560 matches
-
depărtau acum ținîndu-se gât după gât, dîndu-și unul altuia replicile, în semn de jubilație, nu din Shakespeare, cum poate unii ar fi crezut, ci din Opera esoterică a aproape necunoscutului scriitor Adrian Serafim: - Yagdar nu știe ce-i îndurarea!... tună înfiorat primul bărbat, cel durduliu, arătîndu-se complet transformat în privința rafinamentului literar, cu care, de curând, fusese, cât de cât, împropietărit și în care nu scăpa ocazia să se bălăcească. - Cunoaște poveștile multor bărbați... îl acompanie discret și îngrijorat acela care se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi iarba mare, Vorbesc cu stelele și vântul. În noaptea teiului în floare, Tristețea-n taină mă surprinde, Iar băncile îmbietoare, Cu mângâiere m-ar cuprinde. În noaptea teiului în floare Îngenunchez înfiorată, Mă las purtată de splendoare, Prin văl de stele-nveșmântată.
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
cu putere. Trebuia să-i acopăr doar trupul și o parte din cap, dar Neli mi-a făcut un semn ciudat, că adică să o acopăr În Întregime. După clipe de zăbovire, enervat și uluit de stupizenia ei, am tras Înfiorat mormanul cu repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi atât de proști! Hotelul se ivi ca o insulă salvatoare. Am urcat treptele Înfiorat, gândindu-mă cum va fi. Cum ar trebui să mă port. Ce... La recepție nu era nimeni. Iar chestia asta nu putea decât să mă enerveze. Am Început să izbesc ca un apucat În masa semicirculară. Și să strig isterizat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în valuri ca să mă joc cu ele?... 455O, vin-a mea iubită! eu îngenunchiu, mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor cea tare Din două țări mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite, destul-îs și ajung {EminescuOpIV 469} Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung, Ce poate face-atuncia sufletul meu cel mare Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri desmierdat? Sburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut într-a mea noapte, pin ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cu o mișcare de mare maestru sa trântit la pământ și a acoperit o gaură de lângă tufă. Copilul a rămas foarte surprins de noile apucături ale Anetei, poate că era un joc nou, dar și mai surprins, emoționat și Înfiorat la vederea unui animăluț cu corpul lung, un altfel de șoarece, care alerga către deal, foarte speriat, În timp ce Aneta striga către Va: Uite-l, uite-l, Îl vezi? Copilul a sărit În picioare, ca un arc, și a Început să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
părțile locului, Îi ocupa toată atenția și naviga prin Întreaga sa scoarță cerebrală. Deodată, Aneta a privit către un loc ascuns de o tufă mare, a ridicat o mână, a salut discret, a clipit din ochii săi negri și scăpărători, Înfiorată, apoi cu un vădit aer de falsă sperietură sa adresat către Va: Vălei, unde-i Marțolea nostră?! Du-te și vezi ce face și pe unde-i, sî n-o apuce strechia că ni-omoară mama! Caut-o pe acolo
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ajungeai, ha?! Mai ți-i minte cât de frumoși eram noi și cât de frumos era?! Bunicul Ghiorghi se cutremură la gândul că fata aceea frumoasă pe care o iubea ca pe ochii din cap ar fi murit și spuse Înfiorat și Împăciuitor: Ilenuță-fa, ămâia mătii, ne-om descurca noi ca și-n alte dăți! Am să „instalez” roata și laița În chileri, văleu câtă treabă o să fie! Brava, Ghiță, te-om ajuta și noi că doar navem de prășit! Apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
avea nevoie să apese pe butoanele care Îi aprindeau ochii, cu nările fremătânde, cu gura deschisă imperceptibil, se ridică și spuse: Merg În pat la mine, dar s-a făcut iar frig aici, te rog mai pune pe foc! Băiatul Înfiorat și plin de o speranță ce stătea pe muchia unui cuțit, se ridică să mai Întărească focul, trase cu ochiul la Ildiko cea Înfrigurată, care tocmai rămăsese numai În combinizonul roz-bombon ce reușea să-i acopere numai ceea ce nu trebuia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În „te rog mult dacă nu știi, să „copii” mișcările mele și să execuți la fel, binghe!”, era la fel cu diferența clară că acum Va era cu un adevărat Înger feminin! Trecându-și degetele prin păr și mângâindu-se Înfiorați, și-au apropiat corpurile fierbinți, apoi capul, și buzele sau sărutat Îndelung, Ildiko Își exprima bucuria zgomotos, fără a intui că Va a rămas la primele două-trei lecții de iubire! Și-au plimbate degetele și buzele peste tot, femeia din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de cununie în mâini. Flăcările lor tremurau, se stingeau aproape, clipind, apoi iar se însuflețeau. - Așa, nașule! striga Aglaia. Zi! Zi! Acesta sărea tot pe ciucite, își apleca burta, lanțul lat de la brâu sălta și el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul îi ținea hangul, apoi rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rămăseseră Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai neastâmpărat. Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. Cerul se limpezea peste malul de pământ. O dungă zăpezie se ivea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mâna și i-o mângâia ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău acolo este?“. Ester râdea înfiorată de o astfel de dojană, ca și cum Teodora îi descânta sau îi ghicea. Am încercat să o întreb atunci ce-i cu Mocofanul acela pe care tot îl urmărea. Abia catadicsi Teodora să mă privească și-mi aruncă, peste umăr, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dumnezeu. Dacă voi reuși ca măcar puțin din acestea să ajungă la cel care mă citește, cred că mi-am împlinit menirea. Coborârea în text împlini-se-va. Dimineață mieroasă de toamnă, cu lumină leneșă, de curvă trezindu-se zgribulită, înfiorată, adulmecându-și contururile și storcând amintirii voluptăți răvășite, închipuind alte și alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și pur și simplu stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și spectatori, să-l mai vadă pe bietul Pascaly, în ultimul lui rol, care e la noi toți același. Am intrat într-o clădire de care atârna o firmă mică: Dr. Leon Margulis - medic primar, etajul I, și mă ntrebam, înfiorat, cine e gazda și cine invitatul. Fiindcă undeva era și casa mea. Ne-a deschis un fecior, mi-a luat pălăria și paltonul. Doctorul și-a pus jos geanta mare din piele, cu închizătoare tare. — O să-mi dai voie, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fură umplute încă o dată cu șampanie și spuma se destrăma ca dantelăria uzată a anului vechi. Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră bine încălzită. Iar dacă ai băut șampanie Dom Perignon îți vine chiar să crezi că e ceva necurat la mijloc. Dan începu să vorbească. Rostea cuvintele ca pentru el, fără să se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu mâna la gură, înfricoșați că li se zburlea părul pe cap. - Șî, i-ai văzut, mata, tatai? îl întrebară toți într-un glas. - Da, da... i-am văzut, așa cum mă videț‟ voi pi mini. - Tț.. tț..tț.. făceau ei înfiorați. Și, înainte de culcare, șopteau între dânșii: „oari, chiar i-a ci văzut?“, apoi, adormeau visând faunul cu spiridușii în jurul lui dansând. În altă seară, copiii într-un glas îl rugară... - Mai spuni-ni, tatai... ce‟i mai văzut în pădure?! El
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Parcă ninsoarea tăbărâse și înăuntru. Ieșirea lui Roji produse între noi, văzându-ne singuri, un fel de electriezare. Cum auzi una ca asta, Iozefina întoarse capul spre mine zâmbind ca și cum ar fi zis: Nici nu se poate mai bine! și înfiorată, începu să dea semne de debusolare zicând că nu înțelege ceea ce-i dictez. Îi simțeam tot mai aproape respirația și căldura corpului. Îi simțeam rotunjimile mulându-se pe antebrațul și pe piciorul dinspre ea, cu toate că noi încă nu ne atingeam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
purtarea oricărei forme de război, fiecare Își afla fiorul apropierii de nemărginit după posibilități. Toți acești nefericiți cronici, care aveau nevoie de mângâierea doamnei cu coasa pentru a se simți vii, care-i atingeau obrazul Înghețat cu degetul, chicotind apoi Înfiorați ca niște fetițe la vederea unui șoarece, nu dovedeau pic de respect pentru moarte. O căutau doar pentru a-și extrage din apropiere doza de satisfacție, dar și, ca În cazul unei cocote celebre, pentru a le da de veste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mari și umezi. Am răsuflat adânc. — Vera, te-ai gândit vreodată că suntem doar niște picături de apă foindu-se printr-un ocean nesfârșit? Că totul e numai iluzie și că...? — Nu trebuie să pui atâtea Întrebări, a spus ea Înfiorată. Răspunsul meu e da. Da, da, da, de trei ori da. — Bun, am zis, atunci mergem mai departe. Cineva a spus cândva, citez din memorie, Dumnezeu e un scriitor, iar noi suntem atât personajele, cât și cititorii, am Încheiat citatul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura mireasma
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]