5,200 matches
-
amintind de o fântână. Și după asta n-am mai putut să... — Aha, Înțeleg ce vrei să spui. Dora scutură scrumul. Vrei să zici c-a fost vina mea că nu mi-ai spus adevărul. Din nou, gesturile ei au Înghețat În felul acela care o făcea să pară că se retrage În ea. — Nu, nu, m-am grăbit să-i explic. Nu putea să-și imagineze că existau oameni care se deghizau, dar care nu-și Închipuiau neapărat că mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
faptul c-am fost la un pas de-a sta șiva1 pentru maică-mea - de fapt, acum stau și mă-ntreb dacă în toată povestea asta cu histerotomia nu s-a bătut tam-tam-ul cu posibilitatea unui C-A anume ca să înghețe C-Ă în mine! Numai și numai ca să mă umilească și să mă-nspăimânte, să mă reducă din nou la condiția unui băiețel ascultător și neajutorat! Iar eu nu găsesc nici un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu sau în favoarea mărinimiei și virtuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple gura cu cuburi de gheață până îi îngheață limba și buzele, iar apoi mi-o suge - după care o dă pe ceai fierbinte! Tot, dar absolut tot ce mi-a trecut mie prin minte i-a trecut și ei, și vrea să facă toate astea. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier numit Moundsville - în timp ce eu, în New Jersey, mă înecam în sirop (lăfăindu-mă în „căldura“ evreiască, după cum zicea Maimuța), ea, efectiv, îngheța de moarte acasă, în Virginia de Vest, un simplu animal de povară în ochii unui tată care, după cum reiese din vorbele ei, nu era cu mult mai breaz decât un catâr, și o grămadă de nevoi de neînțeles în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru mine) mă leg să folosesc „puterea condeiului“ pentru a-i elibera de nedreptate și exploatare, de umilințe, sărăcie și neputință pe oamenii la care acum mă gândesc (și simplul gând îmi face pielea de găină) ca la Popor. Sunt înghețat de frică. De frica fetei și a sifilisului ei! De Taică-său și de prietenii lui! (deși Smolka a încercat să mă convingă de ceea ce mi se pare absolut incredibil până și la un goi: că și fratele și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mult. Dar cum aș putea plăti, se Întrebă ea, dacă nu insistă să fie plătit? Și numai gândul de-a face actul fără a fi beată, cum presupunea că erau unele femei, sau din pasiune, ci doar din recunoștință, o Îngheță mai mult decât zăpada de-afară. Nu era nici măcar sigură cum se face asta. Va trebui să petreacă o noapte Întreagă cu el, să se dezbrace complet În compartimentul rece? Dar Începu să se consoleze cu gândul că și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zăpadă. Cădea cu atâta abundență, că stâlpii de telegraf nu se mai vedeau. Ea Își trase mâinile și Îl Întrebă cu ciudă: — Așadar, nu vrei să vin? Calmul și familiaritatea cu care primi el propunerea ei o făcură să-i Înghețe recunoștința. Da, spuse el. Vino. Vino În noapea asta. Îi atinse mâinile. — Să nu crezi că sunt rece. Dar mi se pare că ne cunoaștem de atâta vreme. O imploră: — Fii puțin mai străină. Dar Înainte ca ea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le arde de cântat. Deși se jeluise că-i erau uscați, ochii Îi erau roșii de plâns și doar cu efort se despărți de fetițele cu chibrituri și de prințesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cred că n-am avut Încredere În tine. Am fost atât de toantă să cer divorțul, care este ultimul lucru care vreau să se Întâmple. Poți să mă ierți? Nu, mi-a zis Hunter privindu-mă drept În ochi. Am Înghețat. Primisem ce meritam. M-am uitat lung la Hunter, Îngrozită de ceea ce făcusem. După aceea, s-a Întâmplat ceva ciudat. Hunter s-a așezat la masă și mi-a luat mâna În mâna lui, după care a spus: Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
citat. Duncan nu a fost pentru mine doar un șef de departament, zic eu acolo, doar un mentor. Leslie Duncan a fost pentru mine ca un părinte. Al dracului să fie Oliphant, cu mâinile lui transpirate. Iute ca un fior, înghețându-mi șira spinării, descântecul mi se învârte în gând, iar numărul victimelor crește. Probabil că Oliphant cade pe podea sau alunecă din scaun. Iată că problemele mele cuagresivitatea ca un butoi de pulbere, explodează din nou. Nu contează câți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tînăr ca dumneavoastră. N-ați văzut ce privire v-a aruncat? Frumoasă femeie! Și tînără... Și-aveți amîndoi niște ochi, parc-ați fi frați. Ia vedeți, am impresia că vă place... Vorbele șefului l-au făcut pe Vlădeanu să-și înghețe zîmbetul pe buze; ochii lui se aruncă spre pavilion, prinzînd în ei ultima imagine a mersului domol, degajat, înainte ca femeia să fi pătruns prin ușile mari, de sticlă. Cine-i? întreabă tînărul. E venită de curînd? se interesează el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă într-un oraș rămas în urmă, și cum a stat o zi de i-a dat de capăt, iar cînd a desfăcut-o a pus-o bine în valiza de la unitate, aducînd-o ca pradă de război.) Hai c-am înghețat! strigă Lazăr ieșind de sub mașină, tîrîndu-se pe burtă pînă la ușă, de teamă să nu-l arunce vîntul într-o parte. Se așază pe scaunul ghidului, în bătaia aerului cald de la radiator, să se mai încălzească, în timp ce șoferul, cu motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
peron. Vine sau nu mai vine cursa rapidă?! întreabă Radu furios, întinzînd gîtul peste umerii muncitorilor din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă Mihai, întîlnindu-l. Dracu' să-i ia! Am înghețat de tot spune, făcînd un gest de lehamite și pleacă grăbit, croindu-și drum prin nămeți. Mihai rămîne cu privirea în urma lui pînă îl vede intrînd între blocurile de lîngă hotel. O fi avînd vreo urgență la spital murmură, dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de locomotivă; stau și tremur de frică iar dacă nu pornește curînd, voi dîrdîi de frig; deja geamurile au înghețat" gîndește Aura, strîngîndu-și picioarele sub ea, să și le poată acoperi mai bine cu blana. Ar vrea să scoată din geantă pachețelul cu cele două plăcinte, că-și simte foamea tot mai puternic, dar îi vine greu să se întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rotindu-se cînd cu spatele, cînd cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din cap cu nedumerire nu înțeleg la ce bun atîta risipă. Dacă, într-adevăr, ai doi-trei care au fost alături de tine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
predat acolo unde ești acum. Mîine-i sîmbătă... Cel mai bine, de săptămîna viitoare. Vlad clatină din cap în semn de salut, fără să mai poată spune ceva și iese, invadat iarăși de gîndurile negre, în care o vede pe Sorina înghețată la Sălcii. "Individul ăsta întoarce el o clipă gîndul spre Muraru n-o să aibă parte de mine prea mult. N-o las eu pe Sorina să-mi scape. Pînă în Crăciun, sînt și însurat și transferat la vreun institut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prim semn de viață -, apoi, bătăile inimii rărindu-se, sînul devine mai mic, mai moale și mai calm în rotunjime, mușchii de sub piept, atît cît se văd pînă la furoul coborît spre mijloc, se contractă și, spre stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu. Stau la Sălcii, întroienite. Zău?! Ia stai, devine el atent cum adică, n-a venit cursa rapidă? Poate spre seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul profesor, că mîine seară mi-l înfierbînt eu... Ai anunțat pe-ai tăi să vină? Da minte Mihai, preocupîndu-se foarte atent de prepararea cafelei în gura cuptorului de la instalația de cercetare. Auzi, întreabă Săteanu ce putere are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Așa-i, Mihai. Dar în realitate, femela își mănîncă întotdeauna perechea... Face un singur pas către el și-i șoptește: Cu bine, viscolul meu cu ochi albaștri, ce ești! Cu bine, crinule alb răsărit din zăpadă! Ai grijă să nu îngheți... îi surîde Mihai și iese domol din încăpere, pierzîndu-și pașii pe culoarul lung, la capătul căruia știe că este liftul de serviciu, cu care va coborî direct la parter. În urma lui, Maria mai aruncă o privire grijulie intregii încăperi, netezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăre! se bucură Mihai cînd îl recunoaște pe cel care l-a oprit în mijlocul aleii, din mersul său de om abătut, cu privirea în pămînt. Ce-i, ce-i cu tine? întreabă Lazăr, bătînd zăpada cu bocancii, semn că a înghețat la picioare, mereu cu ochii pe sus, pe la ferestre ori la intrarea în clădire. Care-or fi geamurile de la sălile de naștere? Cred că-s în partea cealaltă se uită și Mihai spre clădire. Gata, aștepți? Închipuie-ți. Mă învîrt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a traversat curtea autogării și s-a oprit pe marginea șoselei de centură, cu gînd să traverseze. Ce faci, frumoaso, ai să îngheți în pantofiorii ăia rîde un șofer de pe partea cealaltă a șoselei, oprind camionul. Ce să fac, dacă taxiurile nu circulă răspunde fata înțepată. Urcă, te duc eu pe gratis, că-i păcat de pantofi zice șoferul și deschide cealaltă portieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Dan, răgușită de dorință, îi șoptea în ureche: — Aș putea să urc la bord? 6 Cum devine cineva ceea ce este Carol înțepeni. Nu, n-a fost chiar așa, am ales puțin anapoda cuvintele, ar fi mai bine să spun „îngheță“. Da, devenise atât de țeapănă, încât părea congelată. Ce era de făcut? Mâna lui Dan se îndrepta oare spre ea? Sau spre chestie? Nimic mai firesc pentru Carol decât să-l respingă fără drept de apel. Știa că erecția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
maritime ale Chinei este de aproximativ 18.000 km, pornind din nordul țării, de la gura fluviului Yalu din provincia Liaoning până la gura râului Beilun din Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang în sud, cu țărmuri plate și multe golfuri. Majoritatea acestor golfuri nu îngheață. Apele teritoriale ale Chinei cuprind: Marea Bohai (mare interioară), Marea Galbenă, Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud. Zonele maritime ale Chinei au o suprafață totală de 4.730.000 km2. În zonele maritime ale Chinei sunt răspândite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]