597 matches
-
sălbatice primăvara poloneză ce se răsfață în toată strălucirea voluptuoasă a frumuseții ei [...], Sofia simte apăsarea brațului său lipit de al ei, dându-și seama că porțiunea atinsă i se înfioară ca pielea de găină. Încearcă fără succes, pe bancheta înghesuită să se tragă mai la o parte. Tremură ușor, apoi se relaxează". La intrarea în mină, tânăra femeie și Dürrfeld rămân singuri preț de câteva clipe, față în față. Atunci Dürrfeld începe o discuție foarte echivocă cu Sofia. O invită
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Acesta din urmă era recunoscut ca fiind cel care a condus grupul ce ar fi trebuit să „detoneze” revoluția din 14 decembrie 1989 de la Iași. sănătos, trei milioane de euro de la stat? am auzit o voce, la tribunal din mulțimea Înghesuita În sala de ședință a instanței. Nu. Ați anticipat bine. Alexandru nu-i sănătos, voce amabila! Dar nu-i bolnav de ceea ce insinuați cei care nu cunoașteți cât de cât cazul. Alexandru Tăcu n-are decât nebunia curajului, a curajului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care organele noastre interne erau pur și simplu dislocate de la locul lor din cauza zdruncinăturilor, iar șezutul ne durea îngrozitor, întrucât stăteam direct pe platforma Molotovului, șoferul a încetinit și a virat mult spre stânga, pe un alt drum. Din poziția înghesuită în care stăteam, în ciuda micimii mele și a prafului care ne umplea ochii, am putut citi în fața noastră pe o pancartă mare de tablă vopsită în galben, scris cu litere roșii, mari, de tipar: "GOSPODĂRIA AGRICOLĂ DE STAT PAVEL TKACENCO
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca să spui poezii, nu autorul este personajul principal, ci cartea sa. A fost o mare prezență a literaturii noastre la acest târg, România având rezervat nu știu câte sute de metri pătrați pentru standuri, comparativ cu alte târguri unde România este destul de înghesuită. Cei care susțin că acest târg nu a fost reușit sunt, după părerea mea, niște complexați care nu sunt în stare să facă mai nimic. A.B.Să ne întoarcem puțin la evenimentele de astăzi, de la Satu Mare și vă întreb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
devină forța motrice a unei calești pentru plăcerea mea?! - a fost înlocuită de una motorizată, practic, un scuter pe trei roți, manevrat cu ajutorul unui ghidon de către conducător. Bancheta din spate este destinată pasagerilor - doi sau trei, mai confortabil sau mai înghesuit așezați - plus grămada de bagaje rezultate în urma cumpărăturilor. Nu mi-aș fi iertat să ajung în îndepărtata Indie fără a-mi exercita și satisface și curiozitățile de turist. Așadar, la drum cu ricșa! Prima ieșire în oraș a avut loc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-i bun în primele două și să elimine zgura". O prefăcută observație estetică aflăm în documentul menționat, unde Prima biruință a lui Ion Jipa "este lucrarea grăbită a unui om de talent. Foarte puternică, cu înclinații naturaliste, are un final înghesuit. Refăcută, în parte, va fi o bucată bună. E vorba de sabotajul la o fabrică de lăzi de muniții în ajunul lui 23 August". Nici M. Eminescu nu scapă de ochiul vigilent al partidului care emite " Hotărîrea Biroului Politic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în plus. În toamna anului 2000, la Moscova, o bombă artizanală spulbera un pasaj subteran de pe strada Tverskaya. Am recunoscut locul la televizor. Răsfoiserăm acolo, în plimbările noastre prin oraș, cu doar două luni mai devreme, cărți expuse pe tarabele înghesuite și ascultaserăm, fascinați, piese de muzică clasică interpretate de o orchestră de tineri muzicieni de elită, îmbrăcați în fracuri, care se distrau și câștigau un ban cântând pentru trecători. O realitate urâtă și dezgustătoare ne forța prea repede să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrarea în casă, cam delăsată, cu o mică „grădină” (câțiva metri de pământ înconjurați de un gard jos de scânduri), neîngrijită și ea, trei poeți amatori își vând propriile cărți. Niște broșuri prinse în două clame, cu text cules mărunt, înghesuit. Cărțile sunt dedicate memoriei Annei Ahmatova. Unul dintre poeți îmi întinde și o pagină de ziar, unde are o cronică sau o prezentare a cărții... Ajung și la Muzeul Vladimir Nabokov, situat în casa nr. 47 de pe strada Bolșaia Morskaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
etiopieni în cea mai mare parte a lor), situat chiar în fața esplanadei Kotel. Pe Cardo, în schimb, mai îndepărtat de zidul nevralgic, nu sunt decât polițiști și nu mai e niciun portic. Pe durata unei clipite, ieși dintr-o lume înghesuită, extrem de populată, murdară și mirosind puternic, pentru a intra în alta, spațioasă, igienică, cochetă, aseptizată. Chiar și mergând cu ochii închiși, nasul pe post de busolă ți-ar da imediat direcția: frontiera e una olfactivă. Miros de putreziciune și arome
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
promisiune universală de conviețuire își atinge aici deplina împlinire. Marele Ierusalim n-are decât șapte sute de mii de locuitori. Iar spațiul intra muros, Old City numără treizeci și patru de mii de suflete pe un singur kilometru pătrat, împărțit în patru cartiere înghesuite, izolate dar lipite unul de celălalt (evreiesc, creștin, musulman și armenesc). Voința de a nu ști capătă un relief abrupt, deși nimănui nu-i pasă, fiecare din aceste lumi luându-se drept singura lume. Se pare că, atunci când cineva debarcă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
piele de sagri care se tot micșorează merită ca cineva să vegheze la viitorul ei, și nu numai din rațiuni morale. Problema minorităților va fi cea mai importantă problemă a secolului XXI. Cu cât planeta devine mai neîncăpătoare și mai înghesuită, cu atât distanțele dintre locuitorii ei se tot adâncesc. Chestiunea nu e nici retrogradă, nici folclorică. Și, mai ales, nu pentru lumea islamică, care s-ar condamna la ofilire și la sterilitate uniformizându-se. Ar deveni cu atât mai agresivă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe marginea drumului sau la colțul vreunei străzi, reprezentându-l pe șeful comunității, și care îi semnalează trecătorului sau automobilistului intrarea pe un teritoriu aflat sub obediența sa. În acest spațiu național semănând cu pielea unui leopard din cauza micilor nații înghesuite unele în altele, portretul în culori țipătoare al protectorului în funcție este cel care indică frontiera. Imaginea anunță un punct vamal, dar, în același timp, servește și ca busolă. Fratele, verișorul, betonul, bitumul și plasticul, acestea ar fi cele cinci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la același nivel, așa cum vine moartea prin aceste locuri, fără afectare, ca înhumarea. Planurile înclinate au aceeași ariditate și, de fapt, se aseamănă (până și ca orientare, unele înspre Mecca, celelalte înspre Templu): niște paralelipipede de piatră lipsite de ornamente, înghesuite unele în altele. De departe, ele par a forma un mozaic de plăcuțe albe, dalele fiind apropiate. În partea de răsărit a acestor versanți lipsiți de verdeață, pietrificați și la aceeași înălțime, un cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
luate de acesta. De fapt, el n-a stat cu mâinile în sân, înzecindu-si averea si culegând tot mai multe roade. Afacerile Imobiliare l-au făcut pe Traian Băsescu, dintr-un simplu deținător de apartament în Constanța, unde stătea înghesuită familia sa, în posesor al unor vile (Lac 3, Snagov, Aviatorilor), apoi s-a învârtit si de o locuință somptuoasă pentru fiica dea mare, Ioana, care a costat 1.000.000 Euro, pe care n-a achita-o nici în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mie, unei rude de-a lor, Nistor, student la Silvicultură, atunci În cadrul Universității din București și colegului și prietenului meu sibian, Gheorghe Rădoi, student la Matematică. Am primit oferta cu bucurie și neam instalat. Patul era numai pentru două persoane Înghesuite. Cum toți trei eram șoareci ai cărții ne-am Înțeles să Împărțim noaptea În trei și pe rând, doi să dormim și unul să studieze. Totul a mers până la venirea frigului. Ghiță Dimitriu ne-a procurat un godin din fontă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mama, Pia, Ion, Bebe și Tatiana Lahovary, doi Duca și cu mine. Compartimentul nostru rezervat de șeful gării și păzit de doi impiegați era luat cu asalt. În momentul când intrarăm, publicul spărgea ferestrele ca să-l ocupe. Ne așezarăm cam înghesuiți, dar foarte fericiți de norocul ce avusesem și, mulțumind d-lui Mavrocordat, începurăm călătoria cea mai riscantă, mai ales pentru mama. Era ultimul tren spre România și încă numai până la Cer năuți, unde se lega de cel pornit din Berlin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în salon nefiind sobă. Dar să fi și fost, nu s ar fi instalat acolo, era salonul intangibil și destinat numai primirilor oficiale. Bietele fete, foarte discrete și liniștite, făceau tot ce puteau ca să nu le simt. Ele erau foarte înghesuite, grație mie; niciodată însă n-au dat nici cel mai mic semn de neplăcere și, când am plecat, dânsele plângeau mai mult. În mănăstire începuse fierberea pentru alegerea stariței prin intrigile și intervențiunile la București și între ele, [călugărițele]. Mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urcat înghesuindu-se în față, rămânând ca eu să călătoresc doar în singurul loc unde mai era loc, în spate. Era prima dată când mă aflam așa de aproape de vreo zece oi ce erau și ele la rândul lor destul de înghesuite, dar foarte amabile primindu-mă printre ele. Astfel urcam muntele spre cabană. Nu m-aș fi urcat, dar ciobanii ce erau localnici, au insistat, spunându-mi că drumul e foarte lung și că voi avea ocazia să-l văd la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dame particulare „cu pălărie“, spre deosebire de fetele din bordel care purtau numai tulpanul. Aveau cameră mobi lată În oraș și drept de vizită medicală nu la dispensarul comun celorlalte consore pe care le vedeai, În fiecare săptămână, parcurgând În convoi străzile, Înghesuite buluc În birji, de unde zâmbeau prostește la trecători cu fețele lor subte de nesomn și excese, ci la un medic indicat de serviciul sanitar. și erau frec ventate acum de abonați În toată regula, cam cum erau prin acel timp
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ne-am petrecut restul zilei umblînd prin zonă și citind cîte ceva despre țara aceasta În biblioteca foarte bună care se găsea acolo. La 11 seara am pornit spre nord, lăsînd asfaltul În urmă. Într-un loc unde erau deja Înghesuiți trei oameni, au mai Îndesat Încă patru, printre care și noi, așa că nu aveam nici o șansă să dormim. Pe deasupra, am pierdut o oră cu o pană de cauciuc, iar astmul mă sîcÎia În continuare. Pe măsură ce urcam anevoios către vîrf, vegetația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Bărăgan? Da. Aha! Acum am înțeles. Mama s-a ridicat de pe legătura cu tulpini de bumbac, a luat lampa de jos și s-a întors în camera unde stăteam cu toții ziua și noaptea. Noi încă mai dormeam sub păturile suprapuse, înghesuiți unii într-alții pentru a ne fi mai cald. Copii! Copii, treziți-vă! Avem treabă, dragii mei! Sus! Hai, curaj! Așa! Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și galopada lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că trăim după un alt fus orar și că organismul nostru manifesta un proces de respingere, de inadaptabilitate. Eram într-o completă derută, zăpăceală, buimăceală și harababură psihologică. Stăteam zgribuliți în pat, ca puiul de prepeliță înghețat al lui Brătescu-Voinești, înghesuiți unii într-alții pentru a ne încălzi. Sufeream cumplit. Ne uitam unii la alții, dar nu ne vedeam deloc. Parcă eram într-un acvariu cu apă mâloasă prin care privirea noastră nu putea pătrunde, iar efortul nervului optic de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea trece neobservat într-un loc unde oamenii nu aveau nimic altceva de făcut decât să stea tolăniți pe saci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
accesul lor în casă, dar acțiunea s-a dovedit a fi ineficientă. Erau mari și mulți și de o îndrăzneală extraordinară. Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și cioburi de sticlă introduse în găurile lor și presate, înghesuite, bătute zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai 2005 Traversez Atlanticul cu avionul companiei Air Transat, companie low-cost canadiană, invitat fiind la un colocviu la EHESS din Paris dedicat memoriei comunismului în Europa de Est. Montrèal-Paris, circa opt ore de zbor într-un avion în care scaunele sunt extrem de înghesuite, în vederea îmbarcării unui număr cât mai mare de pasageri. Serviciu la bord minimal, fără băuturi alcoolice. Impresionantă vederea a 386 de persoane (fără personalul de bord), masă supusă și resemnată care așteaptă cuminte intrarea în burta chitului aerian alb-lăptos, imaculat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]