669 matches
-
privește în continuare surprins. Cred că-și imaginase o altfel de conversație cu mine astăzi. Mă măsoară din nou cu ochii lui cenușii, în care zăresc un licăr de mirare, parcă amestecat cu un strop de admirație. îi susțin privirea, înfierbântată. Nu mai îmi pasă cum arăt, îmi pasă doar cum gândesc în acest moment. — Ești fermecătoare când pui pasiune în ceva! îmi spune el, zâmbitor, într-un târziu. Te luminezi toată! Abia acum am priceput ce-ai spus. N-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
coșmarul care se lipea încă de somnul lui. Escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și în curând îl năpădi iar visul acela. începu, ca de fiecare dată, cu escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atâta de superfluă. La urma urmei, considera el, mie, un băiat din mahalaua de la Dornești, Singma, tir-li-tam, Singma, tir-li-tam îmi sună ca și o Foaie verde, foaie lată din folclorul românesc! Ținând hangul din două note pe claviatura pianului, cântăreții înfierbântați elogiau tot mai entuziast strămoșeasca bucătărie moldo-valahă care pune la temelie mamalighele, carnațele și patlajelele și cașcavalele. Glăsuirea viorii, isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
precis. Mai multe garnituri sosiseră de pe front și alți nefericiți îi așteptau să se întoarcă pentru a fi preluați cât mai repede. Sub soarele călduț, mirosul prafului umed de la ploaia scurtă care tocmai sfârșise se înfășoară cu cel al cauciucurilor înfierbântate și al iodului turnat peste rănile purulente. În mașina parcată ceva mai departe, Smaranda privește înmărmurită, fără să poată scoate nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și deznădejde ale răniților îl pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acesta s-a făcut verde. Mai mult, a ordonat comandantului gărzii convocat în biroul său să aresteze pe distinsul ofițer german pentru comportament neadecvat față de un superior, recomandând celula cea mai rece, în speranța că aceasta poate va readuce creierul înfierbântat al prizonierului la rigoarea și disciplina militară pe care o uitase. Imediat după reținerea neamțului, comandamentul se transformase într-un "cazan sub presiune". Furierii alergau asudați, firele telefonice aproape se înroșiseră de activitatea febrilă. Ca vânzoleala să fie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dulci promisiuni ascunse sub austeritatea fustei cazone atunci când pune picior peste picior în căutarea unei poziții mai comode în fața mașinii de scris. Ochii lui alunecă spre pulpele bronzate și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui gând deșucheat. Își aprinde o Regală și trage mai aproape scrumiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o societate Întemeiată pe cutremure? Trecu În dreapta mea, lîngă fereastra dinspre curte; Îl poftii să se așeze pe scaunul de lîngă el, dar refuză printr-un gest al mîinii drepte și rămase În picioare ca Întotdeauna. Își reluă perorarea. Vorbea Înfierbîntat, gesticula. Uitase că era miezul nopții, eu de asemeni. - Uit, totdeauna, cînd vorbești, timpii și vîrstele, spusei; ai Început să vorbești despre timpul prezent, dar se naște apoi o anumită aură, ce amestecă timpii, identitățile, scoțînd la suprafață substanța În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aflat În slujba unei Închisori, a unei aberații anume construite, că ei le sunt cele mai devotate victime, dar nu mai au la poarta cărei conștiințe să-și găsească salvarea. Rex stătea, cum am spus, Întins la soare, pe cimentul Înfierbîntat al curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcînd vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat În inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat Însă problematica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de vară Înflorată (oare cînd și-o făcuse?) și trupul i se ivi ca-n amurgul altei lumi; părul Îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, În timp ce ea Își ținea fața Îngropată În arcuirea gîtului meu, Încît Îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
chiar așa era, Îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, cîmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierînd fără voie Împărății și vîrste ce se deschideau și Închideau Închipuirii mele Înfierbîntate. Privirea-mi alunecă pe tîmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strîngînd pe o tăviță niște resturi de pîine; părul Îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
depune ușor pe trupul lui. Îl învinge în scurt timp adormindu-l." (Visul). Cea mai spectaculoasă metamorfoză e a menghinei înseși, căreia - într-o cascadă de echivalări metaforice - îi cresc coapse "albite de-atâta efort", petale de floare și aripi "înfierbântate". Să parcurgem un fragment expresiv și caracteristic din Epilog: "Floare de menghină,/ te desfac în bucăți, petală cu petală,/ fără teamă,/ mă uit la tine ca altădată la propriul meu sex,/ ca la propria mea frică,/ ca altădată/ la bubele
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
tine și degeaba nu dormi, chinuit să afli adevărul. Nu există nici un adevăr, nu te înșeală nimeni, nu iubește pe altcineva, și totuși nu vine când o aștepți, idioata credință că o să apară și o să-ți pună mâna pe fruntea înfierbîntată e o invenție pe care nu știu cine ne-o inculcă încă de mici, încă din adolescență, când visăm iubirea și armonia... Ducă-se dracului, mi-am spus și am hotărât că mai bine trăiesc singur, și am aruncat în noaptea aceea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Gogh, gândii mai departe cu ochii pe lumina soarelui care îmi inunda patul, nu avea ezitări înaintînd în lanul de grâu și făcând să șuiere spicele sub lama bine ascuțilă a instrumentului său implacabil... Da, viziunea pictorului nu era rodul înfierbîntatei lui imaginații... Ce e umanitatea dacă nu un astfel de lan, strălucind în lumina fierbinte a soarelui în culori halucinante, sub un cer de un albastru dens, orbitor, și în care, tăcută dar fără slăbire, seceră moartea? Mă întrebai dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sărea tot dispozitivul în cap. După ora șase, holurile se cufundau în beznă, iar la etajele superioare ieșiseră zvonuri despre cupluri de studenți încercând periodic soliditatea catedrelor și despre exhibiționiștii, care, zice-se, te pândeau lunea și vinerea cu sexul înfierbântat. Ziua, la parter, putea fi observată o pisică alb cu gri, traversând din secretariat spre biroul decanului (secretarele spuneau că face treabă bună, pentru că mai prinde din șoareci), iar în amfiteatrul „Odobescu“ rămânea un cerșetor peste noapte. Excursia se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poetului“. Nimeni nu-ți oferea detalii, nu întâlneai nici o pancartă care să-ți explice că „iubita poetului“ era căsătorită atunci când îl iubea pe poet sau că insista să-i rezolve nu știu ce petiții financiare prin parlament, drept răspuns la scrisorile lui înfierbântate. Cam în același timp, Macedonski zăcea în dizgrație, uitat de toți. Vara, prin iunie, lumea făcea coadă la statui, care cu flori, care cu panglici și coronițe de brad. În fiecare an, se împlineau nu știu câți ani, ba de la nașterea, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
merge strună, ca niciodată. Zgomotul tobelor sau al difuzoarelor sparte din hol devenea la un moment dat asurzitor, întreaga clădire se zguduia din temelii, ca la cutremur. În puținele momente de pauză, auzeai trilurile corale, extrase din zeci de laringe înfierbântate; lectura se pierdea, acoperită sinestezic. Senzația de prăbușire iminentă era întărită și de trecerea vagoanelor pe bulevard (pe vremea aia, Schitu Măgureanu plimba de sus până jos tramvaie), care făceau geamurile să zăngăne și podeaua să vibreze, cu tot cu scaune, scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de lemn care-o țineau deasupra oceanului. Mai era unul interesat de emblema Anvers-ului: statuia uriașului Druoon Antigoon, împreună cu secțiunea de cer cuprinsă între ancoră și castelul Steen. Peste tot te întâmpina o agitație frenetică, hărțile se-amestecau cu strigările înfierbântate, numele de cartiere cu prețurile sau calupurile de informație oferite la schimb. Doar Bucureștiul lipsea. Nimănui nu i-ar fi dat prin cap să liciteze garajele Securității de pe strada Paris sau cheiul Dâmboviței pe care apa murdară plutea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dăm de cap, poate și alții, fără să observăm. Câtă lume o mai căuta, câți ar fi dorit-o în fața ochilor, să-i citească netulburat conținutul, rostind fiecare cuvânt fără frică, recunoscându-și nefericirea și bucuriile? Mihnea era sceptic, dar înfierbântat: ar fi vrut să afle totul, să găsească documentul, să descarce el conținutul. Dar dacă suportul se deteriora, iar celulele încărcate cu informația neprețuită ardeau, debranșate de la sursa lor vie de alimentare? Doar o poveste eternă, misterioasă, circulantă, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu bani, nu te uita la cizmele pe care le am în picioare, căci, frate, am bani mulți, te cumpăr de viu pe tine și pe toți ai tăi... dacă am chef, vă cumpăr pe toți! Cumpăr tot! trânti el, înfierbântat și părând că se amețește din ce în ce mai mult. E-he, Nastasia Filippovna! strigă el. Nu mă alungați, spuneți-mi o vorbă: vă cununați sau nu cu el? Rogojin pusese întrebarea ca pierdut, ca în fața unei divinități, dar cu cutezanța celui condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Din toate părțile se auziră vociferări. — Citește! Citește orice-ar fi! le-o reteză Lizaveta Prokofievna, care se vedea că se stăpânește doar cu mari eforturi. Prințe! Dacă nu mai citește, ne certăm! Nu mai era nimic de făcut. Kolea, înfierbântat, roșu, tulburat, continuă lectura cu vocea emoționată: „Însă, în timp ce proaspătul nostru milionar era, cum s-ar zice, în al nouălea cer de bucurie, s-a produs un incident de cu totul altă natură. Într-o bună dimineață, vine la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
terminat. Am pus întrebarea. Acum puteți să ne faceți vânt pe scări, dacă aveți curajul. Puteți s-o faceți, puterea e de partea dumneavoastră. Dar nu uitați că noi totuși pretindem, nu rugăm. Pretindem, nu rugăm!... Nepotul lui Lebedev, foarte înfierbântat, se opri. Pretindem, pretindem, pretindem, nu rugăm!... îngăimă Burdovski și roși ca racul. După cuvintele nepotului lui Lebedev urmă o agitație generală și chiar se iscă o rumoare, deși toți cei prezenți evitau să se amestece pe față în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E blestemată, blestemată, cu siguranță e blestemată! întări Lebedev cu frenezie. — Nu te grăbi, Lebedev, dimineața ești mult mai bun la suflet, observă Ptițân zâmbind. — În schimb seara sunt mai sincer! Seara sunt mai cordial și mai sincer! se răsuci, înfierbântat, Lebedev spre el. Mai simplu și mai precis, mai cinstit și mai respectabil și, deși astfel mă descopăr în fața domniilor voastre, mă doare-n cot; acum vă provoc pe toți, pe toți ateii: prin ce veți mântui lumea și în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un țar absolut, să refuze orice admitere a ideilor moderne, orice concensiune către bolnavul și nenorocitul său popor, atunci el cată, cu voie sau fără voie, să procure o răsuflare pasiunilor naționale celor {EminescuOpXII 97} comprimate și o ușurare pentru înfierbîntatul sânge rusesc. Alexandru se află în răspântie și trebuie să aleagă una din două: sau să cedeze față cu poporul, sau să-l ocupe în modul cel mai fatal: Constituțiunea sau războiul. De un țar reformator puterile europene n-ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ambianța imediat post-simbolistă, prelungind accente bacoviene. Le mărturisește și poezia Tristeți de toamnă, cu care debutează în Sburătorul literar, nr. 43, din 20 octombrie 1922. După Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar și Vladimir Streinu, un nou începător „cu tâmplele înfierbântate” își face astfel intrarea în cercul „moderniștilor” - și va fi prezent, de acum înainte, cu câte o poezie în fiecare număr al revistei, până la încheierea primei sale serii (cu numărul 52, din decembrie 1922), iar în cea de a doua
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]