811 matches
-
Toa... Toadere! - a îngăimat ea întinzând în neștire mâinile spre el, mai mult să-l ajute. Lasă, Marandă, că până în casă pot să merg singur. Deschide doar ușa... A intrat în casă. Și-a ridicat privirile către icoane și a îngăimat: Mulțămesc Doamne că m-ai ajutat să ajung acasă! Apoi și-a rezemat ciomagul într-un ungher și s-a așezat pe laiță, în fața sobei. Maranda privea la el nevenindu-i să creadă și vorbindu-și în gând: „Tu ești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spus? Este urmă de cal potcovit ori ba? Prins la înghesuială, Hadarag a tușit cu chip să-și dreagă glasul. A înghițit în sec, căutând un răspuns... Și-a trecut dosul palmei peste frunte și, făcând-o pe miratul, a îngăimat: Aaa! Da, da! Mi-am adus aminte! Ieri sau alaltăieri a fost la dânșii un camarad călare, care căuta holercă... Și a găsit? Nuuu! De unde să găsească?... Ai prin casă vreo gură de rachiu, Marandă? - a întrebat Hadarag, pentru a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi mâinile lor s-au îndreptat una spre alta căutându-se ca două vietăți oarbe... Voi doi mai înalți treceți la împins vagoneți - a ordonat șeful. Toaibă avea experiență la treaba asta din celălalt schimb. Hai cu mine! Ești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
atunci când s-a întors de pe front rănit, deși pe drum a trecut prin chinuri greu de imaginat, nu i s-a părut atât de lung! Ajuns la poartă, s-a oprit și rezemându-se de ea și-a făcut cruce, îngăimând: „Slavă Celui e Sus că am ajuns la casa mea!” Nu mai avea putere nici să dechidă poarta parcă... S-a uitat în jur... Țipenie! A deschis poarta și a intrat. Nici câinele lor, care era strașnic de atent la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și să descarce vagoane. Eu n-oi ști să-ți spun, da’ mergi matale colo la magazia ceea și îl găsești pe șăf. Chirostii îi zice. Șontâcăind printre linii, a ajuns la magazia cu pricina. Bine v am găsit - a îngăimat Toaibă din ușa magaziei. Păi nu ne-ai găsit prea bine. Toaibă a făcut ochii mari, neînțelegând răspunsul. Mai degrabă spune ce vrei, că de încurcă-lume sunt sătul. Pentru prima oară, Toaibă s-a simțit mic și fără glas. În
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îl urmărea cu privire compătimitoare. „O ajuns să vorbească singur sărmanul și aista nu-i semn bun”... După primii pași, pătruns de frig, și-a strâns sumanul mai bine pe trup și a pornit mai departe, încercând - ca niciodată - să îngaime un cântec: „Ș-am să beau hătu-i amaru’, pân-oi bea boii și carul... Grijania mamei lor de blăstămați!” Mergea cu bărbia în piept, pentru a se feri de ploaia și omătul ce îi băteau în ochi fără milă. Călca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
om mai vedea noi... Din clipa aceea, Toaibă s-a simțit ca și cum n-ar fi băut nici o picătură de rachiu... S-a ridicat, a luat sticla cu fiertura dată de Dochița și s-a îndreptat spre ușă. Rămâi sănătoasă - a îngăimat el, punând mâna pe clanța ușii. Mergi sănătos și nu uita ce ți am spus. Ține și bastonul pe care l-ai pierdut când ai căzut în șanț. Luînd bastonul din mâna Dochiței, s-a întrebat: „Unde l-o fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
piciorul mesei, să nu uite de ea. A mâncat apoi cu poftă ca niciodată. Ori mi s-o părut mie ori ai mâncat chiar cu poftă? Ee! Am mâncat și eu, că mi-o venit foame așa pe neașteptate - a îngăimat Toaibă, fără chef de vorbă lungă, fiind bucuros în sinea lui că fiertura ceea de la Dochița îi plăcută și nu-i cine știe ce leșie. „Da’ cum a fi cealaltă zamă? Că Dochița nu mă iartă. Și asta înseamnă să nu mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
moale. Maranda a dus mâna la gură, înăbușindu-și cu greu plânsul. Da’ ce v ați întristat așa de parcă îi mortul pe laiță? Apoi ne gândeam și noi că îi fi intrat măcar printre cei de mijloc... Da’ așaaa - a îngăimat Toaibă. Cercetașule! Ai nota doi de la mine! Unde îți este atenția, cercetaș Toader Toaibă? Păi cu așa atenție, acolo pe front intrai de-a dreptul în gura rusului! N-am spus eu că am citit lista de sus în jos
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a îngăimat: “Mulțumescu-ți, Doamne, pentru îndestulare și matale, conașule, pentru bunătate”. ― Să fii sănătoasă, Sevastițo. ― Apoi, eu mai cî m-aș duci în treaba me’, conașule. ― Eu socot că oleacă de hodină nu ți-ar strica. Ia treci colea, în cerdac, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
corpul meu, iia i s-a lipit de trup... Eram o singură ființă!... După un timp, ne-am desprins unul de celălalt și ne-am privit cu pasiune... ― Mi-a fost atât de dor de tine, scumpule - a reușit să îngaime Zâna, învăluindu-mă într-o privire ce ar fi fost în stare să topească și un sloi de gheață... ― Aceleași cuvinte voiam să le spun și eu, dar mi-ai luat-o înainte, dragoste. ― Sper să nu te superi dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zboare. Bănuiam cine-i dincolo. Am auzit și un chicot de râs, în timp ce ușa se deschidea încet-încet și o mână fină îmi făcea semn să intru... În clipa următoare, Zâna ardea în brațele mele... După un timp, am reușit să îngaim: ― Cum de te afli aici acum în amiaza mare? Privindu-mă ștrengărește, mi-a răspuns: ― Uite că se poate. Părintele e chemat de stareț. Acum câteva minute a plecat. El fiind cel mai în vârstă călugăr de aici, pe deasupra și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
foarte atent la tot ceea ce face, urmându-l îndeaproape. Ajuns în fața altarului, a intrat și, după un timp, s-a întors, purtând în mână patrafirul, o carte și o cruce... Și-a pus patrafirul și, cu fața spre altar, a îngăimat câteva cuvinte... ― Fiule, vino aici și îngenunchează - m-a poftit el în fața altarului... După ce am îngenuncheat, mi-a așezat patrafirul pe cap și, cu glas scăzut, a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Zâna, zâmbindu-mi și strângându-mă de mână cu putere. Ca și cum doar asta ar fi așteptat, Sevastița a plecat. Noi am rămas în loc, privind în urma ei... După câteva clipe, însă, s-a întors către noi și, cu privirea înrourată, a îngăimat: ― Drum bun, dra... dragi’ mei... ― Rămâi sănătoasă - am răspuns noi într-un glas. După ce amândoi am privit în jur, pentru a ne rămâne în minte fiecare amănunt al locului, am făcut primul pas... Era mult așteptatul pas către fericire!!! Vasile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fii loial, principe Ghica, chiar în grațiile rușilor fiind. Lasă că știm noi ce știm. Brusc prin simpla bătaie din palme se porniră trâmbițe și muzici orientale jeluitoare (ceremonialul întrerupt porni). Șeful protocolului turc, trecut prin spasmele morții, oftă ușurat îngăimând: Ptiu! Gata să-mi dea comă beiul ăsta ghiaur. De-acu nu te mai scap din ochi diavole, m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
și că prin urmare era mai prudent din partea mea să nu-i mai răspund. În aceeași seară, când a sunat telefonul, m-am străduit să fiu cât mai calmă. Nu puteam totuși să trec peste ceea ce se întîmplase. ,,O porcărie", îngăimă el după o tăcere lungă. "Nu-i adevărat?" l-am întrebat eu. Și cum tăcea, am adăugat: "Ar fi timpul, poate, să ne explicăm". "Nu asta e important", murmură el. "Dar ce e important?" A urmat o pauză. Răspunsul lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-o întîmpin. Și iată-mă față în față cu... Alexa, sora Mihaelei. Trăsnet ca din senin! M-am uitat lung la ea. N-am recunoscut-o decât după câteva clipe, într-atît mă uluise surpriza. ― Pe mine mă căutați? am îngăimat cu glasul pierit. ― Da, vreau să-ți vorbesc. Pot să intru? N-a așteptat s-o poftesc. A pătruns în cameră cu pași siguri și aer de stăpână. Era voluntară, chiar marțială, ca un comandant de oști. Oricine intră într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dumneata trebuie să știi mai bine decât mine. Am îndurat greu săgeata. ― N-a încercat să scape de sarcină? ― S-a ferit de mine, singura care o puteam ajuta. Când am aflat era prea târziu... ― Așadar, trebuie să nască? am îngăimat îngrozit. Alexa a confirmat plecând capul. ― Am dus-o la un medic, rubedenie cu noi, care ar fi ajutat-o cu orice risc. Nu s-a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tăgădui, și avem îndărătul nostru un trecut care va trăi cât vom trăi și noi. La auzul acestor cuvinte Mihaela, mutilată, izbucni în plâns. O furtună violentă se dezlănțuise în ea rupând zăgazul lacrimilor. Se căina cu respirația întretăiată și îngăima printre suspine: ― Ce nenorocită sînt! Cât mă doare nenorocirea mea! ― Nu spune asta... ești nedreaptă cu tine. Doar n-ai să oprești viața în loc din cauza unei greșeli. Ai curajul de a privi înainte. Vorbele n-o potoleau, era nevoie de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
i de călduroși, că prințesa, care nu lăsa să-i scape momentul, îl rugă pe loc să-i dea voie să comunice doamnei Hailipa vestea glorioasă că maestrul va asista, dacă nu chiar va participa la audiție. Astfel provocat, Marcian îngăimă că era pentru el o mare bucurie să cinstească un festival Bach, dar că ... Ada nu-i permisese să se rătăcească în dificultăți și reticențe. îi mulțumise cu entuziasm pentru ea, pentru amica ei Elena, pentru muzică . Din partea lui Bacii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mata, totul. Da. Totul, e să nu pierdem speranța. Că bani mai sunt, că mâini și cap încă avem, că loc, unde să ne mutăm, vom găsi, poate, mai ferit și mai departe de catastrofice coclauri, ca acestea. Poate, a îngăimat bătrânul. Poate. Dar, nu tot pe aici, a precizat Covrigel. Dar pe unde? Vom vedea. Poate, mai încolo, către malul mării. Da. Poate. Cine știe. Vom vedea. OCEANUL FĂRĂ FUND ȘI MARGINI Lui Cercel Dumistrăcel îi mergea tot mai bine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unui preot sau, cel mult, unui psihiatru. Ar fi sunat straniu să-i mărturisesc unui doctor pe care-l văzusem numai îmbrăcat în halat alb ce probleme îmi pun azi. ― V-aș contrazice, a fost tot ce am reușit să îngaim, dîndu-mi seama, o dată mai mult, că nu-mi e deloc simplu să-mi admit slăbiciunile; și cu atât mai puțin, să discut despre ele. M-am întors acasă pe jos. Era soare, dar în loc ca asta să-mi facă plăcere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai puțin la vreo protecție. Doar când era bine dispus și nu se găsea nimeni altcineva pe coridor, îmi adresa o întrebare binevoitoare, de genul: "Îți lipsește ceva?" Intimidat, mereu cu teama că putea observa ceva nereglementar în ținuta mea, îngăimam ce-mi trecea prin minte. Și abia așteptam să-mi întoarcă spatele. Într-o zi, un om de serviciu m-a convocat la "domnul subdirector". M-am speriat. Făcusem ceva care-l supărase? Am bătut la ușa cabinetului de la etaj
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
silind-o pe Susan să Închidă ochii, de parcă cineva ar fi aprins două faruri de automobil. Vru să zboare spre orientul misterios, dar pierdea și avionul ăsta și era din ce În ce mai rău, fiindcă vru să spună ceva. dar nu reuși să Îngaime nici o vorbă și observă că era gata să roșească. — Mă chem Dita, spuse suedeza, scoțînd din buzunar mîna, probabil strivită și Întinzîndu-i-o lui Susan. Juan Lucas tocmai voia să bată step, dar se simți deodată ca un golan și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ah!, ce n-aș da să știu mai multe cuvinte! Cu toate astea Vlăjganul Își dăduse drumul În engleza lui perfectă, atîta cît avea nevoie pentru ambianța aceea, În orice caz, trîntea două trei expresii la momentul potrivit, pe urmă Îngăima o frîntură de anecdotă, restul Îl completa eu nrunile experte În arta povestitului și cu cîteva monosilabe pronunțate pe un ten foarte sigur și universal valabil, iar la urmă lipea deznodămîntul cu un cuvînt exact, subliniat de hohotul lui molipsitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]