755 matches
-
În care ne așteaptă Venus Calipige, Înveșmîntată doar cu piele-ai roz, meninge Pe care să ne-nscriem runele plebeie. Scriind, uităm ce-am vrut să spunem, adormim Înfășurați în Pielea-Univers... Apoi se naște Celălalt, în care Semnul îl căutăm cu-nfrigurare: Că nu murim de tot, cînd Elohim Cu mîna Sa, fruntea ne va fi șters. Cartoon ("Cunoști tu țara...") Mă voi muta, cîndva, în Țara Animată... Voi fi, pe rînd, Fred, Barney, Homes, Bart, Îndrăgostit ca Mickey, ca Scrooge, biet
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
să nu-i fie rău din cine știe ce cauză... A mers o bună bucată de cale, dar nici vorbă să-l zărească... „Doamne! Unde poate fi? L-o fi înhățat vreo jivină!... Hliboceneee! Mă auzi, Hliboceneee! Răspundeee! - a strigat Iordache cu înfrigurare. Nici un răspuns însă. A mai strigat de câteva ori, dar, degeaba. Fiorii unei primejdii necunoscute au început să-i alerge pe șira spinării...Unde-i? Ce i s-o întâmplat?” Hliboceneee! Hliiiboceeeneee! - a început să scâncească Iordache, retrăgându-se înspăimântat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu înfrigurare, cu sentimentul că profanează un cavou de familie, că pătrunde într-un spațiu interzis, un fel de tainic muzeu al strămoșilor în care vechiturile se așază de generații într-o ordine proprie în straturi succesiv suprapuse. Un spațiu în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cerneluri diferite, cifrele erau tăiate zilnic prin câte o cruce sau mai multe o dată printr-o linie. Câteva date ale anului erau însemnate în mod special, fără să-și deconspire în vreun fel semnificația. Acest ritual cazon, al numărării cu înfrigurare a zilelor, se încheia pe data de 18 septembrie, în dreptul căreia fusese scris cu majuscule: LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine și din spuma de lumin-a licuricilor verzui ți-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără sine. Pionii se bat cu ură și înverșunare. Unul câte unul se retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
În noi e nădejdea!, Polenta, Pe ici, pe colo..., A uita-uitare, Olimp, pe loc repaus!. Nici chiar soția! Dar se va îngriji să nu aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind cu înfrigurare nivelul apei din borcane. În momentele rare de relaxare îi sună în ureche, de undeva, de departe, un cuvânt: murături, pe care îl alungă repede, ca pe o piază rea. Și se afundă din nou în studii, în calcule și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
adulmecam îi descântam cu-o amintire de când era mare Atingerea ei îmi fåcea obrazul roșu când în mâinile-mi tremurânde se topea pufoaså și rece era Vers alb cernut în privire hlamidå a zeilor pe umårul meu ai venit Caldå înfrigurare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1631]
-
de frumoasă / încât vechiul pensionar / se porni să roadă tapițeria / scaunului pe care ea a stat în autobuz / Când ea intră în casa fără nume / portarul își înghiți decorațiile / iar mecanicul sparse în dinți / cheia franceză...“ După care, recitind cu înfrigurare tulburătorul poem Unu, am măsurat drumul lui Ion Stratan între Nichita și Mazilescu: „În orizont se încălța cineva / Cineva îl lovea și-l crăpa. / Înăuntru mergea gheata mea. Încălțată în piatră și ea. / Am văzut și m-am încălțat în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
noiembrie 2011 Umilire și indignare la Operă În seara de joi 3 noiembrie am trăit cea mai cruntă umi lire din viața mea de spectator. Iertați-mă, dar nu pot să nu-mi etalez public indignarea. Prea am așteptat cu înfrigurare să văd D’ale carnavalului în viziunea lui Silviu Purcărete, cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, ca să mă las pradă așa de ușor resemnării. Când am ajuns în fața Operei Române, unde era pro gramat spectacolul (în cadrul Festivalului Național de Teatru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
precisă, conduita omului se află veșnic sub semnul contrastului. Se înfruntă în erou două suflete - unul grav, năzuind spre absolut, liber de patimi, despovărat de dorințe, altul vijelios, neastâmpărat, sensibil la adulări banale, accesibil micilor vanități, dăruindu-se clipei cu înfrigurare, iradiind de plăceri trecătoare, dar mai adesea crispîndu-se de durerea jignirilor îndurate. Un demon lăuntric ațâță necontenit facultățile personajului, îi zgîndără îndeosebi vanitatea și arhitectul se mistifică deliberat - dar numai până la un punct - adoptând poze, comițând năstrușnicii, nedisprețuind atitudinile superior
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apucat chiar să șlefuiască o piatră cu o bucată de metal aspru și speră să-i poată da chipul lui Ustin. Și celelalte unelte pe care ni le-ai trimis, îl ajută foarte mult. L-ai binecuvântat și aștepți cu înfrigurare să vezi dacă poate modela piatra la fel cum face cu lutul. Sigur că unele unelte îți sunt încă străine. Nu știi la ce-ar putea folosi bățul acela terminat cu trei țepușe. Cât despre roată... Doamne, ce revelație! Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
taine... Și nu e vorba de vreun secret minor, de vreo dragoste ascunsă, care ți se arată pe când oblojești vreo minte rătăcită în urma vreunei bătălii. Uimit de un asemenea atac, bărbatul își strânse instinctiv veșmântul în jurul său și spuse cu înfrigurare: - Nu ascund decât ceea ce se știe între Făurari din generație în generație. Și, oricum, dacă vei accepta să devii Preot, vei afla toate tainele mele. Xtyn sări de la locul său și merse până în centrul randului. În felul acesta se lăsă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceleia a lor de a avea creierul eliberat de orice tensiune. - Eh, nu toate am avut noroc în viață, glumi Oksana plecând fără să o urmeze cineva. O dată închisă ușa, zâmbetul de pe fața ei se topi într-o expresie de înfrigurare. Intră repede în cameră și se schimbă într-un combinezon strâns pe corp. Era de așteptat ca o femeie să nu fie deloc sensibilă la farmecele corpului ei. Deși niciodată nu puteai fi sigur când era vorba de unul dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Înțelese imediat și de ce reușise atât de ușor să pătrundă între gândurile femeii. Mintea quintului era formată, ea având până și canalul căruia în mod normal ar fi trebuit să i se atașeze un operator personal în psiac. Verificase cu înfrigurare încheietura mâinii stângi a Oksanei. Lama de accun, care ar fi trebuit să fie acolo, lipsea însă și asta o aruncase din nou pradă îndoielilor. Intrase din nou în mintea celeilalte și se convinsese încă o dată. Era în fața celui mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bârna ce zăvora poarta, iar un altul căzu străpuns de săgeata lui Maliban. Câțiva bagauzi, dându-și seama că puținii soldați încă în viață primeau ajutor, înaintară să-i întâmpine pe noii veniți, în timp ce tovarășii lor continuau să manevreze cu înfrigurare mecanismul de deschidere a porții. Curând, o șuviță de lumină de culoarea opalului se desluși între cele două canaturi grele și începu să se lărgească. în același timp, scârțâitul lanțului anunță tuturor combatanților că, în afara zidurilor, podul de lemn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din urmă, pentru că n-au putut să-și exteriorizeze sentimentele, acestea s-au „deghizat“, mai bine zis au afectat psihicul. Transpui în cuvinte ceea ce simți, or, procesul de conștientizare nu este pregătit. De aceea, nu au încotro și încearcă cu înfrigurare să-și reprime sentimentele. Dar, oricât de mult ar încerca ei să le respingă, organismul reacționează în mod natural. Simptomele ar fi următoarele: insomnie, coșmaruri, sentimentul de teamă și altele. De exemplu: teama de a merge cu metroul, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
occidentală - una bazată pe fragmentarism, cealaltă, pe ideea de sistem. Stranie premoniție scriitoricească în „Bufnița oarbă“, roman scris la Paris, în Franța! Îi plac evadările (uneori săptămâni întregi) și respinge gloria. Prietenii îi smulg manuscrisele din mână și așteaptă cu înfrigurare și cu mari emoții tipărirea lor. De multe ori, nici scriitorul însuși n-are habar de apariția, în librării, a cărților sale... Pe 2 noiembrie 1950 e din nou la Paris. Va fi pentru ultima oară. Îl năpădesc amintiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dumitre? Drumul o fost ușor, dar veștile sunt grele. Ce vești, moș Dumitre? Și de ce grele? Grele, băiete. Grele. Uite colea gazetele. Cică o început război... Ia dă le încoace, moș Dumitre, că mi s-o-nmuiat genunchii! Costăchel a luat cu înfrigurare gazetele din mâna bătrânului și a început să le frunzărească cu mare grabă. Cu pălăria în mână, moș Dumitru își purta privirea de pe chipul împietrit al lui Costăchel la jurnalul din mâinile lui, care tremurau de încordare. Când a terminat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
1934, cu Geo Bogza suscită În Blecher „noi elanuri de viață și binefăcătoare tensiuni interioare”. Din Îndemnul lui Bogza, reia lucrul la noua sa carte și tot Geo Bogza se va ocupa de editarea ei. „Continui să lucrez cu o Înfrigurare ascuțită la extrem... N-am scris Încă nimic cu atâta pasiune”, notează Blecher. Dar: „totul merge Încet, nespus de greu, febra mă abrutizează și ore Întregi zac ca un animal amețit de o lovitură de cap”. Pentru a-l scuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un nanometru mai sus decât era cazul. Asta de acum, care stătea la opt rânduri de el, chiar în retina lui, îmbrăcată cu un pulover pe gât, mulat, de culoarea piersicii, îi zâmbea, cu fața ei rotundă îmbujorată, așteptând cu înfrigurare orice cuvânt de-al lui. Sora, Karin, spusese ceva prima oară când luaseră prânzul împreună. O acuză. Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Credeam că o persoană realizată ca dumneavoastră... Avusese senzația că nu înțelege la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta aproape anormală? O cursă perfidă? Sau șansa lor de reușită? Și unde sunt santinelele? S-au retras la căldură? Așa cum îi cunoaște el pe nemți, puțin probabil. Sigur trebuie să fie pe aici pe undeva. Mintea lui alcătuiește, cu înfrigurare, scenarii după scenarii, dar nici unul nu-i dă sentimentul siguranței și certitudinea reușitei. Zvâcnesc cu toții înainte. Se opresc gâfâind, întinși cu burta la pământ. O bobiță mică de foc trădează poziția santinelei. Iese din întuneric și pășește agale, prin fața clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se felicita adesea. Care era însă legătura între băiatul cu șapcă verde, biserica învecinată cu platanul și orele șapte ale dimineții? În primul rând, băiatul trecea pe lângă catedrală în fiecare dimineață la ora șapte. Era mereu grăbit și pedala cu înfrigurare pe bicicleta lui roșie cu abțibilduri. Scotea ziarele dintr-o cutie de lemn legată de ghidon și le arunca pe veranda caselor cu prispă colonială. În al doilea rând, datorită unei funcții retroactive, ceilalți rezidenți artificiali ai cartierului apăreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu părul aproape în întregime alb și buzele palide și supte înăuntru. Ai fi zis că se frânge la fiecare pas și, judecând după privire, nu părea nici ea tocmai zdravănă la cap. Vrei bani ? m-a întrebat femeia cu înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, îți dau jumătate din apartamentul nostru... E central... Poți veni să locuiești la noi ! m-am îndepărtat cu oroare. Era într-adevăr o femeie cu mintea rătăcită, ca și fiul său. — Nu, serios, insistă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țineam ascunsă într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica în piept și dădea năvală pe dinafară. Atunci începeam să scriu cu înfrigurare poezii, povestiri, neglijându-mi temele de școală pentru un strop neprețios din apa vie a libertății. Scriam pe un laptop din generația anterioară, dar încă funcțional, pe care Jean-Claude mi-l facuse cadou la venirea mea în Canada special pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]