560 matches
-
Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă apere de ploaie, Și de-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
peste mări și țări - boala și, mai ales, imaginația pot fi agenți de turism la fel de destoinici; important este ca, În recluziunea salonului de spital, Înțepenit În interiorul instrumentelor medicale de tortură, cu piciorul ținut În aer de contragreutăți sau cu perfuzii Înfipte În vasele comunicante, să-i dai drumul să-ți zboare de pe umăr. Astfel, boala franceză mi-a permis să văd Turnul Eiffel și castelele de pe firul Loarei, delirul gripei chinezești m-a purtat pe vechiul Drum al Mătăsii, pe urmele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
seacă și vărsături, că intrai În pandemia de primăvară-vară, plin de bube verzi și frisoane. A venit Însă un moment În care populațiile microscopice au Început să năvălească toate odată. Atacau prin aer, pe apă și pe uscat, cu ghearele Înfipte În perii animalelor, agățate de aripile insectelor, ca și cum rostul fiecărei specii din spectrul vizibil n-ar mai fi fost să-și ducă propria existență, ci să devină purtătorul unei alte existențe invizibile, distrugătoare de vieți, virusuri și bacterii nemaiîntâlnite, ale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să prindă numai cu căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații, pescarii adevărați se ațineau la dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alea acum, măi Krog! - scrâșni Enkim, cu furie, În spatele meu. - Cin’ te-a pus să vii cu mine? Ne-am repezit În crâng și, stk, stk, stk - sulițele alea micuțe ne vâjâiră pe lângă urechi. Apucai să zăresc una care tremura, Înfiptă adânc În scoarța unui copac. Chiotele se apropiau din ce În ce, așa că ne-am aruncat orbește În desiș. Crengile acoperite cu spini ne băteau peste față, pe brațe și piept; stk, stk, stk - se auzea de peste tot, iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pe la amiază, am pornit din nou. Enkim meșteșugi un semn al lui Kron, mai mare decât toate cele pe care le făcuse până acum, și Îl lăsă la ieșirea din vale. Oamenii munților se strânseră deîndată În jurul lespezii cu pietre Înfipte În ea, după care se uitară cu luare aminte la Enkim. Începură o discuție aprinsă și strigară unii la alții; unii Îl arătară pe Krog, iar alții se tot holbau la semn, și tot așa, din ce În ce mai gălăgioși, după care deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
interesului de partid, și treaba cu votul merge șnur. Și uite așa domnii mei, legile țării acestea, și așa năpăstuite, au ajuns precum sărmanii creștini din circurile Romei antice, trăind sau murind la semnul deștului opozabil, al unui politruc mai înfipt (sau mai necesar șefilor) decât alții. Am făcut, doar niște exerciții de imaginație, cu folosirea semnelor în alte domenii și m-a apucat groaza. Imaginați-vă deci și dumneavoastră, dar cu măsură, ca să nu rămâneți Doamne ferește, cu vreun tic nervos
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
am numerotat pe fiecare de la zece până la o sută. Ca să aplic metodele pedagogice moderne, i-am împărțit pe jucători în două echipe. Cu aceeași cretă țineam scorul pe un perete alăturat. Nu erau valabile decât aruncările în urma cărora cuțitul rămânea înfipt minimum cinci secunde în placajul ușii. Spre dezamăgirea mea, fetele păreau la fel de plictisite. Atâta doar că își rotiseră scaunele la 180°, să ne poată privi în timp ce își pileau unghiile, își tăiau pielițele, își scoteau punctele negre. C XXIV Oricum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu, luă băiatul paharul. — Tu, Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unul de celălalt și le ridică, cu mâinile atingându-se și cele două banderillas alcătuind două linii roșii descendente; aplecându-se Înainte, Între coarnele taurului, Îi Înfipse cele două cârlige În umăr și, ajutându-se de cele două bețe acum Înfipte, pivotă, cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea. Taurul Încerca sălbatic să agațe ceva, sărind ca un păstrăv, cu toate picioarele În aer. Cele două bețe Înfipte-n el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apucă cu mâna dreaptă. Ținând muleta În jos cu mâna stângă, Îl strigă. Taurul Își strânse picioarele, cu ochii pe muleta. „Acum vine“, se gândi Manuel. Huh. Se balansă Într-o parte, trecând muleta prin fața taurului, ținându-și picioarele bine Înfipte În pământ, sabia urmând o traiectorie curbă, ca un arc strălucitor În lumina reflectoarelor. Taurul atacă din nou când se Încheie pase natural și Manuel ridică muleta pentru un pase de pecho. Cum nu se dădu Într-o parte, taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
multă vreme. Va trebui să te întorci și pe cealaltă parte... Anevoie își croiau drum pe cărarea nu mai lată de două laturi de palmă. Opririle au devenit din ce în ce mai 73 dese. O bucată din lama cuțitului lui Toaibă a rămas înfiptă cine știe unde. Mâinile îi sângerau, iar crengile de sub foaia de cort se tociseră. Le-au înlocuit cu altele și, după puțină odihnă, au pornit mai departe. Soarele se trăgea spre chindie când Trestie a anunțat că mai au puțin până la punctul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bietul animal a ars în acel loc! Toaibă, care pe front a văzut multe, vedea în închipuire pe bietul animal cupriuns de neliniște în momentul când a simțit că se apropie focul... „Uite-l cum își ridică capul cu urechile înfipte înainte, cu nările larg deschise sforăind din ce în ce mai des... Ochii îi sunt dilatați peste poate... Începe să alerge în cerc, reținut de lanțul prins de țăruș... Când focul a pătruns în cercul făcut de el, porneșe în galop în partea opusă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt terorizați de ei. E frig, și nu puțini oameni au murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei mai răi. Iar cele mai rele și mai rele sunt triburile lor răzvrătite. Soldații noștri nu au uitat capetele tovarășilor lor înfipte în parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în galop taberelor noastre. Antonius Primus și Errius Sartorius erau singuri în cortul tribunului. Schimbară o privire. Amândoi văzuseră capetele înfipte în pari. Amândoi asistaseră și la torturarea zadarnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme de soarele înghețat. Am fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pământ în sens invers -. La întoarcere, am găsit cheile acolo unde le căutasem. Suntem toți frustrați, încât simțim nevoia unui suport, să aparțină unei lumi verosimile. Priveam de sus, de la fereastră, la copacul bântuit de furtuni, a rămas cu rădăcinile înfipte axis mundi Pe bufetul lung și vechi, ornamentat, adus de la bunica mea, priveau cheile din metal strălucitor; în lanțul lor, răsucit, martori ai unei bizare experiențe. Determinism Lectura mea atârnă de umărul meu ca o geantă cu primejdioase învățături o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și le lovi În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el cum gătește, taică-său bău niște whisky cu apă din dopul de la ploscă. După aia Juma le dădu lor pieptul, cu inima păsĂrii Înăuntru, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Pâcu pe Cocoșitu. Iordache Cocoșitu era un mal de om, cu hainele prea strâmte pentru el. Sau, cum spunea Pâcu: „Răposatul a fost prea mic”. Nu-l avea pe vino-ncoace de fel. O față cam roșcovană, pe care ședeau înfipți doi ochi fără culoare, ce te priveau arar în față. „Ce-o fi găsit Zâna lui Mitruță la slutu’ ista? Da’ te pui cu fimeia? Singurică, iar Mitruță vine acasă pe dor și atunci vlăguit de drum și muncă...Fata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne convinge că este singur... Nu avea Însoțitori. Un salt de pisică al lui Undiță l-a dus În spatele „celovecului”. La șoapta În rusește: „Nici o mișcare și nici o vorbă!”, Însoțită de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm!” - l-a Îmbiat Undiță cu țeava automatului. Am pornit, făcându-ne mici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-a cânta pitpalacul. Noi vom veni În urma voastră, la vreo sută de pași”... Mergeam de vreo jumătate de ceas. La un moment dat, o scurgere de zăpadă stârnită de nu știu unde, de pe marginea prăpastiei, a curs În fața noastră... Am rămas Înfipți ca doi stâlpi! Urechea și ochii vibrau de Încordare... „Abia a nins și zăpada este pufoasă. Călcăm fără zgomot doar. Nu cred că am fi putut atrage atenția nici celei mai vigilente santinele” - gândeam eu. Peste puțin timp, am pornit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un decor feeric, nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări iar pământul fierbea de bucurie și uralele țâșnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu viață din grozăviile războiului. Din liniile noastre s-au desprins săgeți de foc trimise în aer și înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi vestind PACEA. În acele momente sufletele noastre erau golite de ură și adversitate. Erau pline de dragoste și speranță” (pag.153-154). După acest moment unic și memorabil, memorialistul afirmă descătușat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
când ne-am Întâlnit pentru prima dată; mi-a reținut atunci atenția tocmai naturalețea cu care ea s-a angajat Într-un dialog gratuit Înainte de a intra la examen: este clar, mi-am zis că asta o să ia examenul, așa Înfiptă cum este. Mă străduiesc, pe cât este cu putință, să nu falsific; chiar cred acum că așa ne-am vorbit. (ieri) Văzul e simțul primordial. În fiecare dimineață, mă complac Într-o stare ambiguă, până să iau contact cu realul. Deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o lună, și am avut un gând oribil, trecător, că nu era vorba de Sammy sau că poate bilețelul era pentru altcineva. Vreo zece posibile neînțelegeri mi-au străfulgerat prin minte În cele treizeci de secunde cât am stat acolo, Înfiptă În covor, panicându-mă În tăcere și Întrebându-mă cum s-ar mai putea cineva aștepta să funcționez dacă nu era el, dacă nu mă aștepta Înăuntru, pregătindu-se să-mi sfâșie hainele și să mă arunce pe ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
strigoi se transformă în imagini dominate de absurd, de vid, iar conotațiile politic-sociale sunt mai mult decât evidente"182: "Pradă visului meu,/ Eram luată și dusă pe sus,/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam, în spate,/ O gheară înfiptă, în carnea mea,/ Și nimeni nu mă trezea,// Când am deschis ochii,/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu era viu?// Smerită, am început să aștept
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]