiune, în care se afirma, că „Ardealul înfierează acțiunea criminală a d-lui Maniu împotriva monarhiei și a regelui Carol al II-lea, simbolul neîntrecut al dinastiei noastre glorioase, garantul democrației în România”. Nu cumva vi se pare textul cunoscut? Numai că în loc de Carol al II-lea acum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sunt înclinați spre pupincurism, fie că-i cheamă Ioan T. Morar sau Radu Moraru), a început să hămăie și el împotriva jurnalistului australian, fiindcă a observat cum obiectul principal al manifestărilor sale pupincuriste de la Cotroceni a cârnit spre stânga nasul, înfierând în acest fel gestul de a fi publicate pe Internet, marile măgării ale marelui licurici american. Și uite așa acest Ioan T. Morar, a pornit modesta-i artilerie formată din trei pușcoace de soc, și dă-i, și luptă cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu acoperire diplomatică din România, care a transmis codificat la Washington informația aceasta, a încheiat apoteotic telegrama sa ultrasecretă: “Experiment, cârciumă reușit. Succes 100%. Toți făcut pulbere”. În cazul acesta, Ioan T Morar, crede cu tărie că are dreptate să înfiereze cu legitimă mânie patriotică, publicarea unor secrete așa de vitale pentru poporul român. Și alt exemplu, de o importanță covârșitoare pentru liniștea executivului nostru de azi. Printre telegramele strict secrete publicate, este una în care se vorbește despre relațiile bilaterale
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
până astăzi, ne țin predici despre lipsa de caracter a celor care nu le sunt pe plac. Nu poți vorbi despre "comunistul de bine, Păunescu", o sintagmă penibilă rostită astăzi de un contemporan fără să mergi mai departe și să "înfierezi, cu mânie proletară" și tupeul acestuia de a-i cere socoteală comunismului, din interiorul sistemului, de rele tratamente aduse omenirii. Nu poți numi poet de curte un om care își declară iubirea, dar și dezamăgirea față de conducător,, în același registru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
le-a spus ziariștilor ,,că suntem prințișori de București,, referindu-se la mofturile noastre. Atât le-a trebuit ziariștilor. Au comentat în ziar că nu ne asigură mâncare și cu toate acestea noi muncim cu drag și, mult spor. Erau înfierate toate aspectele negative din acest șantier, odată cu canțarolele de tablă din care mâncam. A venit șeful de șantier la noi să ne ceară părerea; ne-au luat servicii din porțelan, tacâmuri ca la mama acasă, au îmbrăcat bucătăresele cum scrie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vizitei de lucru a mult iubitului conducător în China, luând exemplu de la poporul frate și prieten din răsărit, de acum înainte vom asculta numai muzică patriotică, populară și românească, vom vedea filme și spectacole mobilizatoare iar decadența vestului va fi înfierată și continua cu alte asemenea inepții. Stăteau și se uitau unul la altul disperați, câțiva prieteni, cei care aveau ochi să vadă, cei care aveau urechi să asculte, cei săraci cu duhul nu erau interesați. Se strângea șurubul pe zi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
decesul, organizîndu-le funeralii naționale și construind, la căpătâiul lor, cîte-un combinat. Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înarmat doar cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și „Înobilată” cu elemente autohtone ale așa numitei dictaturi muncitorești. O condamnare pe motive politice era inevitabilă. Oamenii marii așezări rurale, localitate a cărei importanță, În noile condiții, crescuse brusc, Începură să arunce cu vorbe grele În familia Ochenoaiei. Erau Înfierate legăturile și combinațiile nefirești dintre membrii familiei precum și trecerea cu vederea și adoptarea unei atitudini permisive față de „chiaburii” locului, deveniți dușmani ai poporului, care sug sângele celor cinstiți și sărmani, exploatându-le forța de muncă, despre o Înavuțire suspectă În raport cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
regină, așa cum orgoliul e rege; dar ea e Înconjurată de lume, mereu pusă pe fapte, clarvăzătoare, iar diadema stă la locul cuvenit, Înfrumusețând-o. Trebuia să spunem toate acestea Înainte de a vorbi despre dandysm, fruct al vanității pe care am Înfierat-o atâta și al marelui vanitos George Brummell. II Atunci când vanitatea e satisfăcută și când se manifestă În consecință, ea se preschimbă În trufie. Nume destul de impertinent, pe care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat de teama sentimentelor adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prescripțiile lingvistice contează tot mai puțin : cine mai e și DEX-ul ăsta ca să-mi spună mie cum să vorbesc la mine acasă ? Pe de altă parte, crește corespunzător și numărul vînătorilor de erori, care scot DEX-ul și își înfierează din vîrful verbului inamicul public. Dacă ar face-o doar de dragul limbii, ar fi perfect îndreptățiți, dar de multe ori e și o doză greu digerabilă de paradă : să vorbești corect românește devine astfel mai mult o probă publică de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ca surprizele istoriei să le aștepți cu geamantanul pregătit. Dialog româno-rus în Basarabia : „Eu rusește nu știu, dar vaca nu ți-o dau.” Încercăm să ne legitimăm cu ruinele altor vremuri. Creativitatea oamenilor e uneori stimulată de provocările istoriei. Poți înfiera indivizi, nu popoare. Istoria mai pune accentele și la întâmplare. Sârma ghimpată continuă să regleze cotele libertății umane. Unele popoare sunt strânse în brațe de istorie până la sufocare. Arheologii viitorului nu vor găsi din cultura coca cola decât cutii goale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
studii mai acătării, se repede la Săvescu și ordonă o anchetă. Să fie exclus din UTC! Mare foială în Unitate. Comandanții de plutoane sînt surprinși de atitudinea lui Polis, cunoscut și ca "prostul Unității" În ședința convocată în grabă se înfierează atitudinea agresorului și mister Polis apasă pe pedală. A folosit armamentul din dotare pentru mutilarea unui coleg. Eu l-am folosit, strigă mutilatul. Eu am folosit arma la bătaie. S-a folosit arma unității, țipă Polis. Costel se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
arma unității, țipă Polis. Costel se uită la sală și remarcă faptul că mulți colegi stau pasivi de teamă. Supunem la vot, strigă Polis. Se numără: unu, doi, trei,..., zece. Din 180 de prezenți. Nu se poate, tovarăși, trebuie să înfierăm asemenea acte... Corneluș, un coleg de cameră al lui Costel timp de cinci ani și cel mai bun prieten al acestuia, ridică mîna și i se dă cuvîntul. Îl cunosc pe tovarășul Costel de cinci ani. Este un om brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dărîme și să calce în picioare. O să fii mulțumit, șefu'! Cei doi se despart amical. Doar Mircea nu încetează să pufăie nervos, să se scarpine pe chelie și să mormăie a furie. Începînd din acea zi, titluri de o șchioapă înfierează pe cel care nu dă terenul. Caricaturi, poze, răcnete, țipete și tot tărăboiul din lume încearcă să îndoaie cerbicia celui care nu dă. Atacurile sînt semnate de Mircea Armașu. Cine-i jigodia asta? se înfurie marele boss. Un amărît, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot ce mă acoperă devine transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy Strauss. Vreau să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Gilou. Cu ilustratele lui porcoase, cu pozele de scroafe Înrămate și cu afișul asociației jucătorilor de bile (comitetul său director avea nu mai puțin de paisprezece membri), locul evoca perfect o ambianță „Vânătoare - Pescuit - Natură - Tradiție”, la antipodul mișcării neo-woodstockiene Înfierate de Bruno. Cu grijă, acesta scoase din portofel un manifest intitulat SOLIDARITATE CU MIOARELE BRIGASCE! L-am scris as-noapte..., făcu el cu voce joasă. Am discutat ieri-seară cu crescătorii de animale. Nu se mai descurcă, sunt plini de ură, oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un întreg articol în ziarul cu pricina, ziar antiiliescian și pupinbăsescian, arhicunoscut ca atare. Un titlu mare se lăfăia pe jumătate de pagină, ca să vadă toată lumea: „Comunistul Ion Iliescu, a luat hrana de la gura unui emigrant african!" în care se înfiera, na, că eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă mânie proletară, faptul că și în zilele noastre, comuniștii iau cu nerușinare hrana de la gura unor nenorociți, cum a fost cazul acesta, în care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe spatele poporului, pe care îl robesc și îl schimonosesc fără încetare. Trădători și lași, politicienii de azi, nu numai că nu înțeleg destine ca cele ale celor care s-au jertfit în temniță pentru un ideal, dar le și înfierează, le pun la zid, născocesc legi peste legi, care să suprime orice amintire. Între „Lacrima” din actualul volum și „Nu înstrăinați pământul”, e deslușit un orizont de idealuri sublime. Cu lacrima pocăinței începe curățirea și lupta ființei umane către scopul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Este invitat la microfon Reprezentantul Național al Majorității. Hotărât și perseverent acesta face proba microfonului. Microfonul face opoziție. Este înlocuit cu o portavoce. Doamnelor și domnilor, onorat public tele și radio ascultător. Cu toată criza meliferă pe care o traversăm, înfierăm energic dezinformările tendențioase practicate de o serie de ziare și pressă privind evenimentele deja cunoscute. În spiritul Adevărului care nu este decât unul și ne aparține nouă, majorității DECLARĂM ! 1. În adevăr, acum câteva zile, la inițiativa unei persoane necunoscute
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sale. Din păcate, nu se vede, nu se aude. În schimb se citește În Monitorul oficial o poezie de rezistență compusă de ministrul agriculturii și alimentației, pentru că-ntre rimă și lan a existat Întotdeauna o legătură subpămînteană. Ministrul cu colivă Înfierează-n versuri emblematice o comisie venită-n control, mai demult, ce susținea pe nedrept că oamenii nu munceau În postul Paștelui, deși oamenii munceau: „Deodată mîndrul soare străpunge pîcla ceții / Și sfinții constatară atunci că n-ar fi post.../ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nicodim atacă cu Întrebări retorice și multe alte semne de punctuație, Europa. O judecă la rece, la cald, pe-o pagină-ntreagă, e supărat, o incriminează trepidînd și-i arată ca Necruțătorul viciile: „prosperitate, egoism și kitsch”, o frămîntă, o Înfierează, o pune cu spatele la zid, ironic, neiertător, apoi abătut: „istoria e nerecunoscătoare”. Iar e de vină istoria. Niciodată nimic despre biologie, arheologie, mutanți. De vină pentru tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul etc. sînt istoria și Europa. Apare resentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]