634 matches
-
el, și-și lasă mâinile înmănușate pe umerii lui, de la spate, și Angelique spune: — Las-o pe mami să-ți arate cât de mult te iubește, puiule... Îl ghidează să se așeze pe saltea. Să se întindă. Îi scoate șosetele îngălbenite. — Hai puiule, spune ea. Scoțându-și mănușile, spune: Știi ce grozav masez eu... Apoi Angelique face un lucru pe care nu l-ai mai văzut. Îngenunchează. Deschide gura larg, cu buzele întinse și subțiri, și-și trece limba pe talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
soioase, spune ea, se poartă ca un poncho, și ești gata pentru o noapte de distracție în stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră la Sheraton, Evelyn aduce trei valize cu haine donate pentru sinistrați. Sutiene îngălbenite, lărgite. Pulovere scămoșate. A adus un borcan cu argilă pentru măști faciale ca să le murdărească. Se furișează amândoi afară din hotel pe scara de incendiu, paisprezece etaje până la ușa care se deschide spre gangul din dos, și sunt liberi. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
am auzit cântând „La mulți ani”. Strigând „Prima greșeală!” la meciurile de baseball. El e, un vechi prieten de-al meu, dar prea înalt, cu pleoapele vinete, buhăite și lăsate. Cu prea multă gușă sub bărbie. Dinții îi sunt cam îngălbeniți și ochii și-au pierdut albastrul strălucitor de odinioară. Spune: — Arată bine. Zic: — Cine? — Cățelușa dumneavoastră, zice el. Încă privindu-i chelia și ochii albaștri, întreb: Unde ați mers la școală? La un colegiu din California, răspunde el. Unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i țărâna ușoară - discutând despre Rusia, despre Dumnezeu, despre revoluție și moarte, despre femei, despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile‑i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pământești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frâu pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau un roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încât ajunge să semene cu o urnă de gânduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Toate motivele dezvoltate mai târziu, pentru ei sunt date în acest grandios preludiu. Astfel vedem oameni de primul rang, ca Dedekind (cel dintâi editor al operelor lui Gauss), Felix Klein și colaboratorii lor: Bachmann, Paul Stäckel, Schlesinger, plecați peste paginile îngălbenite și enigmatice ale vestitului Tagebuch, angajați într-o acțiune supraomenească, de reconstituire a unui continent scufundat. Spectacolul e dureros dar nu lipsit de o anumită măreție. Da, virtualitățile din opera lui Gauss au o acțiune mai vie decât achizițiile sale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să conducă jocul, mânat el însuși, fără să-și dea seama, de ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu știe că sunt tot amărâtul ăla din fotografia de pe foaia îngălbenită a ziarului ? Mi-au căzut cărțile de la subțioară, mi s-a veștejit coronița de frunze și nimeni nu mă mai recunoaște... * La circa 100 km de Roma, Biagio di Crescenzio, un tânăr de 23 de ani, a intrat cu propria
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Așa se face că a doua zi am părăsit orașul. Trenul pleca din aceeași gară periferică. De data asta, poate pentru că era la amiază, se găseau destule locuri libere, dar noi am rămas la fereastră ca să privim lanurile de porumb îngălbenite, apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o facă. — Bună ziua, am intonat eu cordial. Nu știți, casa familiei Aldaya e Închisă de mult? M-a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Se lasă toamna pe alei, stimată doamnă, și noi în timp alegem amintiri culese din tristețe, dar cine ne condamnă în vise moi și dulci? O, preafrumoasă doamnă, acum este târziu iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, să te-ncălzească în simțire iar tulburarea să-ți parvină cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți - iar la final aș vrea să-ți pipăi gândul
Studiu psihosomatic. Sinestezie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83724_a_85049]
-
despre cum se face muncă de partid la Goldana. În zilele de avânt, care urmară, Nicanor anunță, cel dintâi, că pata rubinie, vizibilă de la distanță, sub malul mărginaș al tărâmului Baisei, încenușase în spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de noapte, venea, îmi dădea cartea, spunea: „Citește în noaptea asta, dimineața, la prima oră, mi-o dai. Când vin iarăși, iar ți-o dau“. Citeam, dimineață i-o dădeam, când venea iarăși... Cărți interzise, cărți vechi, cu foile galbene, îngălbenite. Care-au circulat până-n patruzeci, cu legionari. Și discutam cu Ștefănescu. Dar el, el avea un an și ceva de când stătea acolo. Și nici nu se aștepta el. El spera că-i schimbă, că-i comută. Și-atunci, pe 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Sunteți foarte ghinionistă... Necazul e că sunteți prea bună și se profită de dumneavoastră“. Dacă femeia aude așa ceva, poți fi sigur că n-o să te contrazică. Mă înțelegi, domnule Gas? Deoarece Gaston nu răspunse, bătrânul zâmbi mândru, dezgolindu-și dinții îngălbeniți. — Una din concluziile studiului meu este că nu există nici măcar o japoneză care să nu considere că bărbații le fac pe femei să sufere, că se profită de ele. Toate gândesc la fel. Bătrânul continuă, explicându-i și alte tehnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Kobayashi care fusese cândva soldat pe o insulă din Pacific. — Dacă-i cel la care mă gândesc, atunci locuiește pe Koshō-machi. — Koshō-machi? — A fost cândva cartierul deocheat al orașului, spuse bătrânul, zâmbind cu toată gura, de i se vedeau dinții îngălbeniți. Bănuiesc că nu știți ce înseamnă „deocheat“, nu? Zece minute mai târziu, polițistul și-a îmbrăcat pelerina și l-a condus pe Gaston până în Koshōmachi, mergând pe lângă bicicletă. — Vă las aici. Casa domnului Kobayashi e chiar la colț. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu ne mai întoarcem aici, explică Endō, încălțându-se. Așa că plătesc acum. A scos vreo patru-cinci bancnote din buzunar și i le-a întins femeii, ale cărei buze groase s-au deschis într-un zâmbet larg, dezvăluindu-i dinții îngălbeniți. Strada era cufundată în beznă. Întunericul era întrerupt, ici-colo, de câte un felinar ce iradia o lumină palidă. Pe strada liniștită și pustie se auzea doar scârțâitul roților unei camionete - poate a lăptarului sau a vreunui țăran care-și ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nici el nu știe, nu ți-am zis? Ce-i așa de greu? Doar ești prozator, inventezi cum te duce capul viața familiei lui. Mă uimeau ochii mari ai bunicii, plini de o melancolie nedefinită, așa cum se văd în fotografia îngălbenită atârnată deasupra mesei, între ferestrele care dau spre curtea umbrită doar de firavele tufe de soc... Când venea seara... se scărpina undeva și lua laxative... Mi-amintesc soba de teracotă făcută de meșteri aduși... de la dracu-n praznic, vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum șifonat, a trecut pe lângă mine și mi-a explicat: — Ăia sunt o adunătură de fricoși care-și vând trupurile homosexualilor mai În vârstă. Bărbatul ducea sub braț un teanc foarte gros de ziare Îngălbenite, niște ediții mai vechi din Wall Street Journal. Nimeni nu-și pune problema că s-ar putea Îmbolnăvi de SIDA. Nu crezi că e deplorabil? a adăugat el Întorcându-se spre mine. Nu știu, am răspuns. — Din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
amurgului cădea roșie peste oraș însîngerînd acoperișurile de tablă... Ieșeam la ușă, iar el mă întîmpina în tăcere ca și cum eu îl căutasem. Avea ochii tulburi și o gură oribilă. Când deschidea buzele, groase ca niște lipitori, i se vedeau dinții îngălbeniți. Rânjea fără să spună un cuvânt și-și ținea tot timpul la piept o mână ce-mi făcea rău. Avusese, probabil, o boală de piele care-i lăsase un fel de pete, ca o lepră albă, pe dosul palmelor. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i încăperea în care se aflau. — Vedeți. Nu-i nimic aici. E doar o casă goală. Haideți să plecăm. Mma Ramotswe îi ignoră propunerea. Se uita la o bucată de hârtie îngălbenită care fusese prinsă cu o piuneză de un perete. Era o fotografie dintr-un ziar - fotografia unui bărbat în fața unei clădiri. Avusese și un comentariu, dar hârtia putrezise și textul devenise ilizibil. O strigă pe Mma Potsane să vină lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fără curiozitate, ca și cum m-ar fi cunoscut. M-am întors la ale mele, dar am rămas totuși cu gândul la privirea aceea înfiptă în ceafă. Atunci mi-am adus aminte de fotografia din camera Italiei, bărbatul acela tânăr din fotografia îngălbenită. Tatăl ei, primul ei călău. M-am întors din nou, cu intenția să mă mișc, să mă duc la el. Dar dispăruse, nu mai era decât bătaia vântului dincolo de zidul de cripte și întunecimea fundalului unde nu se mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu trebuiau să se lase cuprinși de panică: era vorba de o febră cu complicații inghinale, asta era tot ce se putea spune, ipotezele în știință ca și în viață fiind întotdeauna primejdioase. Bătrânul Castel, care-și mușca liniștit mustața îngălbenită, ridică niște ochi limpezi spre Rieux. Apoi întoarse o privire binevoitoare spre asistență și atrase atenția că el știa foarte bine că era vorba de ciumă, dar că, bineînțeles, a o recunoaște oficial ar impune și măsuri nemiloase. El știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu există aici în zona asta, spune mirat. Ți se pare ție că miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
recunoștință, să ne amintim de înțeleaptă recomandare a înaintașilor noștri, sfătuindu-ne să păstrăm ce nu ne trebuie pentru că, mai devreme sau mai târziu, vom găsi ceea ce, chiar dacă acum nu știm, cândva ne va lipsi. Aplecați peste paginile vechi și îngălbenite, respirând mirosul umed al paginilor închise de ani de zile, fără atingerea aerului nici răsuflarea luminii peste hârtia moale, tatăl și fiica profită astăzi de lecția învățată, caută ce le lipsește în ceea ce credeau că nu le mai e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
totuși pentru mine nu exista dilemă. M-am luptat cu moartea, Înțelegeți?, m-am luptat două zile și două nopți ca s-o salvez și să ajungă la judecată. S-a oprit iar, privind fereastra unde o perdea veche și Îngălbenită Împiedica năvala luminii de amiază. O masă lungă cu fotolii roșii constituia tot mobilierul din bibliotecă. Stăm față În față pe la mijlocul mesei. CÎnd am intrat citea și nota ceva În niște hîrtii pe care apoi le-a Împins la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
că e bielorus din Minsk, a fugit imediat în Vest. A trăit din ciubucuri, fiind chiar un instalator extrem de priceput. A ajuns până la urmă la Angers, unde Lionel a închis ochii și a strâmbat din nas la diploma lui, destul de îngălbenită și de urât mirositoare, și l-a angajat pe șantier. Trăia după principiul O viață avem, nu știm cât durează - mai bine să trăim fiecare clipă ca și cum ar fi ultima! Carpe diem! ar fi putut zice Roman, mai pe scurt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]