2,801 matches
-
asemenea produse și se vindeau destul de bine. Nici prețurile nu erau piperate. Silvia căuta ceva frumos pentru nepoțica ei, Alesia-Maria, zăbovind printre mesele pline de frumoase articole de îmbrăcăminte și încălțăminte. Mulțimea și frumusețea modelelor expuse o amețeau și-i îngreunau hotărârea, dar să nu uităm nici acea curiozitate specifică femeilor, care o făceau să ia în mână și să examineze mereu câte ceva. Până să se decidă și să cumpere ceva, a trecut în revistă o gamă uriașă de vase de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 13 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se trezi cu noaptea-n cap, se răcori de somnul îngreunat de vise și ieși la o plimbare prin parcul din apropiere. Închise nerăbdătoare ușa, fără zgomot, coborând cât de repede putea cele patruzeci de trepte. Avea nevoie de spațiu, să se relaxeze de constrângerile recente! Renée plecase de o săptămână
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
ajute În fața ta se sting toate dorințele Visele întunecate te ucid ~~~~~~~~~~~~~~~~~~ DORUL PATRIEI (Malli i atdheut) Dorul Itacei mele Mai greu decât muntele Tare te atacă în suflet Îți strică somnul te rănește Îți aprinde inima flacăra-n sân Îți îngreunează pasul de pribeag Durerile mele nimeni nu le știe În fiece noapte mă ucid lacrimile dorului Pentru tine versurile nu se mai termină Într-o dimineață mai frumoasă cu soare Mă voi întoarce în sânul patriei antice Așteptat de pământ
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
aburii cum ies din piept , mi-am desfăcut fularul și haina , înaintarea anevoioasă mă încinsese, efortul m-a înfierbântat până-ntr-atât încât am în mine un clocot , nestăpânit și mistuitor, cu toate că sprâncenele - mi erau de zăpadă, iar prin genele îngreunate de gheață abia mai zăream... Porțiuni imposibil de trecut , pe un carosabil ce nu se mai știe de-i carosabil , câmp sau cer, alunec pe un polei celest , pe toată talpa raiului, simt că mă voi prăbuși, dar va fi
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
a știut că după accident una dintre cumnatele i-a presărat pe răni fetiței bălegar uscat de vacă, că așa auzise din bătrâni că e leac pentru arsuri. A aflat ulterior după ce au ajuns cu ambulanța la spital. Asta a îngreunat recuperarea stării de sănătate a fetiței deoarece rănile se tot infectau microbii săpând adănc în pielea micuței. Doctorii făceau eforturi să o facă bine, dar acele nenumărate injecții cu antibiotice i-au afectat musculatura piciorului, un tendon fiind atins de
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
în Barcelona și am început la B&M am decis sa mai rămân. Și aici ne aflăm acum. Dar, în legătură cu întrebarea, negativ este faptul ca România nu ara o politică de a readuce creierele plecate. Este un sistem căra îți îngreunează întoarcerea. Echivalarea diplomelor este un sisif ce te face să renunți înainte de a incepe etc. Asta este negativ și trebuie schimbat asap. Dar cred că nu se dorește o întoarcere a clasei intelectuale de afară în România. Dacă vrei să
„Este România o ţară în care merită să te întorci?” Ce a răspuns la această întrebare un student român plecat din ţară la 18 ani [Corola-blog/BlogPost/92864_a_94156]
-
ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile, sunetele surde ale veselei și strigătele Îl făcură să se teamă că Îl va apuca din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văzu cum se precipită pe scări, spre polițaii Înarmați cu lănci care Îl așteptau la poartă. I se păru că surprinde o expresie alarmată și pe fețele soldaților. Garda ar fi trebuit să Îl escorteze, Însă Dante, care nu era Îngreunat de armură și de arme, ajunse primul la prăvălia lui Teofilo. Poarta era larg deschisă, străjuită de un singur polițai cu lancea pusă de-a curmezișul, pentru a-i ține la distanță pe curioșii ce Începuseră să se Înghesuie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de pieptul poetului. Dante simți vârful rece de oțel cum Îi urca primejdios spre gât și făcu un pas Înapoi din instinct, urmat Îndată și de lamă. Celălalt parcă voia să păstreze neschimbată apăsarea mortală, fără să ușureze ori să Îngreuneze amenințarea. Buzele i se contractară la colțuri, ca și când masca de fiară pe care Dante o cunoștea i-ar fi șters instantaneu de pe chip trăsăturile delicate de gentilom. Acum, inclusiv privirea sa era aceea Înghețată a unui leu. Dintr-o dată, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Beppo însuși e convins că visul lui Gian Galeazzo Visconti mai trăiește încă. Fusese un mare „signore di Milano“ care pusese prima cărămidă când se construise domul. De aceea spera să fie iertat și eliberat de multe păcate care-i îngreunau conștiința. În fiecare dimineață, Beppo urca scările tipografiei, acordând acestui „signore“ un gând pios. În acest fel se întărea în spirit, pentru că se simțea mereu obosit, vrând mai degrabă să se arunce pe sofaua albastră decât să muncească. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai sus în viață decât a putut el să ajungă. În timp ce Beppo se lasă legănat între somn și trezie, se aud pe scară tocurile înalte ale lui Edith. Imediat parcă toată tipografia se umple de parfumul ei. Beppo se ridică îngreunat în capul oaselor, luând în mâini corecturile abandonate și prefăcându-se că lucrează. Dar Edith e prost dispusă. Se apropie vacanța de vară și, ca în fiecare an, o apucă neliniștea. Cuvintele „Oceanul Indian“ au devenit pentru ea sinonime cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ne îndreptăm spre Dumnezeu și nu cuvintele care sunt limitate, aparținând lumii. Dumnezeu privește numai în interior. Rudi nu-și putea ascunde bucuria - râdea singur și ar fi vrut să țopăie de fericire, ascultând cuvintele rabinului. - Dragii mei, nu fiți îngreunați de neliniște, ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi sunt sentimente adevărate în inima noastră! Deodată veni un gând peste Rudi - ca un nor mic cenușiu, capabil să-i strice bucuria copilărească. Își amintise într-o străfulgerare cât de severă fusese soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
detaliu de viață, urma un al doilea, care cădea greu și izolat, ca o picătură de ploaie înaintea furtunii. Venea apoi și al treilea detaliu, urmat de altele care se adunau într-o ploaie bogată, care-i încetinea și îi îngreuna vorbitorului înaintarea prin evenimente. Împodobite cu florile aruncate peste ele, vechile morminte păreau familiare și vii, de parcă ar fi fost săpate cu o zi înainte. Și acesta era doar începutul. Pe măsură ce, în continuarea acestui început, veneau spre noi și casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său cîine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
2-7.I 1901, 5-7.XII 1902, 16-20.XI 1924, 1-3 și 21-23 .II 1954 (viteza vântului a fost de 20-30m/s, iar stratul de zăpadă a ajuns la 45-60cm. Poleiul, fiind un strat de gheață sticlos, compact, omogen și transparent îngreunează circulația vehiculelor, iar chiciura, un strat alb, afânat, format din cristale sau granule de gheață, produce avarii rețelelor electrice și telefonice, precum și livezilor și pădurilor. Efectele sunt și mai puternice când chiciura se asociază cu vântul. Pagube însemnate produc descărcările
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu cunosc pe nimeni cu numele Wilfredo Camagüey. — Sigur că nu, Însă știți la cine mă refer, nu? — Nu. Fumero rîse din nou. RÎsul acela forțat și afectat Îl definea și-l rezuma ca un indice. — Dumneavoastră vă place să Îngreunați lucrurile, nu-i așa? Uitați-vă, eu am venit aici ca prieten, să vă avertizez și să vă previn că cine ține În casă un indezirabil sfîrșește prin a se opări, iar dumneata mă tratezi de mincinos. — Nicidecum. Eu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nou înmuierea buzelor, din nou trecerea batistei peste gură și continuă, S-ar putea pune întrebarea de ce, dacă așa stau lucrurile, nu o aplicăm imediat, în loc să pierdem timp cu implantarea unei stări de asediu despre care știm dinainte că va îngreuna serios, sub toate aspectele, viața populației capitalei, atât a celor vinovați, cât și a celor nevinovați, fără îndoială chestiunea are ceva pertinent, cu toate acestea există factori importanți pe care nu putem să nu-i luăm în seamă, unii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zile spre alt oraș, care, de acum încolo, va fi capitala țării, este adevărat că am decretat pentru această capitală, care a fost și a încetat să mai fie, o riguroasă stare de asediu care, prin însăși forța lucrurilor, va îngreuna serios funcționarea echilibrată a unei aglomerări urbane de atâta importanță și cu aceste dimensiuni fizice și sociale, este adevărat că sunteți încercuiți, înconjurați, limitați în perimetrul orașului, că nu puteți ieși din el, că, dacă încercați s-o faceți, veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar că vede licărirea unui incendiu, S-a întâmplat, e în stație, se gândi el. Aruncase șervețelul când își dăduse seama că ținându-și mâna apăsată pe față și îngreuna mișcările, acum sângele îi cobora liber pe față și pe gât și se îmbiba în guler. Întrebându-se în sinea lui dacă serviciul mai funcționa, se opri un moment ca să formeze numărul de telefon de la urgență, dar agitația din vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
drept albicioși. E important să avem în vedere că multe dintre aceste familii îngrijorate locuiesc în clădiri unde trăiesc și chiriași din cealaltă margine politică, care, într-o atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cum, întrebă comisarul, I l-am proptit în coaste, probabil încă mai are urma țevii, Și de ce, Am crezut că găsirea fotografiei avea să dureze ceva timp, că tipul avea să profite de întrerupere ca să inventeze vreun truc care să îngreuneze investigația, ceva care să vă oblige să schimbați direcția interogatoriului în sensul care-i convenea lui mai mult, Și acum ce vrei să fac, să-ți pun o medalie pe piept, întrebă comisarul, pe un ton de zeflemea, S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Filosoful Îl scutură ușor, arătându-i drumul dinaintea lor. În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise Arrigo, privind În jur. Văzduhul era Îngreunat de un nor des de praf, ridicat de căruțe, printre strigătele vizitiilor și nechezatul cailor. - În toată Toscana se vorbește cu invidie despre ea. Cea mai mare biserică a lumii creștine. Capodopera care Îl va face nemuritor pe Arnolfo di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu va apărea să solicite trupul. Străjerii plecară. Între timp, Dante se gândea la ce avea de făcut. Așadar, călugărul nu supraviețuise după fuga prin pasajul subteran. Pentru un motiv sau altul, trebuie să fi alunecat În râu, iar acolo, Îngreunat de Îmbrăcăminte, se pomenise În vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai nenorocit, pentru un om care Își câștigase existența prin iscusință și prin prestidigitații. Și totuși, lucrurile păreau să se fi petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ajuns două? Și mașinăria misterioasă? Și oamenii asasinați? Și apoi, exista cu adevărat un moștenitor al lui Frederic sau Împăratul Însuși, Încă În viață, era cel care se pregătea să reapară În toată slava lui? Simțea cum capul i se Îngreunează și cum Îl cuprinde oboseala, legănându-se precum fumul lumânărilor care se aduna În aer. Încetișor, Își dădu drumul să lunece pe covor, ghemuindu-se În dreptul tablei de șah, În timp ce Închidea ochii, În căutarea odihnei. Probabil că se mișcase În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de care Îl asigura falsa lui știință. Și ar fi triumfat asupra lui pentru totdeauna. Alergă spre bazin, Înșfăcându-l de călcâie și Încercând să Îl scoată din apa transformată de acum Într-o spumă sângerie. Trupul omului opunea rezistență, Îngreunat de lichidul ce Îi pătrunsese În veșmintele lungi. Dante Își propti un picior și se sprijini În el din toate puterile. Sub apăsarea grea, una din colonete se rupse, Însă poetul putu să Își mențină strânsoarea până când izbuti să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]