993 matches
-
că plutea spre celălalt liman, Într-un frig care se transforma, Încet, În căldură. Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor, erau mulți, erau zeci de lupi Înfometați, iar goana lor spre prada care zăcea În zăpadă devenea o cavalcadă de cavalerie. Parcă nu mai erau lupi, ci cai. Apoi Își simți brațul smuls din umăr și o undă de fericire Îl străbătu. Era sfârșitul. Era eliberarea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al căpitanului Oană. Era trupul altcuiva, al unui sărman Înfometat și chinuit, În care viața abia dacă mai pâlpâia. Jovanka se Întoarse și Îl văzu pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fiul englezului din fotografie, care a murit și el. Asta îl face și pe el să se considere englez? Nu, el nu se simte englez. Este indian, membru al familiei Pandit din Cașmir. Știe prea bine cine este. O simte. Înfometat și epuizat, încearcă să analizeze situația. De fapt, fiecare este ceea ce simte că este. Dacă nu, ar trebui să se simtă așa cum este. Dar dacă ești ceva ce nu știi că ai fi, care sunt semnele? Cum te simți dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aplauzele generale, chelnerul urcă pe un scaun și începe să toarne. La mesele din jur, ca niște sori mici ce gravitează în jurul acestui soare special, sunt luminițe mai puțin importante ale lumii sportive din Bombay, alcătuitori de pariuri, antrenori, jucători înfometați care umblă după informații. Bobby observă un englez gras care-l privește cu interes deosebit. Se așază lângă el și-l întreabă ce se petrece acolo. — Calul lui Readymoney a câștigat din nou. — Care? —Cum care? Pot of Gold, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
profesore, rostește Gittens cu admirație. Cum e pe acolo. Foarte bine. Subiectul pare închis și toți se duc să se pregătească de cină. La apusul soarelui, se adună pe verandă, să asculte cum se lovesc valurile de țărm și așteaptă înfometați să vină stewardul, un tip bătrân cu însemnele tribului pe obraz, să le așeze masa. Pe măsură ce intensitatea luminii scade, se aud râsete și țipete din club. Apare Famous, urmărit de un european vânjos, cu o mustață roșcată, ducând o rachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în ochii tăi să nu mă scald, La pieptul tău rotund și cald, Când mă chemai? Cum de n-am ars ca un chibrit, Cînd te-am atins, când te-am iubit? Cum de-am scăpat nevătămat, De trupul tău înfometat, Când mă iubeai? Condeiul cum de s-a oprit, în noaptea când te-am întâlnit, Când tomuri meritai să-ți scriu, Prin păru ți moale argintiu, Fiind pierdut? Acum când anii se-mbulzesc, Să ne despartă, îndrăznesc, Să-ntreb cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mai mult, asta se întâmplă în continuare. În timp ce respir adânc aerul proaspăt, îmi atrage atenția acoperișul galben al Palatului Seninătății Binevoitoare. Îmi amintesc de concubinele în vârstă și de felul în care s-au holbat la mine ca niște vulturi înfometați. O poveste de-a lui An-te-hai nu vrea cu nici un chip să-mi iasă din minte: soarta unei concubine favorite din dinastia Ming după moartea Împăratului. A fost atrasă într-o cursă pusă la cale de o conspirație a Curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Nuharoo și mie „zece mii de ani de longevitate“. Nu mă simt în largul meu atunci când doamnele înconjoară leagănul și îl sărută pe Tung Chih pe obraji. Buzele lor date cu roșu mă fac să mă gândesc la niște lupi înfometați care sfâșie un iepure în bucăți. Când doamna Yun trece pe lângă mine, simt mirosul unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal, brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strângeau și din dinți, strângeau și din stomace. Mâncau buruieni, semințe, rădăcini, gândaci, râme, tot ce puteau găsi În goana lor după muntele umblător de carne. În cele din urmă, monstrul cu dinți enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vale au protestat verbal În curtea primăriei Împotriva unui astfel de abuz; un descendent al faimoasei perechi de câini Icler și Talina a rupt lanțul care Îl lega Încă din a doua lună de viață, s-a repezit, feroce și Înfometat, la o oaie pe care a ucis-o și a târât-o sub pătul unde s-a ghiftuit cu ea două zile, după care a murit Împușcat, dar fericit că aflase În sfârșit ce Însemna să aibă burta plină; În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
imaginam un bistrou micuț și romantic, cu o lumină obscură. Chipurile noastre apropiate în lumina lumânărilor. Discutând până la ore mici. Patronul grăsuț ne zâmbește cu afecțiune în timp ce toate celelalte scaune sunt urcate pe mese. Eu și Chris continuăm să discutăm înfometați, fără să sesizăm nimic. Hai să mergem la plimbare și să vedem pe unde ajungem, a propus Chris. în timp ce hoinăream pe străzi, mie nu-mi ieșea din cap ceea ce spusese Chris mai devreme. Ar fi vrut să mă fută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu te lăsa indusă în eroare, mi-a răspuns el, frecându-se puțin la ochi. De fapt, sunt foarte odihnit. Dar fac totul ca, atunci când vizitez editori, să ascund asta. Trebuie să arăt ca un amărât pătat cu cerneală, palid, înfometat, care fumează țigările în lanț și e în pragul morții, asta ca să fiu luat în serios, ca scriitor, în acest oraș. — Sigur. Sau te îmbraci ca un bebeluș matur? N-am fost în stare să-mi suprim un chicot, generat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi treacă prin tot trupul un fior neașteptat. — Te rog, lasă-mă pe mine! am insistat eu. Pot să-mi permit, pe când tu ești doar un potențial autor - uram ideea de a-l lăsa să plătească el - Luke era artistul înfometat, ca să zic așa, și fusesem martora genului de activități pe care le accepta, ca să se ajungă cu banii. Dar Luke nu mi-a dat drumul. Nici vorbă, Claire. Ai fost și-așa destul de drăguță că ai venit ca să sărbătorim, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încăperea se balansa, că el avea un cucui la ceafă sau că era gol pușcă. Era mai degrabă senzația că apăruse ceva care, deși avea tot atât de puține calități atrăgătoare ca și o capcană de șoareci, o menghină sau o scoică înfometată, se înfipsese implacabil într-o excrescență de-a lui pe care până acum o considerase latura cea mai privată a organelor sale exterioare. Wilt deschise ochii și se trezi holbându-se la o față zâmbitoare, chiar dacă puțin cam umflată. închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
izbutea să explodeze, sufocată înainte de pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă, domnind, suverană. Înfometați și spioni și santinele, cenușiul apatiei fără speranță? In această somnolență disperată, se poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dormitorul, soțul a adormit deja sau se uitè la televizor, o fi având grijè de copil, ea cèutând, în vârful picioarelor, pâine pentru mine, n-ar fi trebuit sè, la urma urmei e o faptè creștineascè, dați de mâncare celui înfometat, ar putea sè-mi fie recunoscètoare cè i-am dat șansă sè facè o faptè bunè! pur și simplu i s-a fècut milè de Matei, plouatul! pur și simplu aspirinè, ca unei femei i s-a fècut milè de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai bine așa, decât să fii nevoit să faci față morții. O să te descurci de minune. Nick a dat din cap, dar nu părea deloc convins. —Ei, a continuat Fiona pe un ton vesel. Acasă mă așteaptă o fetiță tare înfometată, așa că ar cam trebui să mă întorc la ea. Dacă l-aș lăsa pe David s-o hrănească, atunci Jessica n-ar mânca toată ziua decât conserve cu fasole. Se pare că și el e la fel de inutil ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pâlpâitoare. Lăsa să treacă așa o bună bucată de timp, singur cu gândurile lui, și cobora apoi, fără să se grăbească, arunca o ultimă privire asupra animalelor și taberei și se ducea să se odihnească după ce constata că nici hienele înfometate, nici viclenii șacali nu amenințau micul lui univers. în ușa cortului său, cel mai mare și mai confortabil din toată tabăra, se oprea câteva clipe să asculte. Dacă vântul nu începuse încă să plângă, tăcerea se făcea atât de intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj rudimentar și adormi. Zorii îl găsiră în vârful palmierului cel mai bogat în roade, aruncând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bune și savane cu multe zile înainte de-a ajunge la râu. Acum, nisipurile amenință malurile, puțurile au secat și dispar ultimele urme de iarbă. Câmpiile unde înainte pășteau animalele poporului peuls nu mai folosesc acum nici cămilelor celor mai înfometate, iar din oazele populate unde te puteai odihni n-a mai rămas nici amintirea - plescăi din nou din limbă. Iar eu nu sunt bătrân, preciză. Nu. Nu sunt bătrân. Deșertul e cel care înaintează prea repede... — Mie nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
piață și clădirile masive care o înconjurau. îl copleși zidul de ferestre, uși și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai delicat, se simțea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se trezea asudată și speriată, ca picată din altă lume, iar oboseala nu-i mai permitea să se gândească la lipsa unui bărbat lângă care să se trezească dimineața, lăsându-se cotropită și totodată eliberându-se de moleșeala aceea dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o apăsau în capul pieptului și-i luau tot aerul. Simțea că se sufocă, iar Mugurel îi simțea slăbiciunea și se smiorcăia și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]