5,677 matches
-
legată, tot cu sforicică, câte o țepușe făcută tot din lemn de scândură de pat. Sforile se scoteau din saltele, care erau una mai puturoasă ca alta. Se făcea reglajul, cu grija cuvenită, ținând balanța de sforicica tijei transversale. Apoi, înfigând fiecare țepușe în câte o felie de pâine, se stabilea ierarhia feliilor, după greutate. Fiecare avea dreptul să aleagă în ordine. Primul, al doilea, al treilea până la al patrulea, care, fiind ultimul, nu mai avea ce alege. În schimb, data
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
la ordinul unui șef: Tovarășul Prim Gardian. Gardieii de rând îl numeau scurt: Tovarășu' Prim. Nu-l prea vedeam des. Revenind la gardienii noștri, cu competența necesară pentru politici, era unul preferat în unanimitate: Dom' Șef Bușcu. Un țigan mărunțel, înfipt în cizme. Nu m-am lămurit, cu toate că am făcut unele eforturi, dacă era chiar nebun sau făcea pe nebunul. Toată lumea îl socotea dus cu pluta. Asta făcea să i se treacă cu vederea toanele și dintr-o parte și din
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
pământ. Alții aduseră scări și drugi și ridicară ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub drugul orizontal era o gaură încă goală. Au înfipt în ea un par neted, înalt de cinci coți și lat de patru degete, foarte ascuțit la vârf. L-au fixat în pământ bine bine, întărindu-l și cu ceva pietre. Pe Romilde au legat-o de mâini cu frânghii
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
ele, și contorsionându-și mult gurile gata parcă să scape câte un cuvânt. Mi s-a părut că una, arătându-și insistent degetele, vrea să-i spună unuia să se întâlnească la șase. * Un activist bătrân, fumând, trăgând din țigara înfiptă într-un țigaret de lemn de vișin, cireș?... "Un scriitor - spusese el rar și pufăind - trebuie să fie și in cer și pe pământ și pe linie" - și aici râsese tușind, suferea de astm... * întâlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
poem bănățean" pursânge, grefat pe schelăria unui spațiu iberic ori - cine știe? - sarazin: "Pâlcuri de păduri de pin, nisipoase mușuroaie/ de cârtiță, bujorii aceștia explodând/ de-a dreptul din aer, din neant și noi, aidoma/ unor stâlpi șerpuiți cu inele,/ înfipți în carnea nisipului mustind de ape,/ noi, citind poezie cum am înălța o casă./ cuvinte imaculate, plumburii, ascuțite, cuvinte/ ca un pumnal de Toledo și vastă, netedă, cenușie,/ singurătatea șerpuind ca un bulevard metropolitan/ printre teii înfloriți.// Care ne e
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
calmă și caldă, în singurătatea locvace și în jocul de atitudine în fața tăcerilor lumii noi. De ce pumnalul vine tocmai din Toledo și nu din Gabrovo, de-aproape? Simplu: pentru că, e un pumnal care se rostește, și nu unul care se înfige. Iată o carte despre care chiar nu-și așteaptă nici un verdict. Primul volum? Pe drept cuvânt, acest al treilea volum al lui Șerban Axinte a izbutit să fie pe gustul său. După Starea balanței (1996) și Pragurile Apeiron (1999), Lumea
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
Alifantis, cîteva acorduri, fac să năvălească peste mine aburul unei lumi, șoldurile legănate ale Chiralinei, du-te vino-ul din chioșcul-centru al scenei. Ferestrele duc și aduc iubirile, trădările, bătînd strigătul disperării. Un pian mă poartă cu amintirea la mîinile înfipte în el ale Dorinei Crișan-Rusu din spectacolul "Ghetou" al lui Frunză. Frica și agitația din locul exterminărilor vin după ce învolburarea pianului s-a plimbat în urechile mele. Fragmente de mici simfonii, căutări, strigate către oameni, către izbîndă, bîlciul în care
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
-n disperarea de a fi. Imagini din gându-mi ce sunt trecute, Aievea, îmi neliniștesc pașii... Unele dintre ele, deși par prea scurte, Sunt suficiente încât să sperie lașii! Deși toate ce-mi sunt uneori alături, Ar vedea ce stă înfipt cu adevărat-n mine, Cine ar putea prin simple gesturi Să-i readucă sufletului ceea ce înseamnă "bine"? Rătăcit Simt o durere mistuitoare în piept Ce-mi înăbușă ușor trăirile reci Iar tot ceea ce înainte îmi părea drept Acum le regăsesc
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de suferință. Cei patru confrați au săpat groapa. N-are cruce. N-a fost spovedit. N-a fost împărtășit. N-a primit ultima dezlegare, deși erau alături de el cei doi călugări catolici. Mormîntul este marcat de un țăruș de lemn, înfipt între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă un stil sarcastic (răspuns stilistic la sarcasmul realului): "De paispre-zece luni de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
pe lume, războiul era pe sfîrșite./ Se-mpușcau ultimele ordine. În cîmp / Se spînzurau ultimele tunuri de propria lor umbră, / În casa noastră se-mpărțeau darurile" (Sfîrșitul războiului). Și face loc cu ingenuitate unor ecouri din Moartea căprioarei: "Slănină încrestată, înfiptă pe frigare, / Ce lacom o-nveșmîntă al nărilor rit. / Și pîinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se-ngrijise de ceapă și cuțit.// E-o noapte-așa de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
cuprinzînd marile structurări ori destructurări ale materiei, în vastitățile spațiului și timpului. Luîndu-se drept personaj fabulos el însuși, autorul se mișcă într-un climat fabulos: "Mă ridic din somn mereu odată cu soarele, / Fîntînile așteaptă-n genunchi a botezare, / Rumenă pîinea înfiptă în cuțit, / laptele-ajuns abia din cîmp cu Carul Mare , // Aripile-ngropate în streșini de cu seară, / Mutate peste noapte la umerele mele. Poate de- aceea-n zori și cînd e vînt / Mi-așa de greu să umblu cu pasul pe pămînt
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
subțire și neliniștită. - Sunt! Află că sunt! De doi ani sunt! minți Duminică neglijent, gândindu-se în altă parte. - Atunci... și Adina deschise ușa și sări din mașină. Duminică mai merse puțin. Apoi se întoarse. O găsi răstiginită, cu spatele înfipt într-un țăruș de lemn. (Era la un cot unde șoseaua avea borne mici de beton. Dar unele dispăruseră și fuseseră înlocuite cu țăruși.) Adina avea brațele moi, întinse în părți. Duminică o apucă de umeri și începu s-o
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
onorabilului Bumpy Johnson, de profesie gangster, face referire la progres și confuzia pe care el o stîrnește. "Asta e rău în America. A devenit atît de mare că nu-ți mai găsești drumul. Nu mai găsești inima a nimic ca să înfigi cuțitul. N-are cine rămîne aici." Un infarct conferă vorbelor pline de miez valoare testamentară dincolo de culoarea locală a nostalgiei după good old times. Nu ne aflăm în anii prohibiției, ci în timpul războiului din Vietnam ale cărui stafii răzbat de pe
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
Cea de-a doua parte a tabloului este alcătuită caleidoscopic din cadrele domestice ale unei familii strînse în jurul curcanului de Thanksgiving, din imaginile drogaților din cartierele sărace, ale trupurilor căzute în baie, lîncezind în moleșeala cearșafurilor, a siringii care se înfige dureros în brațul transformat într-o rană, dar și al jerbelor de napalm, al soldaților care se droghează în bordelurile din Saigon, purtați spre un vis pe care nu-l vor atinge niciodată, a chipului impenetrabil al vînzătorului de opiu
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale insectei și, mai ales, îmi amintesc implacabila necesitate a gestului meu". O asemenea "fixare" sacrificială ar fi unica modalitate de conservare a frumuseților, mai exact a emoției declanșate de acestea: Fixarea în ace
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
securea piticului Woran se rezolvă cât ai clipi printr-o hipnoză fără dificultăți. E și mai simpatic un episod în care o gheară de leu, aflată în posesia vrăjitoarei Helga, e recuperată prin bunăvoința spăimoasei creaturi. Dar deja când spinul înfipt în spatele dragonului Ivan e scos printr-un comando terapeutic, ajungem să ne întrebăm unde mai e surpriza și unde elementarul suspans. Unde? Bref: în logica internă a poemului. Structura Întâmplărilor..., calmă și nespectaculară, lipsită de fastidioase descripții și de îndelungi
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir), Născut în URSS (Vasile Ernu) ori măcar Cum era ? Cam așa (volumul colectiv coordonat de Călin-Andrei Mihăilescu), în categoria laxă, dar de neîndoielnic succes, a istoriilor personale cu rădăcini și cu nervuri narative bine înfipte în jumătatea de secol de comunism românesc. Că opțiunea ar fi - științific - incorectă, contează mai puțin. Atât de puțin chiar, încât putem vorbi, cu lejeritate, despre un precedent fructuos și fertil pe care Valeriu Cristea l-a oferit acestei gustate
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
și-a făcut, într-o vreme, din recuperări un program): I. L. Caragiale. Restituiri, ediție îngrijită de Marin Bucur. Un Caragiale risipitor, consumîndu-și verva în pastile, pișcînd lumea nouă, onorabilă prin imitație (nereușită), cu știința cu care un gourmet și-ar înfige furculița într-o delicatesă. Cel pe care-l știm, veți zice. Nu tocmai, spune Marin Bucur în prefața care ni-l dă înapoi pe Caragiale în draft - un cuvînt care i-ar fi plăcut, de bună seamă, lumii lui de
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
mele de grație, zilele din dosul casei, al magaziei... magazia avea un ochi de geam mic, murdar... La temelia ei colcăia o groapă imundă de gunoaie casnice... mirosea îmbătător, ca și latrina de scînduri, largă, îndemînoasă, cu ziare vechi, îngălbenite, înfipte într-un cui puternic... Mă tolăneam într-un șezlong, alături era încă unul, gol... Cădeau mere... le mîncam cu tot cu viermișorii albi, fragili... scriam atent la orice fiță de flutur, la orice tropăit de furnică... În amurg, audiam vacile sosind cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
lucrările sînt doar argumente ale ansamblului. Iar acest ansamblu, de fapt un proiect conceptual-plastic-narativ, se sprijină strict pe un număr foarte restrîns de forme: un cîine bicefal modelat în ceramică, o suită de panouri (tocătoare) din lemn în care sînt înfipte mucuri de țigară, o coloană de cărămidă și două recipiente de toaletă (WC-uri) unite între ele printr-o rețea de sîrmă, încărcată și ea cu material ceramic. Așadar, ca tipologie convențională, sculptorul propune imagini realizate într-o perspectivă mimetică
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
vameș Păun a zidit o mănăstire în codrii Buciumului, la Piatra Mică, care era gata ̀în august 7180 (1672). Cu timpul, biserica s-a risipit, dar satul poartă, ̀în continuare, numele vameșului Păun. Stejarul din Vămășoaia, Șoseaua Bârnova Înfipt adânc în șesul Vămășoaiei, face parte, sigur, din familia „capetelor încoronate a gorunilor seculari" rămași din Codrii Iașilor de odinioară. Pe când era holtei, a fost martor la trecerea domnilor Miron Barnovschi și Dabija Vodă spre și dinspre noua mănăstire a
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit, cristale mate și moi, până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică, doar de ele auzită, le scoate din minți, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete, mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]