1,296 matches
-
penalității, a ajuns unde este. Ei bine, asemenea oameni fără profesie cari la Ploiești fabricau telegrame false, numeau funcționari, promiteau să taie capete de zahăr nemțesc, oameni cari, sub altă domnie, ar umplea pușcăriile și ocnele, au ajuns sub Carol îngăduitorul bărbați de stat, miniștri, deputați, directori de drum de fier și de bancă, confecționează bilete ipotecare etc. etc. E evident că într-un stat în care lucrurile merg astfel și în care ignoranța și malonestitatea adeseori sânt titluri de înaintare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și de despreț al oamenilor a trebuit să răsară în privirea nobilului și cavalerescului suveran de câte ori iscălea asemenea decrete, fiecare din ele o frunză veștedă de toamnă, o iluzie pierdută, o existență morală nimicită c-o trăsătură de condei. Carol îngăduitorul e departe de-a fi atât de puțin fin precum le place unora a crede. El posedă acea mare memorie de figuri și nume care se găsește ca o trăsură caracteristică și moștenită la membrii familiilor suverane, și memoria aceasta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de un proletariat nesățios care și-a creat o organizație numai bună pentru a urca repede și fără control treptele sociale, în fața plebei permanente, de la care nu se cere nici știință, nici merit, în fața acestui abis, c-un cuvânt, Carol îngăduitorul are satisfacerea de-a vedea rupîndu-se unul câte unul toți ghimpii ce erau îndreptați odinioară în contra tronului, are satisfacția de-a duce c-o trăsătură de condei {EminescuOpXI 452} ad absurdum abisul-Cîmpineanu, literatura Orășanului, istoriografia baronului de Hahn, broșurele lui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
semănat. Nu-și bate cineva joc de-o nație întreagă zeci de ani de-a rândul, amăgind-o, stîrpindu-i sentimentul religios și de justiție, furîndu-i viitorul ei moral și material, fără să aibă a purta urmările acestei sistematice corumperi. ["CAROL ÎNGĂDUITORUL... "] 2264 Carol îngăduitorul e departe de a fi atât de puțin fin precum s-ar crede la prima vedere, și daca e un om care -a îmbătrînit demult, foarte demult, nu de ani, ci de gânduri, acesta e desigur suveranul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
bate cineva joc de-o nație întreagă zeci de ani de-a rândul, amăgind-o, stîrpindu-i sentimentul religios și de justiție, furîndu-i viitorul ei moral și material, fără să aibă a purta urmările acestei sistematice corumperi. ["CAROL ÎNGĂDUITORUL... "] 2264 Carol îngăduitorul e departe de a fi atât de puțin fin precum s-ar crede la prima vedere, și daca e un om care -a îmbătrînit demult, foarte demult, nu de ani, ci de gânduri, acesta e desigur suveranul nostru. În fața unei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e desigur suveranul nostru. În fața unei țări sărace, pline de un proletariat nesățios care urcă cu cea mai mare ușurință toate treptele sociale, fără a i se cere, după chiar legile noastre, nici știință, nici merit, în fața acestui abis Carol îngăduitorul trebuie să fi simțind o deosebită plăcere când vede rupîndu-se unul câte unul ascuțișurile ce erau îndreptate odinioară în contra tronului. Teoria regicidă a baronului Erdmann de Hahn, conivența cu Stroussberg, pionul și agintele d-lui de Bismarck {EminescuOpXI 473} {EminescuOpXI
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
întîmpină aceeași reacție, timpul începînd să lucreze, să liniștească, să clarifice, să claseze. Iată de ce, cu încă o trimitere la maleficul personaj, psihicul nostru nu mai cunoaște repulsia de-acum cîțiva ani, privind-o mai degrabă cu un fel de îngăduitoare deriziune, o deriziune totuși placată pe tragicul nostru destin istoric. Cea mai nouă istorioară: scorniceșteanul ar fi vrut să împartă Muzeul Satului în două: juma' Zoe, juma' Nicu. Nicu să locuiască în Palatul Elisabeta, pentru Zoe urma să se amenajeze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fabuloase ale celui ce le stătuse în preajmă Teodorenilor. Trece pempanta doamnă C., pe care, știam, poetul o cunoscuse, încă ce bine o cunoscuse! L. întrerupe brusc istoria literară, o urmărește hipnotizat pe trăpașă, n-o salută!, doamna C. zîmbește îngăduitor și se îndepărtează. Poetul se-ntoarce dezechilibrat spre mine: da' cini-i? cini-i? Și rostește numele... soției. Îl iau la braț și trecem dincolo, la Continental. Regretatul avocat V., conviv notoriu, nu reținea nume. Era și firesc, într-un fel: îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu imprudența neprofesionistului și cu nemăsuratul curaj al diletantului, îndrăznesc într-un moment de relâche rectoral să-i mărturisesc mult îngăduitorului Steve ceva din propria-mi împătimită strategie de lector (lectura unui pictor, la urma urmei!). Pomenindu-i, ca start personal, pe Virginia Woolf și pe James Joyce pe care i-am și pictat cu îndrăcită acribie ironică și trecînd prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca factură intelectuală: Pleșu, cu asumată cultură noiciană, Dinescu, incongruent pînă la comic/tragic. Pleșu, ascultîndu-l pe celălalt cu aerul părintelui îngăduitor cu tomnatica odraslă, talentată oricum, dar gesticulînd incontinent. Dinescu, frînîndu-și din cînd în cînd febricitatea în vizibil complexat trac. Întîlnindu-se însă amîndoi de fiecare dată (chiar cu admonestarea glumeț-malițioasă a rezoneurului că gestualul amic e un pic de stînga...) în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca conducerea (sic!) partidului să pună capăt o dată pentru totdeauna acestei probleme, ci tocmai din cauză că a persistat atâta timp și acest simbol așa-zis al cultului personalității lui Stalin, aceasta oarecum ne-a determinat și pe noi să fim mai îngăduitori într-o oarecare măsură. Îmi aduc aminte că la noi și tov. Gheorghiu-Dej a luat poziție împotriva acestui cult al personalității. Existența în partid a elementelor mic burgheze, cred că în bună parte a contribuit la continuarea acestei poziții, iar
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
trimisul S.U.A. la Roma, îi scria, în februarie 1859, lui Bismarck că Rusia este, în toate privințele, tot atât de îndepărtată ca și America. Diplomatul se înșela amarnic, încât e de presupus că misiva sa i-a stârnit lui Bismarck un zâmbet îngăduitor. Este adevărat că și în 1859, Rusia continua „să se reculeagă”, dar „mai activ”, urmărind cu cea mai vie atenție desfășurările internaționale în așteptarea momentului modificării tratatului de la Paris din 1856. „Maniera splendidă” în care era informat, de exemplu, Lobanov
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nainte Pe-Ahania s-o zvîrle pe Pămînt: o înhață de plete Și de pe treptele de gheață, ce înghețară-n jurul tronului, o aruncắ, Zicînd, "Ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară! Nepăsătoarea fericire a femeii, a slăbiciunii sine îngăduitoare, 115 Pasivul trîndav somn, enormă noapte și întunecime-a Morții Se înălța-vor oare ca să-și dea legile virtuții-active a bărbatului? Fărîma ne-nsemnată care cutezi să-mi fii pereche, Pasivitatea ta, legile supunerii și-ale fățărniciei tale Sînt groază
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
C. Rădulescu-Motru ajunge are această încadrare ontologică și de aceea ea este ferită de accentele "sceptice" distribuite în multe filosofii contemporane când este vorba de problema omului. De altminteri, el s-a ferit cât a putut de o atitudine filosofică îngăduitoare cu un anume "scepticism", poate și datorită poziției acestuia în filosofia lui Kant (scepticismul îi apare lui Kant ca "un popas pentru rațiunea omenească, unde aceasta poate medita la plimbarea ei dogmatică și poate face schița ținutului în care se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
operele lui Verdi care precedaseră apariția capodoperei sale Rigoletto dispăruseră din repertoriul lor curent iar multe dintre ultimile sale creații de operă erau catalogate ca având “probleme”. Chiar și în cercurile elevate ale societății anglo-saxone se putea observa un dispreț “îngăduitor” față de creația verdiană. În primele decenii de după Primul Război Mondial a început însă să se manifeste o renaștere a interesului față de operele lui Verdi pe continental European. Semnalul l-a dat în mod surprinzător chiar Germania, unde între anii 1920
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sunt acceptate În aceeași măsură. Trăim Însă Într-o epocă a incluziunii. Școala Îi adună sub cupola ei și pe cei majoritari, și pe cei minoritari (din punct de vedere psihomotor, intelectual ori spiritual). Interesant e faptul că majoritarii sunt Îngăduitori și respectuoși față de cei puțini; de ce nu adoptă același comportament și cei minoritari? 9.11. Culturalizarea religioasă - o coordonată a Învățământului românesc (interviu acordat lui Nicolae Hulpoi) Care sunt direcțiile pedagogiei românești contemporane? Pedagogia românească s-a remodelat În concordanță
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu mănuși de piele de Suedia” din simplul motiv că delicatele-i palme nu suportă atingerea metalului rece, care la 14 ani cunoaște toate ordinele nobiliare și le desenează În caietul de fizică, Îl amuză pe Călinescu. Cu nimic mai Îngăduitoare sunt liniile crochiului din Memorii-le lui Lovinescu. Din nou, un portret la antipodul celui patern: nimic din sociabilitatea și verva acestuia. Doar un acut sentiment de singurătate, mohoreală, ursuzenie. În schimb, Mateiu e Înzestrat cu o „memorie uluitoare și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dar În stiluri diferite. Autenticii revoluționari sunt dezamăgiți: faptul că un dandy se dovedește inofensiv politic sau social e blamabil. Nu și-l vor face decât accidental aliat. Îl vor respinge cu vigoare. Ordinile instituite sunt, În schimb, amuzate și Îngăduitoare. Faptul că un dandy e inofensiv politic și social nu poate fi decât confortabil. Se vor alia cu el rareori. Îl vor respinge condescendent. Dar și pentru unii, și pentru alții, gratuitatea Întregii conduite a unui dandy, oricum ar privi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spirit, de Liviu Petrescu. Tânărul critic vede În dandysm una dintre trăsăturile caracterologice fundamentale (Împreună cu melancolia) ale personajelor lui Mateiu. Iritarea cu care a fost Întâmpinată această teză de către Al. George (pe cât de sever cu Liviu Petrescu, pe atât de Îngăduitor cu Vladimir Streinu) justifică luarea mai atentă În considerare a acestei probleme, nu chiar atât de clară pe cât pare la prima vedere. Textul privitor la excesiva preocupare a personajului față de „făptura din afară” este lipsit de orice echivoc: „Această culoare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
le champ sémantique de l'automne, auquel se substituent le sous-champ de la bonté et celui de la maladie et de la mort : Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boală. [...] nimeni nu mai caută vindecare. Toamnă surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamnă toți oamenii încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât de răi azi suntem buni, parcă am trece fără viață prin aurore subpământești. Dați-vă mâinile pentru sfârșit : îngeri au cântat toată noaptea [...] că bunătatea e moarte. (Bunătate
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
evocă meleagurile natale, copilăria) sau a retorismului, deși coarda poetică și capacitatea de a se entuziasma nu-i lipsesc. Natură rustică, în fond, dar rafinată prin instrucție, cugetare și îndelungi voiajuri, lui C.-D. îi place să ironizeze și mai îngăduitor, și mai sarcastic, ceea ce nu-l împiedică, din când în când, să gesticuleze ca și cum ar fi însuflețit de emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
politice ale zilei și cronici fanteziste iscălite când Hans, când Nastratin ori Zoil. Cu acest ultim pseudonim erau semnate și cronicile teatrale ale fostului director de teatru, păstrând încă în suflet urmele dezamăgirilor și necazurilor, dar scriind totuși cu obiectivitate. Îngăduitor cu „producțiile teatrului național”, el combătea meschinăria cronicarilor dramatici, coalizați în susținerea micilor interese particulare și indiferenți față de soarta teatrului. Interesul pentru scenă s-a păstrat și după retragerea lui Caragiale din redacție, noul cronicar dramatic, Scarlat Cocorăscu, dovedindu-se
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
trece gazetarul este una deformată până la caricaturizare, grotescă. Sandu Gore o privește cu ironie, încercând să se distanțeze de ea, dar, adevărat don juan local, amator de legături amoroase cu vedetele feminine ale nomenclaturii, se adaptează totuși, ba chiar suportă îngăduitor penibile povești cu „militanți comuniști, idealiști”. În ultima parte a cărții, tonul ironic, degajat al naratorului se convertește într-unul reflexiv, ca să dezvăluie, în spatele mascaradei la care asistase, o crimă odioasă, în care sunt implicate, mai mult sau mai puțin
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
catolicilor. Dimpotrivă, a insistat că, odată cu emiterea acestei legi, cei care nu vor să semneze documentul să nu fie torturați sau uciși, ci să li se ceară să părăsească țara. De asemenea, s-a dovedit a fi mai mult decat îngăduitor cu mirenii catolici care au semnat jurământul și a tolerat catolicismul și cryptocatolicismul chiar și la curtea regală. Crypto-catolicii erau persoanele care trecuseră la protestantism pentru a nu-și pierde viață sau bunurile, dar care în realitate erau catolici. Henri
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]