805 matches
-
nu va trebui, vreodată, să moară de foame. Crimă dincolo de motivațiile economice nu există. Problema crimei din punct de vedere psihiatric poate fi rezolvată ori de câte ori depistăm o persoană afectată de o maladie psihică. Dar care este soluția? Între timp se înfierbântase de amintirea furiei ei trecute. - Descoperim că unui psihopat i s-a vândut un pistol de la magazin. Tot așa este protejată și proprietatea unei "case a iluziilor". E adevărat că în cazul acesta există o înțelegere între poliție și aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fără ocolișuri, așa cum nu făcuse vreodată cu vreo femeie. Nu știa câți ani să îi dea. Era tânără și voinică, înaltă cât el și, în afara unei cute între ochi, pe care o făcea la mânie - fiindcă tocmai ce o văzuse înfierbântându-se -, totul era freamăt în ea și-ți fura privirea. „Era ca o iapă gestantă“, dacă luai de bune cuvintele lui Godun, care se făcea un nerușinat când se însoțea c-un pahar. Chiar așa te cheamă, Homer? întrebase printre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îmbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele și fața unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Erau Domnul și Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din isvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfâșiau valurile până la umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Atunci, la rece, totul mi s-a părut bine chibzuit. Relația mamă-fiu-tată ce vrei tu am considerat-o suficientă. Acum însă văd... Își scutură capul: Nu, nu văd... Simt altfel și de obicei nu mă înșală presimțirile. ― Ești obosit și înfierbîntat. Nimeni nu poate fi acum lucid, perfect lucid... Și-apoi unde să te duci? Sânt câteva ore bune de așteptat. ― Oriunde! Numai să scăpăm din cursa asta. ― Nu fi copil! spuse Scarlat. Ridică-mi puțin perna... Așa, mi-a înțepenit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spună când anume apăruse ea în clădire, dar părea limpede că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbînta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încîlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbîntată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reânviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țărm, a doua sau a treia zi, i-am relatat cu lux de amănunte o poveste întreagă despre lupta ce se dăduse în sufletul meu între pasiunea pentru zbor și pasiunea pentru sculptură, de parcă elanul care mă purta, care mă înfierbînta, mă făcea alt om, pe măsura Laurei. Și poate chiar am fost alt om atunci, cu o existență de împrumut mai adevărată decât cea reală. La început m-a emoționat ― eu care nu ezitasem altădată să iau în derâdere emoțiile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor, mormântul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. "Înțelegi? se înfierbînta și mai mult Bătrânul, continuând ca în fața unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori. Un vierme de mătase pune opera lui deasupra vieții lui. Viața lui nu are decât un sens, să creeze gogoașa în care moare. Opera lui este chiar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cazi în gura altora care au murit după tine. Ha, ha. Depinde ce noroc ai și în gura cui nimerești. Oricum pute. Lasă prostiile și nu mai bea", încearcă doctorul Dinu să-ți ia sticla din mână. Dar tu te înfierbînți: "Ascultă. Dacă ești deștept, trăiești fără să te mai gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos. " Îți aduci aminte ceva și te umflă rîsul: Am auzit că Aristide de câte ori se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sentimentele în legătură cu problemele noastre nu le incită doar un singur centru nervos. — O, Cerule, mi-e teamă și să mă uit, spuse Dorian, împingând în panourile de sticlă ale unei uși în stil provincial francez. Ignatius văzu înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe piețele de desfacere la nivel mondial Semințele acestui viitor extrem al competiției pentru energie au fost deja plantate. Dinozaurii dispăruți sunt în miezul acestei bătălii bizare la nivel mondial. Competiția globală pentru resurse naturale abia a început să se înfierbânte. Cele mai multe dintre guverne, indivizi și medii de afaceri au început să devină conștiente de bătălia care clocotește, a secolului XXI legată de energie, care tocmai se conturează acum. Unele state și unele corporații au înaintat în acest joc. Anumite state
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
atâția armeni care să vorbească despre asta. Faptul că existau atâția armeni care se spumegau Împotriva turcilor era un semn clar că otomanii nu Îi persecutaseră. Până astăzi, Întâlnirile celor de la Café Constantinopolis cu turcii fuseseră În esență un schimb Înfierbântat de calomnii și monologuri. De data asta tonul era radical diferit. Statul tău Își poate cere scuze, a răspuns Coexistență-Nefericită. Statul meu? Nu am nimic de-a face cu statul, a scris Asya gândindu-se la urmărirea În justiție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sărutat. Lui Kitty nu-i venea să-și creadă urechilor, același refren! — „Aproape“ te-a sărutat? — Da. De trei ori. — Aproape te-a sărutat de trei ori? Kitty nu mai auzise În viața ei ceva atât de absurd. — Da. Era Înfierbântat după ceartă. Dar e Încă prea speriat ca să mă sărute. Încă o ceartă și gata - o să mă sărute. Desert Rose era fericită, dincolo de orice logică. Uitase toate supărările din noaptea care trecuse, era din nou În picioare, plină de speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dar m-a plăcut Întotdeauna. Am dat nas În nas prin București În toamna asta, după șapte ani de când nu ne mai văzuserăm. M-a sunat În prima zi a anului să-mi spună că e liber. Ce coincidență! se Înfierbântă Matthew brusc. Ar fi frumos să fim amândoi la Paris În același timp. Imaginează-ți, zise el cu un surâs larg, ne Întâlnim acolo și apoi... putem să mergem la Londra Împreună. Îți place opera? Aș putea să te duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spună când anume apăruse ea în clădire, dar părea limpede că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbânta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încâlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbântată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reînviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărm, a doua sau a treia zi, i-am relatat cu lux de amănunte o poveste întreagă despre lupta ce se dăduse în sufletul meu între pasiunea pentru zbor și pasiunea pentru sculptură, de parcă elanul care mă purta, care mă înfierbânta, mă făcea alt om, pe măsura Laurei. Și poate chiar am fost alt om atunci, cu o existență de împrumut mai adevărată decât cea reală. La început m-a emoționat - eu care nu ezitasem altădată să iau în derâdere emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor, mormântul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. „Înțelegi? se înfierbântă și mai mult Bătrânul, continuând ca în fața unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori. Un vierme de mătase pune opera lui deasupra vieții lui. Viața lui nu are decât un sens, să creeze gogoașa în care moare. Opera lui este chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cazi în gura altora care au murit după tine. Ha, ha. Depinde ce noroc ai și în gura cui nimerești. Oricum pute”. „Lasă prostiile și nu mai bea”, încearcă doctorul Dinu să-ți ia sticla din mână. Dar tu te înfierbânți: „Ascultă. Dacă ești deștept, trăiești fără să te mai gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos”. Îți aduci aminte ceva și te umflă râsul: „Am auzit că Aristide de câte ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Chattanooga? O hartă? Dar o hartă are un semn În punctul unde-i Umbilicus. Și cine are În mână fragmentul cu semnul știe deja totul și nu are nevoie de celelalte fragmente. Nu, lucrurile trebuiau să fie mai complicate. Ne Înfierbântarăm timp de câteva zile, până când Belbo se hotărî să recurgă la Abulafia. Iar răspunsul a fost: Guillaume Postel moare În 1581. Bacon e viconte de Saint-Albans. La Conservatoire se află Pendulul lui Foucault. Venise momentul să-i găsim o funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi nevoit să accepte vreodată slujbe ca asta. Diavolului i-a plăcut chestia cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat de o peșteră, prima lui peșteră. A ucis o capră de munte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de concurența neloială dintre cele două ziare, cât de faptul că redactorul-șef de la Express se simțea din ce în ce mai atras de omologul său de la Citizen. Amintirea fugară a Francescăi, cu părul strălucitor, de obicei strâns cu severitate, revărsat pe umeri, îi înfierbântă imaginația. Fantezia îi fu întreruptă de un zgomot ciudat, ca un râcâit, urmat de șușoteli. Se ridică. Ce naiba se întâmpla? Își trase pe el halatul de baie și se strecură jos, cu inima strânsă din cauza lui Ben. Fără un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
oprește asupra ideilor lui Beaudouin privind „evoluția naturală de la filozofia pozitivistă și științifică la misticism”, văzînd în „filozofia spiritualistă a lui Bergson” o reacție față de „complecta noastră dezorientare și anarhie pe toate tărîmurile”: „Sforțarea poeților moderni de a exprima viața înfierbîntată în ritmuri accelerate și vibrînd se observă și la filozofia modernă și o găsim și la Bergson, care substituie sistemelor filozofice unitare, noțiunilor de spațiu omogen, cantitativ, «de real împărțit, static și lipsit de viață», filozofiei mobilităței”, „a noțiunilor dinamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
împăinjinit și puhav (...) De dimineață cînd se scoală, pînă în seară, pe care o grăbește cît poate (...) firul vieței lui uniforme se desfășoară, prinzînd în intervale regulate aceste stranii puncte. Seara s-a încheiat. Se culcă și în odaia sa înfierbîntată pe iarna cea mai geroasă, el gustă ciudata plăcere de a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
copiii; în ceea ce ne privea, urma să fim jertfiți zeițelor lor, femele care, dacă nu sunt adăpate cu sânge, îl sug noaptea de la oșteni, provocându-le o moarte lentă. Trebuia să fac ceva, și asta cât mai iute. M-am înfierbântat și, în cele din urmă, mi-a venit o idee legată de femei: în seara aceea ne vom preface doar că mâncăm puii, poruncind femeilor să-și bage în sân și în perizom bucăți de carne și măruntaie crude. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]