610 matches
-
la minte dintre optimates au intuit că sub acel îndemn sinistru se ascundea un plan - și au recunoscut imediat că analiza era inteligentă și, din păcate, adevărată. Unii, care nu se gândiseră în viața lor la pământurile acelea, rostiră critici înflăcărate cu privire la părăsirea în care fuseseră ele lăsate ani de-a rândul. Tiberius, căruia aceste cuvinte îi erau de mare folos, aprobă patern zelul lor, dar mărturisi: — Mă simt prea bătrân ca să merg acolo... Puțini dintre cei aflați în Curie înțeleseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost intolerant față de el; dacă Piso îl ura pe Germanicus sau dacă Germanicus a abuzat de propria-i putere; dacă există suspiciuni concrete cu privire la folosirea otrăvii sau dacă expunerea imprudentă a trupului lui Germanicus în piața din Antiohia a înflăcărat primejdios mulțimea. Optimates s-au bucurat în taină, populares au fost cuprinși de indignare și nedumerire. Expuse de Tiberius, temele anchetei deveniseră atât de multe și de confuze, încât un tribunal sau o comisie ar fi trebuit să le analizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Macro acele profeții. Lucrurile se liniștiseră probabil și la Roma, fiindcă tânărul Herodes continua să zacă în închisoare, în lanțuri, dar viu. Și nu se anunța vreun proces. — L-a lăsat în viață deocamdată; a spus că nu vrea să înflăcăreze spiritele în Judaea, șopti, în timp ce trebăluia prin bibliotecă, sclavul Callistus, care, după ce făcuse ani de zile cele mai umilitoare munci, acum urca rapid treptele ierarhiei, fără ca Tiberius, bolnav, să bage de seamă. Gajus răsuflă adânc. „De unde a aflat el asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau, poate, semnul unor temeri tainice. Frumoasa soție se numea Livia Orestilla. Îndată ce își făcu apariția în pragul triclinium-ului imperial, cu bijuteriile strălucind pe pielea ei ca mătasea, cei mai puternici bărbați ai Romei își ațintiră privirile asupra ei, înflăcărați de fantezii secrete. Împăratul intră, trecu printre cele două șiruri de invitați, care îi făcură loc imediat, se apropie de ea și îi adresă câteva cuvinte în șoaptă: îi spuse că pentru frumusețea ei ar fi meritat să ajungă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aproape un secol și, printre delicte, revolte, represiuni și comploturi, transformase Roma, dintr-o republică severă, într-o magnifică monarhie imperială. Însă imperiul devenise o moștenire militară; Senatul era redus la un organ consultativ, la o academie în care se înflăcărau, neputincioase, vechile orgolii ale patricienilor. Mi-am ținut promisiunile, declară Callistus pe tonul unuia care își achită o datorie. În timpul domniei lui Claudius el și-a menținut și și-a sporit averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
suprafață a pânzei, Întrerupt de petele alburii ale unor nori Împrăștiați la nimereală, În timp ce o serie de cercuri concentrice plasate În partea de sus călăuzeau privirea către un punct indefinit către care tindeau În mod evident salturile și fâlfâirile Îngerilor, Înflăcărați În a trage de partea lor păpușa, care, cu aerul ei tâmpit, părea să nu priceapă ce era mai bine pentru ea. Dante Își ascuți privirea ca să Înțeleagă ce anume intenționaseră să deseneze actorașii În centrul perspectivei acelor cercuri. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
preț? De ce oricine Îl punea În pericol trebuia să moară? Dante fixa harta nemișcat, ca și când un vis i-ar fi sfâșiat vălul viitorului. Simți o căldură neașteptată curgându-i prin vine. Totul părea mic și neînsemnat dinaintea viziunii care Îi Înflăcăra mintea: să Înarmeze cea mai mare armată a Pământului, să reîntemeieze puterea romanilor, să facă din Florența centrul lumii, să se așeze printre cei mari, să dicteze noua lege pentru a potrivi soarta oamenilor după cuvântul Evangheliei. Să-l pedepsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Parazitul naibii, zice, slujitorul Domnului, fața bisericească, auzi tupeu la el, se dezlănțuie Poștașul, ar rîde și curcile dacă ar putea să-i citească articolul. E normal să ai un dinte împotriva ăstora, dar nu-ți face bine să te înflăcărezi așa dintr odată, spune Bătrînul. Serviciul simbolic al Sfintei Cruci de pe Baileys Crossroads a fost condus de părintele George Calcium, mai pe românește Cîlțiu, simte nevoia să specifice, un disident român, critic fățiș al dictaturii Piticului care a spus (mințit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de mîini și de picioare. Cînd n-o să mai știe pe unde să scoată cămașa, tot la noi o să se milogească, și atunci, de ce să ne oferim noi primii serviciile dacă nu e cazul? — Păi tocmai aici e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii pe alții. — Ori ești securist, ori militar, încearcă să se dumirească Comandantul, strivindu-și chiștocul în scrumieră. Sau joci de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu poți face orice în viață. Nu poți să fii, de pildă, orator, comandant, șofer de taxi sau profet. Ești nevoit, având-o, să-ți alegi o profesie discretă, care nu-ți cere să ridici tonul niciodată, nici să-ți înflăcărezi auditoriul. „Ai mai vânat?” m-a întrebat el într-o doară, ca să spună, probabil, ceva. „Cerbi?” „Nu neapărat. Așa în general”. Participasem cândva la niște concursuri de tir, dar la vânătoare nu fusesem niciodată. L-am mințit: „Firește”. Nu vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, „acum, salt!”, și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucât le înțelegeam mai puțin. Acum... dar, vorba Călugărului, fiecare își face Dumnezeu din ce poate. Din talaș, din catifea sau din tăcere. Eu mi-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine în cameră, se așeza pe marginea patului și discutam lucruri fără importanță. Vorbea egal, căutând cuvintele exacte, ferindu-se de dispute tăioase, preferând să-mi lase ultimul cuvânt, deși, cu altă fire, m-ar fi putut zdrobi. Rareori se înflăcăra. Atunci își trecea mai des mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o mare dorință să-l impresionez. „Eu? Dacă nu mă cheamă, dau năvală în sala cu oglinzi”. Dinu mă măsură neîncrezător. „Ai face asta? „Dar de ce să n-o fac?” „Ești nebun, Daniel”. „Ba nu sunt nebun deloc, m-am înflăcărat eu. M-a chemat aici, vreau să știu în ce condiții trebuie să lucrez. Numai politețea mă împiedică deocamdată să mă duc din proprie inițiativă, dar află, scumpul meu Dinu, că nu sunt deloc dispus să aștept la nesfârșit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o clipă, i-am întâlnit prin întuneric privirea rece. „Anume te-am chemat aici și nu în sala cu oglinzi, domnule sculptor. Ca să înțelegi cum își fac opera viermii de mătase, și ce ar trebui să fie adevărata artă”. Și, înflăcărându-se, se porni să-mi explice cum, după ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine”. Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul altora. În schimb, mă înflăcăra bucuria de a mă vedea proiectat în centrul atenției generale. Alungam de aceea întrebările sâcâitoare, mă dezinfectam de ele, cum mă dezinfecta de fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un ritual simbolic. Nopțile îmi inoculau un fel de dulce beție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o cameristă cu aspiratorul În dimineața aceea, purta urme de tocuri. Deschizînd ușa, mi s-a părut că undeva dincolo de dormitor tocmai murea o lumină, slaba lucire remanentă a unui bec abia stins. Apoi raza farului din Marbella mătură peninsula, Înflăcărînd acoperișurile din Estrella de Mar. Am intrat cu valizele, am Închis ușor ușa În spatele meu și am pus lanțul. Lumina lunii acoperea mobila din jur ca un strat de praf. În aer plutea un parfum vag, de aftershave dulceag, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-uri precum cele girate de Ebadi. În realitate, ele erau doar o floare care nu aducea primăvara. Se convinsese: la finalul prelegerii din Tunis încercase să scrie un material, adresând întrebări în public. Nicio sunnită nu acceptase să îi vorbească. Înflăcărate pe loc și lăsându-și baticurile să cadă, ca să semene cu Shirin, musulmanele se calmaseră de îndată ce ieșiseră din clădire. Ceva tot aflase: niciuna n-avea de gând să spună soțului, fraților sau cumnaților cum își petrecuse după-amiaza. Era treaba lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
natură să satisfacă o nevoie cu totul contrară. Roșul și negrul reprezintă viața, o viață supranaturală și excesivă; rama neagră face privirea mai adâncă și mai deosebită, conferă ochiului o Înfățișare mai vădită de fereastră deschisă spre infinit; roșul care Înflăcărează obrazul mărește și mai mult luminozitatea pupilei și adaugă frumosului chip femeiesc misterioasa patimă a vestalei”1. S-ar putea obiecta că rândurile lui Baudelaire se referă strict la cosmetica feminină. Dar așa cum apar În realitate, atestați de documente (memorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lustrul acestei vanități mereu În mare ținută Își ascundea Însă, probabil, multe suferințe. Printre toate calitățile, era Înzestrat și cu inteligență. Om prin excelență al conversației, era acum total privat de ea2. Spiritul său, care avea nevoie, pentru a se Înflăcăra, de scânteia spiritului altuia, rămăsese fără resurse. Aspră neliniște, pe care o trăise și Doamna de Staël. Gândul că numele Îi mai ajungea Încă până la Londra și că bărbații cei mai spilcuiți din lumea pe care el nu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Și trebuie să vezi cum se petrece schimbarea aceea. E vital să n-o percepi ca băgându-se unde nu-i fierbe oala când insistă ca el să lase scrisoarea pentru Torvald... Nu puteam să nu zâmbesc. Ben era complet înflăcărat de Casa păpușilor. Poate că Helen confundase entuziasmul lui Ben pentru Hazel care o juca pe Christine cu un interes mai personal față de Hazel însăși. Oricum, Helen vedea sex și comploturi peste tot. Ar trebui să i se dea rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un discurs!". Din fericire - pentru că "natura nu m-a înzestrat pentru discursuri". Salazar nu exagera printr-un exces de modestie. Nici astăzi nu este un bun vorbitor. N-are darul oratoriei parlamentare și cu atât mai puțin talentul de a înflăcăra masele, își scrie întotdeauna discursurile și, înainte de a le scrie - le gândește. La douăzeci de ani, adresîndu-se profesorilor și elevilor colegiului Via-Sacra din Vizeu, vorbea cu aceeași cumpătare și seriozitate cu care va vorbi mai târziu, în fata studenților de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
U.R.S.S. era în schimb bun, măreț și sortit veșniciei. Am crezut în putreziciunea Occidentului, cărțile, revistele, filmele (rare) pe care le vedeam îmi inoculau această repulsie. Modelele mele erau eroii sovietici. Plângeam de trista soartă a Zoiei Kosmodemianskaia, mă înflăcăram de exemplul celor din Tânăra Gardă sau trăiam pasiuni puberale după mai știu eu ce povești cu Mașa și Sașa. Când, la o sărbătorire a numelui meu, un băiat, mai mare cu câțiva ani, mi-a adus în dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de orice făceam. Toate lucrurile minore, cum ar fi că învățam să înotăm sau că spuneam vreo două replici de doi bani într-o piesă de teatru de la școală sau că ne certam ca fraierii la masa din bucătărie - se înflăcăra din toate astea într-un mod care mie mi se părea demn de milă. Mama ne iubea, desigur- amândoi ne iubeau- și la ea ne duceam când ne loveam sau aveam nevoie de ajutor ca să aranjăm chestii, dar tata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trimise la racolat de secta care le adăpostește, „Martorii lui Iehova“... Port cu ele o discuție aprinsă, mă las slobod la gură și mă cred scoborât direct din Pateric. Una din ele mă privește în ochi cu frenezie, o simt înflăcărată de un entuziasm naiv și credul, îmi vine dintr-odată ideea că nu transa religioasă o paște, ci orgasmul; și pentru câteva clipe închid ochii. După ce le promit că voi veni să asist din curiozitate la una din adunările lor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rânduri într-un sfert de oră, cu sau fără sintaxă, e mai bine să-l dați afară, Și ce va trebui să scrie, Orice expunere de motive care să-i convingă pe acei oameni să se întoarcă acasă, să le înflăcăreze sentimentele de onoare patriotică, să spună că este o crimă de lezpatrie să abandonezi capitala în mâinile hoardelor subversive, să spună că toți aceia care au votat cu partidele care intră în structura actualului sistem politic, incluzând, inevitabil, partidul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]