917 matches
-
văd pe cea grăsuță că începe să se urce. În fiecare an am văzut fel de fel băieți mai mici sau mai mari, dar fetițe nu prea... și mă interesează deznodământul. Fetița mai durdulie ajunge la prima ramificație, se oprește îngândurată și încearcă să se întindă după mere, ajunge vreo două, dar ei îi trebuie mai multe, strigă ceva către cea de jos, care îi aruncă coarda... cea grăsuță pocnește cu coarda merele mici și necoapte, mai cade câte unu, care
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
așezaseră niciodată În viața lor atît de mult pe bănci sau pe scaune În parcuri. Întîrziase, dar nu-i făcu nici un reproș, mulțumindu-se să observe că nu mai arăta deloc la fel ca dimineața. Cunoștea fața aceea, Încruntată și Îngîndurată. — Unde mergem? Ne plimbăm... Ca În celelalte zile. Ca și celelalte cupluri. Probabil că soția criminalului nu știa nimic. Se plimba cu soțul ei fără să bănuiască că acesta tresărea cînd vedea o uniformă de polițist. Era un ucigaș. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Lecoeur sosi exact În momentul În care Începeau să cadă primele picături reci de ploaie și răsuna soneria care anunța sfârșitul pauzei. Polițistul se văzu obligat să facă câteva manevre ca să-și parcheze mașina, apoi se apropie de cei doi, Îngândurat. — E În camera lui? Întrebă el. Dicelle se grăbi să răspundă: — Camera 105, la etajul unu. Ferestrele dau spre stradă. — E și soția cu el? — Da. Au urcat Împreună. O siluetă ieși atunci din umbră și un polițist, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
normal, se află în centrul atenției. Starea factice de veselie dispare. De fapt au durut-o comentariile răuvoitoare ale Corneliei. E clar că locul Asiniei nu este printre ele. Întrebarea e, însă, unde ar fi locul ei? Își croiește drum îngândurată. Stropitul cu apă e singura acti vitate pe care i-o poți încredința fără să te aștepți la cine știe ce nenorociri. Și celelalte fete murmură nemulțumite. Sunt nevoite să îndeplinescă și sarcinile ei. Muncile sfinte nu se mai împart la șase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe la noi... — Cum adică? se minunează evreul. Legea primită de Moise pe Muntele Sinai te poate obliga s-o iei de soție pe văduva fratelui numai dacă n-au avut urmași. Altminteri nu ești obligat să crești plozii altuia. Tace îngândurat. — Nepoții de soră sunt la fel de dragi unchiului ca și tatălui lor, rostește Pusio într-un târziu. Instructorul protestează: — Nu e cu putință să existe o legătură de sânge mai sfântă și mai strânsă decât cea dintre părinți și copii. Uriașul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce? pentru ce? Aceste cuvinte îi răsunau în urechi asemenea raportului egal și cadențat al unei tobe. Nishi Kyūsuke suspina. Remușcarea și amărăciunea îl copleșeau, zguduindu-i trupul întreg. — Speranțele, întrebă îngândurat Tanaka, s-au risipit de tot, de tot? Velasco nu răspunse. Străinul se lupta și el cu propria sa amărăciune. — O fi adevărat ce se spune în scrisoarea aceea? — Cred că da. Nici un padre n-ar fi trimis o înștiințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cale, samuraiul se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră din Roma, zâmbetul trufaș pierise de pe chipul lui Velasco și în locul lui se ivise o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște și le trezise în suflete ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ci ciotul unui picior! Obiectivul se mișcă În sus. Posesorul ciotului are și un ochi cusut. Și fetița aceea, oribil, oribil, e ciungă. Celuilalt Îi lipsește o parte din picior. Și aceluia, laba piciorului. Camera trece peste fața unui tânăr Îngândurat. Are pomeți netezi, ochi mari, aproape negri. Arată ca un zeu asiatic. Și știe engleză, dar din cauza accentului și a vocii care de-abia se aude, e greu să Înțelegi ce spune: Când mina explodat, mina nu mai e pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și masă și nu ai nimic de făcut, spuse doamna K fără să stea pe gânduri. Atunci de ce-mi dați banii ăștia? Eu sunt Filip comisionarul de flori. Râdeți de mine? E păcat de Dumnezeu! Femeia tăcu câteva minute îngândurată, încercând să își aleagă în minte cuvintele. Era încă tânără, dar câteva riduri dintre sprâncene și o umbră indefinită îi întunecase chipul, altfel plăcut la vedere. Este ceva legat de domnul D? încercă Filip să o ajute. Nici pomeneală! E
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
împrejurul gâtului. S-a întors Ioana! Cu mult înainte de a mă fi așteptat! A făcut ce-a putut ca să scape mai iute de vizită și a venit! l-a fost dor de mine! Poate că se gândea, deoarece mă văzuse îngîndurat: "Ce chinuit este sărmanul din pricina mea! Și singur pe lume! Trebuie cu orice chip să mă transform și să mă fac mai bună ca să nu-l mai irit! " N-are nici o bănuială de ce unelteam. Crede, dimpotrivă, că făceam și eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de ultimele patru zerouri, cele mai periculose, folosind o baterie uscată, mică, de putere redusă, și am rămâne astfel în siguranță. Se întoarse încruntându-se și spuse: - Să nu pleci, Haines. Rămâi aici la fermă. - Da, domnule Craig. Craig plecă îngândurat; apoi se opri din nou. Se gândi: Ce spusese oare tânărul?" Cu ochii mari, se răsuci și privi la Haines. Acesta se întorsese cu spatele, dar fiecare circumvoluțiune a creierului lui era la vedere. Craig rămase așa, comparând, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și masă și nu ai nimic de făcut, spuse doamna K fără să stea pe gânduri. Atunci de ce-mi dați banii ăștia? Eu sunt Filip comisionarul de flori. Râdeți de mine? E păcat de Dumnezeu! Femeia tăcu câteva minute îngândurată, încercând să își aleagă în minte cuvintele. Era încă tânără, dar câteva riduri dintre sprâncene și o umbră indefinită îi întunecase chipul, altfel plăcut la vedere. Este ceva legat de domnul D? încercă Filip să o ajute. Nici pomeneală! E
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cuiva, înseamnă că nu prea te așteptai s-o faci. Așa încât e o chestiune de noroc, intervine întâmplarea în mare măsură. A coborât de pe trotuar, continuând să-și țină mâinile în buzunare, și a venit spre noi. Dar un Seymour îngândurat nu traversa repede o stradă înfășurată în amurg, în nici un caz nu părea s-o facă. În lumina aceea vesperală, a venit spre noi ca o corabie plutitoare. Pe de altă parte, mândria este unul dintre impulsurile cele mai rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par. La drept vorbind, lumea se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nu v’a explicat bolnavul anterior cu lux de mănunte...? Peștele a fost viu...? Atunci, cum să fie stricat? Dar ce să mai lungim vorba. Uite ce, vă invit! Serviți, e proaspăt... Vă asigur, e un deliciu...!” Obosită, plictisită, oarecum Îngândurată, doctora se așeză la biroul ei. „Destul de curios...Acest ultim amănunt care nu-i dăduse importanță la Începutul consultației, Îi Întări convingerea: Bolnavul are astenie nervoasă...! Poate chiar, amândoi...! O fracțiune de secundă avu tentația să-i trimeata la un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de scânteie răscolită Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să-ți suflu cald în degetele fine Și dezmierdată să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă îndoiesc că așa este. Totul va fi bine! Părăsind acel loc blestemat, i-am aruncat lui Harun o privire imploratoare: — Crezi că o să iasă de acolo? În loc să-mi răspundă, a continuat să meargă, privind în jos cu un aer îngândurat, vreme de câteva minute. Brusc, rămase nemișcat, își lipi palmele de obraji, apoi le dădu la o parte, ținând în continuare ochii închiși. — Hassan, hotărârea mea e luată. Vreau ca Mariam să fie soția mea, mama copiilor mei. ANUL PETRECUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe sfoară, rudă pe care o înfățișezi ca fiind tămăduită de lepră, dar care poate fi roasă de boală până la inimă. Cum să faci deosebirea? Mă așteptam ca Iscoditorul să mă contrazică, după obicei. N-a făcut-o. Era tăcut, îngândurat, cu fruntea încruntată, iar răspunsul lui mi-a venit împreună cu o întrebare: — Ce spui tu e adevărat. Ce trebuie să facem acum? Curioasă reacție! Pe vremea când Mariam nu era pentru el decât sora unui prieten, nu șovăia să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și el o parte a fermei. Cel puțin așa era astăzi. Elfrida Gribb era cu el. Aici era locul cel mai îndepărtat în care ajunseseră, dar nici unul din ei nu-și dăduse seama de distanță, căci merseseră așa, tăcuți și îngândurați. Acum Vultur-în-Zbor îi spuse povestea fermierului de granit, cu chipul plin de zbârcituri și ochi de vasilisc. — întocmai ca un om care știe o sută de secrete și nu are de gând să dezvăluie nici măcar unul, a spus el. Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi plătită de Richard Fine din banii pe care banca i-a ciugulit din economiile Lumii a Treia, am comandat scoici (cu o garnitură de orez sălbatic) și homar (jumătate, plus maioneză cu lămâie) și m-am lăsat pe spate îngândurată. În aveam de-o parte pe Sir Richard, iar de cealaltă, pe Minor; James Rattray-Potter era suficient de departe ca să nu-mi cauzeze neplăceri și m-am amuzat singură evitând intenționat privirile lui Sebastian, care încerca cu disperare să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce ți-a spus mai exact? —Mie mi-a spus „Nu mai pot să continui așa, chiar dacă o să le zică“. Apoi către Charles a spus: „Nu vreau să“ și ceva care suna a „șantajist“. Ignorând ultima parte, Simon a repetat îngândurat: — Deci a spus „să o fac“? — Exact, „să o fac“, nu „să-l plătesc“. Nu pot să cred că Charles voia bani de la Bill - ar fi fost o nimica toată pentru el. Dar oportunitățile care derivau din a avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
s-a îndreptat spre ieșire atât de urgent de parcă eu chiar aveam de gând să continui de unde o lăsase Charles. Nu m-am dus după el. Nu ar fi avut nici un rost. În schimb, am mai stat puțin în separeu, îngândurată. Simon uitase, în graba lui, pachetul de țigări pe masă și am fumat una, fără să mă bucur de ea, pentru că niciodată nu făceam asta, dar mă foloseam de ritmul lent - inspiră, expiră, inspiră, expiră, scutură scrumul - ca să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l deschid la întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent bun, prăfuit, un dram.“ (Piscupescu) „Gambrinus“-ul este deja plin. Din ușă privesc îngândurat mesele cu mușteriii obișnuiți. În capătul dinspre tejghea lipsește Vânătoru. Probabil încă nu și-a terminat consumația la plăcintăria de pe colț. În rest, toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
are bărbat, nu te belește ăla? Citește tactu’ în Informația că te dai la nevestele lu’ cine știe care toarș. Cum crezi că-i vine? Știi tu cine stă în blocu’ ăsta? De sus până jos?“ Habar nu aveam. Omul mă privea îngândurat, jucându-se cu o legătură de chei. O arunca dintr-o mână în alta, studiindu-mă. Din când în când pufnea amuzat: „Bă, da’ chiar tâmpită promonție de generație mai sunteți, de apărurăți acu’. Prea vă dă într-o disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]