581 matches
-
din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am luat un scaun și am venit lângă pat. M-a Întrebat, sorbind din ceaiul meu (se strâmbă un pic, Încrețind năsucul și micșorând ochii Într-un fel drăgălaș) dacă am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dorit-o oricine s-ar fi aflat În compania unei femei frumoase și... apetisante. Nu insist asupra mobilierului. Țin doar să vă spun că patul era din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care dau spre grădină. Donald, radios, mă ia de braț să mă prezinte unuia dintre partenerii lui de golf. Undeva la șaizeci de ani, bărbatul respectiv poartă o jachetă sport, o cămașă roșie și o cravată doar ceva mai puțin Înflorată decât o imagine de reglaj. —Jerry, ți-o prezint pe nora mea, Katharine. Știi, Katharine e o femeie de carieră. Și-a păstrat numele de familie. Foarte modern. Jerry ia un aer țanțoș: — Deci, călătoriți mult În interes de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu Alexandra Law. Ușor de zis, greu de făcut. E mai greu s-o eviți pe Alexandra decât Turnul NatWest. —O, Kate, ai venit... Se năpustește spre mine din partea opusă a Încăperii. În dimineața asta poartă o rochie atât de Înflorată Încât pare să se fi ciocnit cu toată viteza de un fotoliu. — Ne gândeam să trimitem o patrulă să te caute. Ha-ha-ha! Tot cu normă Întreagă lucrezi? Vai, Doamne. Nu știu cum reușești. O, Diane, chiar Îi spuneam că nu știm cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti instructajul ale cărui cuvinte, fetele și cumătra Aglaia le cunoșteau pe de rost: Atenție
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu te mișca, deloc! Vezi borta ceia de lângă tufă? Nț! Uită-te după degetul meu! Vezi? Nu văd nica! Că prost ma’ ești! Stai așa și vezi ce fac eu! Aneta s-a ridicat ușor, purta o rochiță din deftină Înflorată, flori roșii pe fond alb, până sub genunchi și strânsă În talie cu un cordon cu fundiță pe partea dreaptă. Fața sa prelungă și cu ten măsliniu catifelat, ochi mari și negri, contrastau cu verdele negru al Cociobenii, o pată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de bine, cu gândul să aducă pe salvatorul Vizanti, care cu siguranță că-l va pedepsi cu vărf și indesat pe Niță, cel care a trântit-o la pământ pe Aneta, o bătea probabil și urmărea să-i fure rochița Înflorată care-i plăcea lui Va și care era pe jumătate scoasă, lăsând a se vedea jumătatea posterioară goală a fetei, altceva nu se purta pe dedesupt În acele timpuri. Alerga, alerga, voinicește și vitejește, gândurile sale erau preocupate de modul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prinde de mână, Îl smuncește și-i spune: Stai, nestematule! Unde fugi așa de repede, de ce te-ai speriat, nu-i nimica, iaca-s cu tine! Auzind vocea mătușii sale, s-a Întors și văzând-o cu rochița ei frumos Înflorată a fost cuprins de o mare bucurie spunând: L-ai omorât, l-ai bătut și i-ai dat de cheltuială ticălosului? Ai reușit să-i iei rochița Înapoi? Brava! (a imitat el pe bunicu’ Ghiorghi). Ești vitează! (a zis așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ziua la ghicitoare. O luase pe Aglaia și, într-o seară ploioasă, când nu se zărea nimeni pe ulițele pustii, au intrat amândouă pe ușa joasă a casei dărăpănate. Marița le-a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă. - Poftiți, poftiți pe aici... le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
caz, preferam În vânătorile mele de fluturi mersul pe jos oricărei alte forme de locomoție (bineînțeles cu excepția unui scaun zburător care să lunece agale pe deasupra covoarelor de plante și a stâncilor unui munte neexplorat sau să se rotească pe deasupra acoperișului Înflorat al unei păduri de ploaie); căci atunci când umbli pe jos, mai ales Într-o zonă pe care ai studiat-o bine, te bucuri de plăcerea deosebită de a te abate de la itinerarul fixat, pentru a mai cerceta, ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în vitrina unui magazin cu felicitări. O felicitare cu însănătoșire grabnică- asta era ceva. O scuză ca să mă gândesc la Stacey în vreme ce-i alegeam o felicitare drăguță și extravagantă, care să-i ridice moralul. Am ales ceva foarte roz și înflorat. Îmi amintea de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sigură, nu-i așa? Și de ce naiba ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-am văzut fursecurile-astea și... Dar mama a zâmbit dintr-odată și-a ridicat o felicitare înflorată care se afla sub pachetul de fursecuri. Cât e de ușor să faci femeile fericite-sunt de-a dreptul în al nouălea cer dacă le iei ceva din când în când; am văzut cum face Holly când îi iau vreun cadouaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Ai să-ți comanzi cărți de vizită și, neapărat, lingerie de mătase naturală..." Se întoarse în hol îmbujorată. Flutura un carnețel pe care îl confecționase singură. Foile știrbe, decupate în trepte ca un repertoar, erau cusute între coperte de pânză înflorată. ― L-am găsit! exclamă cu respirația tăiată. Grigore Popa își pipăi cu degetul gingia. Îl durea. ― Hm! Sculptorul se apropie de bătrână. O măsură lung, cu o privire filtrată: ― Îți dai seama, sper, că este o chestiune serioasă. ― Bineînțeles, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
copilăroasă cu pisicile și brazii ei de Crăciun ― tăia cu o săptămână înainte steluțe și panglici de staniol, bucurîndu-se ca o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care intuia și desăvârșea câte un amănunt lugubru. Îi atribui spontan o biografie aventuroasă: escroacă de talie mondială, complicea și amanta vreunui mare gangster din țară ori de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care chelnerița a terminat cu noi, Lucy ne-a anunțat, arătând cu degetul la burtă, că avea din nou treabă la baie. Sigur, i-am spus, și a tulit-o, arătând ca orice altă fetiță din America, în pantalonii scurți înflorați și pantofii de tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pragul vreo unei gospodării, cu un păhărel de țuică de prună păstrată în butoiaș de dud pentru zile mari sau toamna, cu o cană de lut plină ochi cu vin-ravac de producție proprie, natural sută la sută, turnat din urcior înflorat, însoțit de o plăcintă din făină neagră cu brânză de oi, însă gustoasă și plăcut mirositoare; cu fructe luate dintr-un paner de nuiele, uneori chiar și cu câte o străchinuță, tot din lut, neapărat smălțuită, plină cu miere de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vinovată, pleacă ochii cu sfială și tace, tace ca în fața unui mormânt deschis. A pierdut demult obiceiul de a vorbi altora despre sine... Ba, chiar a căpătat obiceiul de a se teme de asta. Și, strângându-și la ceafă basmaua înflorată, continuă să deretice prin casă, în semn că vorbirea s-a terminat... CAPITOLUL IV Faunul Bătrânul Toma Chiuariu, încă din tinerețe, era un mare povestitor... și, pentru asta îl îndrăgeau sătenii din împrejurimi; le spunea, ori de câte ori avea prilejul, povești cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în floarea îmbătătoare, o săruta, îi vorbea ca unei ființe, așa cum o învațase bunicul. O întreba, și tot ea îi răspundea... dar taina sufletului plantei rămânea ascunsă, ca și a ei. Apoi, o ascundea în sân, sub bluzița de ațacă, înflorată. Alteori își împletea cosițe din frunze și flori de sulfină și cu ele pe cap și pe piept, dănțuia în jurul copacilor bătrâni și cu brațele întinse se rotea pană când amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o ajute... cât!... Anuca se transforma de la o zi la alta, uimitor de repede. Copilăria ei creștea, spre viață, ca zborul ciocârliei spre soare. Frumoasă la chip, înăltuță, subțirică, purtând o rochiță, cusută de doamna învățătoare pentru ea anume, albă înflorată, cu o fundiță roșie la mânecuțe și la piept... Cu buzele vii și obrajii fragezi și rumeni, când mergea în sat, atrăgea toate privirile asupra ei. Surprinzător, dar, deși trăia izolată în pădure... era mai precoce și cu o gândire
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales. Când Lisandru le juca, aprindea jarul în ele... Le săltau sânii slobozi în bluzele de ațâcă, înflorate, cu ochii aprinși de pofte. „Oare, pi cari‟o ie..?!“, se întrebau ele, dându-și coate. Așteptau cu sufletul la gură să vie, și să spuie... „Hai, fa... ș‟om juca“. Dar, flăcăul trecu prin fața codanelor, înfoindu-se ca un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lor slobozi viitorul. Bătuți de toate vânturile, de toate ploile și toate viscolele.. Asta-i viața lor, asta-i libertatea lor și nu și-ar schimba-o pentru nimic în lume cu alta. Femeile cu bluze galbene de borangic, tulpane înflorate, și cu arginți în coadele groase și lungi... În ochii lor lipsește sfiala, înfruntă totul cu îndrăzneală, cu viclenie. Cu ochii lor mari și focoși, te zăpăcesc, te vând și te cumpără cu o repeziciune amețitoare, că abia îi poți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar capelele valoroase confecționate în urmă cu cel puțin un secol, din blocuri masive de marmoră frumos înflorate. Aceste plimbări deveniseră deja, pentru pensionarul obsedat de insomnie, un bun exercițiu. Plimbările, cu alte cuvinte, chiar și înainte de îmbolnăvire, constituiau pentru Epa, un adevărat balsam. Nu se îmbrăcase prea serios, de aceea doamna General fusese convinsă că nenea Epa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere de cap un Înlocuitor străin al aspirinei, să se Întoarcă la un apartament elegant, cu robinete strălucitoare și apă caldă permanentă și un pat moale, cu cuvertură Înflorată, de mătase - asta ar merita cu adevărat orice efort, orice neplăcere nocturnă. Dar e prea frumos ca să fie adevărat, se gândi ea, și după noaptea asta, când mă va găsi rece și speriată și neobișnuită cu lucrurile, nu mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca prin vis, dangătul izbăvitor a ajuns până la mine. Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]