684 matches
-
și Asya nu s-au putut abține să nu zâmbească. — Trebuie să aveți cea mai respectată profesie din orașul ăsta, i-a declarat Asya șoferului care urmărise Întreaga scenă Împreună cu ele. Umbra dumneavoastră poate Înspăimânta până și pe cel mai Înfierbântat și mai turbat suporter. — Nici gând, a spus șoferul. Se plătește foarte puțin, nu ai nici un beneficiu, nici asigurare de sănătate, nici dreptul să faci grevă, nimic. Pe vremuri conduceam camioane de mare tonaj, făceam transporturi pe distanțe mari, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu sunt cel mai perdant chip de a valorifica "banii publici". V.P.: Ați fost în Ardeal (Erdély), ați stat printre unguri. Cum se trăia atunci în Ținutul Secuiesc, ce gândeau, ce aspirații aveau ungurii? Asta în comparație cu timpul prezent, când mințile înfierbântate ale unor lideri unguri flutură, cu insistență, ideea autonomiei. C.C.: Se impun câteva precizări: localnicii din Ținutul Secuiesc, pe lângă românii de acolo, se numesc "secui", nu "unguri"! În partea Ciucului am dat de un monument închinat uciderii secuilor cu veacuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
suflet se numără și nenumărați scriitori de naționalitatea lui Petöfi Sándor. Mărturisesc sincer că în anii petrecuți la izvoarele Mureșului și Oltului am descoperit o comunitate umană plină de toate darurile risipite pe pământ de Bunul Dumnezeu. Cât despre "mințile înfierbântate ale unor lideri" fluturând lozinca autonomiei, pe vremea aceea (anii 1961-1972), n-am știință! Fapt este că în România e loc pentru toți pământenii sălășluind aici de veacuri. V.P.: Unii politicieni români (mulți dintre ei semidocți) nu dau doi bani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
da io mă țineam tare. Ca campionu dă bras, am dat rostogol dintr-o singură lovitură rotundă toate steclele dă Bilz, că de n-aș fi avut io mergători cu talpa dublă, tu ți-ai fi rupt cracii. Pă juma Înfierbântat, poa să știi tu dă ce, mi-am lansat primu hau-hau dân noaptea aia și i-am zis la picolo să Înlocuiască clondirele zobite cu unele Întregi dă spumant. Că, ce mai, decât cu mandea o să Învățați să deosibiți Muscatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe la doctori, cît de repede, așa nu mai mergea. Tocmai aici voiam să ajung, excelență. Sîntem amîndoi de acord că se pregătește ceva. Întrebarea pe care mi-o pun este următoarea e o glumă, o farsă pe care niște minți înfierbîntate, unele poate chiar înflăcărate, acestea sînt proprietăți care ar trebui să privească îndeobște sufletul, inima, nu mintea, dar, mă rog, asta-i situația, deci o farsă este pusă la cale și s-ar putea să se termine cu o dramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obiceiul. În răstimpurile mari de tăcere, pâcâia din pipa totdeauna plină. Când sfârșea, o umplea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Uitându-se mai aproape, își văzu în mâna dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să cârâie pe o cloambă de brad. —Și ție îți vine a râde? o apostrofă Culi. Fără să cugete mult, înfierbântat dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât prin lumina poienii, ocoli observatorul și căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai vechi, călcate de bocanci. Coborî în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri din azil care arsese totul în jurul lui, ca un acid, și-l lăsase singur. Odată scăpasem fără voie, înfierbîntat, această comparație: "e ca un călău bătrîn" și imediat văzusem în privirile celor din jur o umbră de teamă; știau că un pustnic poate deveni oricând un monstru pentru simplul fapt că a uitat cum arată lumea. Preferam de aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vocație, dar cu o mare și dureroasă ambiție, mă împinsese să intru în conflict cu propria mea neputință, mă adusese în situația să mă revolt împotriva destinului meu, iar în această revoltă nu mă puteam bizui decât pe imaginația mea înfierbîntată; deci, n-aveam cum să trăiesc în linie dreaptă; îmi lipseau și forța care e necesară pentru asta și resemnarea care te ajută să fii un vierme autentic, împăcat cu toate. Dar cum să explici cuiva că nu dorești să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să dea vreo atenție marșului, scăldate amândouă în lumina caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mărunte ascunse în mișcătoare coroane verzi de arbori, înmulțindu-se până departe și devenind doar pete de culoare strălucind în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rămânând apoi cu capul într-o parte, cu brațele întinse într-o poziție nefirească, cu trupul ușor ghemuit, ca un pescăruș rănit sau frânt de oboseală și de sub ploapele coborâte peste culoarea alunei se strecurau două șuvițe subțiri de lacrimi înfierbântate și a oftat, dar n-ar fi fost în stare să spună motivul, doar se simțea fericită, era sigură că e fericire ce simte, a deschis ochii umezi și atunci a văzut că el nu observase nimic și probabil nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și el trebuind s-o domolească, punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera cu parchetul trosnind. Iar mai apoi, dezvelită, nădușită, înfierbântată, cu buzele întredeschise ușor tremurânde, destinsă, cu o mână lăsată pe spate într-o poziție nefirească, asemenea unei păsări moarte, stând pe spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa în care, mângâindu-i obrazul, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acel apartament. Pereții erau cenușiu întunecați, de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei mâini de gospodar care să curețe totul, de sus până jos, dar chiar și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ziduri. Continua să meargă s-o vadă. Uneori ploua, alteori cerul era devreme strălucitor. Dar înainta de parcă n-ar fi avut acoperiș și era sortit cu primele gene de lumină să colinde orașul, cu ochii mereu mai adânciți în orbite, înfierbântat și cu sângele vibrându-i de emoție. Neodihnit în toate sensurile. O vedea de la distanță și inima îi pocnea în piept, pocnetul răsuna în tâmple și se simțea fierbinte și rece și disperat și fericit. O mai vedea o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Jim Îl trase de curea și Îi arătă dincolo de cîmpul de orez. Soldatul urmări cu privirea brațul lui Întins, apoi Îl Împinse jos la podea. Strigă spre șofer, care aruncă suportul de hartă pe scaunul de lîngă el. Cu motorul Înfierbîntat, camionul se Întoarse greoi, făcu o jumătate de cerc și o porni pe drumul de pămînt spre stația de cale ferată. Doctorul Ransome Îi ținu pe băieții englezi care alunecaseră din strînsoarea lui Basie și se clătinauspre misionară. Îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părțile spre podium. Nanone le mulțumea, executând o suită de reverențe din ce în ce mai elaborate. Lumânările aproape se topiseră și fumul lor o făcu, la un moment dat, să tușească. Imediat își făcu apariția pe podium impresarul, care încercă să solicite publicului înfierbântat o scurtă pauză necesară pentru înlocuirea lumânărilor și aerisirea sălii. Reuși doar atunci când îi asigură pe cei mai înverșunați admiratori ai primadonei și dănțuitoarei Nanone că partea a doua a reprezentațiunii va fi cu totul excepțională. Consulul francez își balansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sarov, din Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va deschide relicvariul, unde zăceau azvîrlite de-a valma gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbîntată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost transformat de experiență Într-o ființă timidă. Posed cea mai valoroasă experiență, experiența rasei, căci, În pofida faptului că am trecut prin colegiu, am reușit să-mi asigur o educație corectă. - Ce elocvent te exprimi! - Nu Îndrug aiureli! a strigat Înfierbântat Amory. Pledez pentru socialism pentru prima oară În viață. Este unicul remediu universal cunoscut mie. Sunt agitat. Toată generația mea e agitată. M-am săturat de sistemul social În care cel putred de bogat o obține pe fata cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]