619 matches
-
cartea despre Leibowitz. Ai fugit și ai lăsat-o pe covor. Ce-o să se aleagă de tine, Fima? Uită-te la tine cum arăți. Era adevărat că după ce plecase Annette, uitase să-și bage cămașa În pantaloni și marginea țesăturii Îngălbenite i se vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el Însuși: de parcă una din ferestrele luminate ascundea Îndărătul ei un alt Fima, real, nu gras, nu pisălog, nu cu un Început de chelie, nu cu indispensabili lungi și Îngălbeniți, un Fima harnic și corect, care trăia cumpătat, fără rușine și fără minciuni. Un Fima liniștit și ordonat. Deși știa deja de mult că adevărul Îi era inaccesibil, avea totuși În el o dorință profundă de-a se Îndepărta puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cei care vor veni În locul nostru vor trăi liniștiți, plini de considerație față de semenii lor, o viață cumpătată și de bun-gust: atunci lumina cerului va rămâne așa pentru totdeauna. Frigul era cumplit, pătrunzător, dar Fima În bluza sa de iarnă Îngălbenită nu-l simțea. Sprijinit de balustradă, trăgea până În adâncul plămânilor aerul amețitor ca vinul, mirându-se că cineva putea suferi În mijlocul unei asemenea frumuseți. La picioarele lui se Întâmplase În dimineața asta o minune: un migdal nonconformist, nerăbdător, hotărâse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai excentrice. Zona în care ne aflam noi era o orgie de obiecte de iluminat: veioze Tiffany, statui ciudate cu becuri în diferite orificii, steluțe sculptate în pereți cu lumânări în spatele lor. Așezat sub un soare rotitor, Ed părea cam îngălbenit. Îmi pare rău, am doi prieteni în spital. I-am povestit de Lisa și Alfie, simțindu-mă vinovată că mă foloseam de ei ca scuză pentru faptul că eram cu gândurile în altă parte, dar nu era chiar o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul tristeții mele, peste care nimeni nu va trece niciodată. Deși înotam în întuneric, un lampagiu trecu pe lângă mine în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și progenitorii lui - Shylock, de pildă, și Fagin al lui Dickens -, dar era o creație În mare parte originală. Era personajul negativ, respingător din punct de vedere fizic cu șuvițele lui lungi, cenușii și slinoase, ochii cu pleoape grele, caninii Îngălbeniți și vocea ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ malefic, slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care manipula toate celelalte personaje ca pe niște marionete. Henry observă că actorul pronunța numele Svengali cu un a lung, făcându-l să sune mult mai sinistru decât În pronunția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-au sfârșit într-un anume moment, la mine la sonerie au sunat abia mai târziu. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai fragil este, pentru mine, bastonul numit cronologie. Chiar și dacă, fiindcă îmi sunt de ajutor, deschid îngălbenite albume de artă sau, prin internet, caut să mă informez exact din câteva exemplare ale publicației Der Monat de la jumătatea anilor ‘50, ceea ce se afirmă ca eveniment de acum încolo determinant pentru mine ar rămâne împotmolit în aproximativ. Atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-și murmure numele zodiilor, Molinari s-a ridicat În capul oaselor. A privit pe geam. La colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina de ras, pămătuful, o coajă de săpun Îngălbenită și o ceașcă cu apă clocotită. A deschis larg fereastra, l-a privit cu emfatică seninătate pe necunoscut și s-a bărbierit pe Îndelete, fluierând tangoul Cartea de joc marcată. Zece minute mai târziu, era În stradă, purtând costumul maron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pielea și rochia; își privea mâinile de parcă le-ar fi văzut prima oară, își îndoia și dezdoia foarte încet degetele, urmărind cum se întind sau zvâcnesc tendoanele, cum se adună pielea în jurul nodurilor, iar venele palpită sub pergamentul uscat și îngălbenit; privea cutiile mari de lemn înșirate pe marginea balconului, așteptând să se oprească o șuviță de adiere în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, mici și grase ale acelei plante al cărui nume nu-l cunosc, ce înflorește în buchete violete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le tremurau în același fel buzele și au spus aceleași cuvinte, încercând s-o convingă să nu se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timpul cu ochii încă foarte vii, acum aștepta să-i spună ceva. S-a întors cu greu pe o parte, a încercat să-și așeze altfel perna în care i se îngropa capul, a renunțat. Șuvițele de păr rar și îngălbenit în ultima vreme i se lipeau de pielea capului, transparentă ca un pergament. Pielea feței i se zbârcise, era străvezie. Pomeții și oasele capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ți-ai pierdut mințile? Tot continuând astfel, n-ai s-o mai scoți la capăt!“ Ajunsese la cimitir prea devreme. Capela era închisă. S-a așezat pe o bancă, cu mănunchiul de flori lângă el, urmărind cum cad frunzele brusc îngălbenite, scuturate de adierea care se simțea de câteva zile. Un aer cald plutea în jur. Nu și-a dat seama cât de cald este decât după ce îngrijitorul a deschis ușile și a putut urca treptele de piatră, pătrunzând în capela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor, prăfos, aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primită cu cel mai mare scepticism. Întâmplător, istoria pare să fi validat evaluarea bunului medic, căci atunci când unele relicve aflate în posesia Tabithei au intrat recent în posesia scriitorului acestor pagini, printre ele se afla și controversata bucată de hârtie. Îngălbenită acum de trecerea timpului, ea s-a dovedit a nu fi conținut altceva mai demn de luat în seamă decât un bilet adresat de Lawrence majordomului prin care îi cerea să-i trimită în cameră o cină ușoară. Starea Tabithei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle. Îmi dați voie să vă scot bandajul? Avea fluierul piciorului înfășurat lejer cu un bandaj îngălbenit care trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea bandajul. — Sunt și pictoriță, explică Phoebe. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine. Apartamentul meu se află în Islington. Circa douăzeci de minute de mers cu mașina. Te aranjează? — E în regulă. Sper că ai adus documentația necesară, spuse el când am pornit pe Cork Street. Se referea la bucata de hârtie îngălbenită, biletul scris cu aproape cincizeci de ani în urmă de Lawrence Winshaw, despre care sora lui Tabitha, în prostia ei, crezuse că aduce o dovadă sigură a vinovăției lui, dar recunosc că insistența lui în această privință mi se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ia pardesiul. Auzi ușa deschizându-se, apoi închizându-se. Richard ieși. Era la jumătatea drumului spre casă, când un bărbat se ivi din întuneric și se postă în fața lui. — Sunt Edward Whiter, spuse el. Avea accent american, barbă și dinți îngălbeniți. — Ești Richard Maple? — Da. — Aș vrea să discut cu amândoi, cu dumneata și cu domnul Jason Rudd, acum. — De ce? — Vreau să vă spun ceva. E vorba de un caz înspăimântător și vreau să mă ajutați. Și când vreți să începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zi pe hol și am aspirat covorul. Am dus un mop în baie și am spălat robinetele, dușul și oglinzile. Am spălat closetul. Pe urmă, am trecut prin apartament cu două pungi mari negre, aruncând fiecare revistă veche, fiecare ziar îngălbenit, fiecare bilețel de care nu mai aveam nevoie și fiecare bucățică de hârtie. Nu m-am oprit decât când am dat peste un pachet nedesfăcut cu cărți de la Peacock Press: apoi cuprins de o curiozitate absurdă, aproape isterică, am smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
m-am pus pe Împachetat un set de haine noi pentru Frank. Tot scotocindu-i prin garderobă În căutare de cămăși curate, am dat peste șalul de dantelă pe care ni-l dăruise bunica noastră. Printre puloverele de mohair, țesătura Îngălbenită arăta ca un giulgiu; mi-am amintit cum stătea mama la măsuța ei de toaletă și eu Îi puneam șalul pe umeri, și cum parfumul pielii ei se amesteca pînă la indisolubil cu izul de whisky. BMW-ul Paulei intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
despre cum se face muncă de partid la Goldana. În zilele de avânt, care urmară, Nicanor anunță, cel dintâi, că pata rubinie, vizibilă de la distanță, sub malul mărginaș al tărâmului Baisei, încenușase în spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
două perechi de pantofi, dintre care una fără flecuri. Sub chiuveta murdară, se vede un lighean plin cu apă de culoare rozalie care pute a permanganat de potasiu. Pe patul acoperit cu un cearșaf mototolit având numeroase urme de spermă îngălbenite și întărite, zace Rica, iubita lui Matolea. Complet goală, cu mâinile legate la spate și căluș în gură. Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață. Pe trupul ei se văd numeroase pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
calcul, determinîndu-se producția medie ponderata pe unitate. Rezultatele finale se înscriu în formularul model EvP1. 8. Cartofi de toamnă a) Momentul de evaluare a producției ... Evaluarea producției se determina la momentul maturității fiziologice, cînd 75% din vreji sînt uscați și îngălbeniți. Evaluarea se va efectua și la gospodăriile populației pe 25% din suprafața de cartofi înscrisă în registrul agricol. b) Modul de evaluare a producției ... Evaluarea producției începe prin stabilirea numărului de probe care trebuie luate în funcție de suprafață solei cultivate cu
DECRET nr. 77 din 6 martie 1986 privind evaluarea, în cimp, a producţiei agricole vegetale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106696_a_108025]
-
gestul anonim al atâtor Înaintași, care au păstrat cu sfințenie aceste hârtii și pergamente, mărturii ale identității noastre, și le-au transmis din mână În mână, până când au ajuns la mine. Iar astăzi, când scriu despre aceste lucruri, aceleași documente Îngălbenite se odihnesc lângă laptopul meu, așa cum au stat, probabil, lângă pana și călimara celor de dinaintea mea. De altfel, unii dintre ei nu au fost deloc cărturari, ci țărani de la coarnele plugului, nobili de șapte pruni, cum li se spunea În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]