1,779 matches
-
vedeam venind. La țipătul unei broaște, aproape de mine, m-am sculat și am fugit în curte strigând-o pe mamaie. M-am oprit în brațele ei în fața coșarului. Mamaie păzea vaca. -Cred că fată în noaptea asta, mi-a spus îngrijorată și amintindu-și de tataie, s-a uitat în urma mea. -Este la fântâna lui Floarea lui Nae! i-am spus știind că mamaie îi reproșa că întârzie cu ea în drum mai mult de cât se cuvenea. Nu mi-a
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Mergeam, nici trează, nici adormită, ținută de o mână de tanti Oala și de cealaltă de mami, când m-am trezit vorbind: -Vreau pe băț, de vanilie...vanilie. -Cum vrei tu, Bebe, numai să te trezești! mi-a răspuns mami îngrijorată. Am mâncat două, cu toate că, în altă situație, aș fi putut mânca zece, așa de bună era înghețata. Până acasă, m-am înviorat suficient să mă poarte mami în brațe. -Joaca-te puțin cu Nuța! mi-a spus mami cu speranța că
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
noi. Ne-am uitat amândoi la nisip și am găsit că era locul cel mai ferit să-i aranjăm un loc mai cald. -Îl punem aici! mi-a spus tata-mare pe șoptite. -Dacă o să-i fie frig? l-am întrebat îngrijorată . -Du-te și adu-i salopeta din magazie și vezi dacă poți să aduci o bucată de pâine și o cutie, să-i punem apă! mi-a spus stând pe vine cu iepurașul în mână. -Dacă sunt șobolani? l-am întrebat
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
aceasta l-a crezut și ne-a lăsat să ne pupăm în liniște și să ne șușotim la urechi nu despre minge, cum credea ea, ci despre soarta iepurașului. A doua zi Matei mă aștepta la școală cu un aer îngrijorat și important pentru soarta urechiatului. În ziua aceea am fost cei mai buni prieteni. L-am lăsat să se uite pe dictarea mea să-și corecteze greșelile fără să ne vadă învățătoarea, la recreație am împărțit cele două felii de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
el, fiindcă nu am găsit nici cea mai mică urmă de evadare sau de forțare, în afară de piatra care a fost răsturnată din locul ei. Caiafa se încruntă, iar linia buzelor sale subțiri se arcui în jos. Pilat îi observă figura îngrijorată și tremurul mâinii și zâmbind cu sarcasm savură din plin adevărate momente de exaltare. Știa că ceea ce îi spusese îi provocase acestuia suferință și furie. Arhiereul se stăpâni totuși. Răzbunarea era însă acum de partea lui Pilat, gândi el, apoi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
face ăsta prostii. E flăcău cuminte, lasă că-l știu eu... Ca și ăl mic... Pe unde e prâslea, că nu l-am văzut prin curte, a lungit milițianul discuția, satisfăcut de încordarea ce se citea cu ușurință pe chipul îngrijorat al lui Vasile... Nu-i boacănă, dar a venit vremea să recruteze, că până în octombrie face 18 ani și armata îi bate la ușă, asta e...! - Hm! Și pentru asta trebuia să ne sperii, f...i mama mă-sii de
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
secunde ori minute, dar nimeni nu putea afirma ceva, deși era îmbucurătoare manifestarea, pentru că nimeni nu observase acest fapt... Până spre seară, când Iulia se pregătea să plece, terminându-și programul de consultații, nu primise niciun telefon de la Ofelia. Era îngrijorată. Abia avusese timp să o sune pe mama sa. Așteptase ca aceasta să termine orele, să-i poată vorbi în voie, dar n-a fost să fie așa. Inamică de mică a minciunii, de data asta, după îndelungi căutări, a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
dea vocii naturalețe și oftând dureros de adânc imediat ce închise telefonul. Iuliana era pregătită să plece. Își făcea planuri de dialog, acasă, cu mama sa, când a sunat telefonul introdus deja în geantă. L-a căutat în grabă, tare mult îngrijorată și chiar cu teamă în suflet. Era un număr necunoscut. Nu răspundea în așa situații, dar acea întâmplare nefericită cu fratele său a determinat-o să răspundă imediat. - Alo, da! - Sărut mâna, domnișoara Iuliana! Nu închide, te rog! Sunt doctorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
nemulțumit. Concursul ăla îl câștigă nepoata patronului ori cel care a dat dreptul deja. Ți-am mai spus că m-am interesat și, ca să știi, în orașul ăsta nenorocit ca și peste tot, cam așa se întâmplă... Îngândurată și din ce în ce mai îngrijorată, Adriana a mers prin tot orașul și a citit anunțuri de toate felurile. Nimic nu a găsit, în domeniul său de pregătire, în afara a două situații la care a renunțat când a citit condiția obligatorie de vechime: trei ani în
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
I-a povestit totul mamei sale, cu lux de amănunte, dar aceasta nu a înțeles mare lucru pentru că, speriată de întârzierea fetei, stătuse în așteptare ca pe ghimpi și încă era tulburată. - Bine că ai venit, mamă! Eram așa de îngrijorată. Nu știam pe unde te duci și ce faci... Lasă! Povestești totul când vine și tăticu-tău de la serviciu... Aurora era casnică. Pe vremuri, se părea că salariul soțului acoperea toate cheltuielile necesare unei familii normale, fără pretenții deosebite. Mai apoi
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
și semăna cu o grecoaică, iar ochii ei mari erau parcă mai luminoși, purta bluzițe care îi expuneau sînii nesiliconați și o fustiță îi șlefuia coapsele mătăsoase în mers. Ceva urma să se schimbe în viața ei și Licurișca părea îngrijorată cînd zicea asta, pentru că o plăcea pe Adelina și n-ar fi vrut s-o știe suferindă din dragoste ... dar ăsta e rostul iubirii, i-am spus eu, acea amăreală fascinantă a sufletului, care te face să te simți stăpînul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
auziți?! - iar cinicii, posesorii dreptului de a apăra moralitatea, ne țin discursuri bombastice la televizor și ne întinează sufletele; dar imorală este situația în care au fost puse acele fete, nu faptul că se prostituează. I-auzi! De ce erau cinicii îngrijorați! Nu mai puteau ei să-și savureze elocința, dacă nu aveau acest subiect la îndemînă, ca să se defuleze în fața națiunii?! Dar noi ce ne facem? a zis CrisLi, îngrijorată. Nu ne lasă Dumnezeu, i-am spus eu. 33 ROUA Venise
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
fete, nu faptul că se prostituează. I-auzi! De ce erau cinicii îngrijorați! Nu mai puteau ei să-și savureze elocința, dacă nu aveau acest subiect la îndemînă, ca să se defuleze în fața națiunii?! Dar noi ce ne facem? a zis CrisLi, îngrijorată. Nu ne lasă Dumnezeu, i-am spus eu. 33 ROUA Venise primăvara mai devreme ca deobicei și Europa era uimită de această incantație a vegetației ce exploda de sub frunzele uscate ale iernii. Ghioceii își ițeau sfioși delicatele lor căpșoare de sub
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
de „Moș Crăciun” la poalele bradului. Exclamațiile de surpriză și mulțumire au fost necontenite dacă nu ar fi sfârșit în îmbrățișări și sărutări... Într-un târziu, Lucica i-a invitat la masă uitându-se, a câta oară pe ascuns și îngrijorată, la ceasul din perete și a oftat. După ce s-au așezat cu toții, nea Petrică a luat paharul cu vin în mâna dreaptă, s-a ridicat cu încetineală, i-a privit lung, pe rând, a înghițit în sec și a rostit
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
ceva de lucru și în al doilea rând ceva de mâncare, căci eram lihniți amândoi de foame. Ne apropiasem de poarta combinatului unde speram să intrăm din nou pentru a aduna deșeuri de lemn. Dar cum mergeam noi așa de îngrijorați, niște tineri în salopete ne-au întrebat unde mergem? L-am lăsat pe Linte să vorbească știindu-l mai abil în afaceri. Tinerii fumau în pragul unei case destul de mari și ne-am gândit că locuiesc acolo. În timp ce Linte discuta
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358087_a_359416]
-
universitari, academicieni, cercetători științifici, modele stimate și respectate. Unii dintre doctorii atestați cu cel mai înalt titlu academic se vor fi simțind poate, în viitor, sfioși, timizi, prudenți, în a-și atașa, înainte de nume onorantul titlu, alții vor fi poate îngrijorați să nu fie cumva suspectați de plagiat, dacă nu au pus ghilimele la orice citat, fie cât de scurt, odată cu enunțarea sursei în pagină sau în subsol, plus adăugarea ei la bibliografie. Nu foarte confortabil se vor simți, poate, sau
ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR – NU MAI E NIMIC DE COMPROMIS ? BA DA, DOCTORATUL ! de MARIA SAMAUNT în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357617_a_358946]
-
pentru vagonul de dormit. După circa patru ore, acumulând vreo 40 de minute întârziere, din cauza unor probleme de ordin tehnic apărute la așa numita „săgeată albastră”, am coborât pe peronul Gării de Nord, în București. Ne aștepta fiul meu, destul de intrigat și îngrijorat. Am intrat într-unul din localurile gării, care avea aer condiționat, pentru a ne odihni, a sta de vorbă și a mânca. Timp era suficient. Aveam legătura abia peste alte trei ore. Ni s-a părut prea obositor să mergem
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
fi foarte scurtă. Surse din anturajul guvernatorului spun că operațiunile vor dura cel puțin un an. Dacă însă perșii se vor porni cu forțe mai mari cine știe ce va fi? Amenințarea parților este foarte serioasă. Pilat arborase la început o mină îngrijorată însă după ce Iocentus îi dădu vestea despre atacul iminent al parților chipul procuratorului se însenină dintr-o dată. După câteva clipe îl apucă pe Iocentus de umăr. -Legatul de Siria îmi vrea deci capul cât mai curând! Iar Caiafa nu e
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
satului) care, fiind învățată de coscarul de moș Cobrescu Ilie, își jucă rolul perfect. Bătrâna îl privi îndelung pe conașul Pandelică, își mișcă de câteva ori capul a nemulțumire, vezi Doamne, boierul ar arăta nespus de rău, iar ea este îngrijorată foc... nevoie mare, și se perpelea „amărâta”... cum o să-l salveze din ghiarele morții, ca să i se adreseze cu o voce răgușită, tremurându-i bărbia de atâta „grijă” ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Lasă, că trece, a întrerupt Ramona avalanșa părerilor de rău. Ce s-a întâmplat cu tine de te-ai întors? Nu-mi place cum arăți. Stai acolo pe scaun, să-ți dau un pahar cu apă, a continuat ea, destul de îngrijorată și curioasă. A pus apă în două pahare. Au băut amândouă fără să respire. S-au mai înviorat puțin și au răsuflat ușurate. Se priveau în ochi și niciuna nu îndrăznea să vorbească. Fiecare gândea că cealaltă știe. După o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
se urce la loc,dar căzând lângă drum,o văzu acum pe Karon care nu mai putea să inainteze.Persoana era Aongus. -Karon,ce ai pățit?De ce ai plecat fără să ne dai vreun semn.Elisabeth și mama sunt foarte îngrijorate și au vorbit deja cu inspectorul.Dar spune-mi! -Nu contează ce mi s-a intamplat.Nu am timp să iți explic.Aveam bănuieli în privința lui Pedro și mi s-au adeverit.Nu e cine pare că e.William e
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
Am crezut că te-am pierdut pentru o clipă.!spuse Will stangand-o la piept. -Nu ne-am imaginat că Elisabeth e în stare de așa ceva,trebuia să fi stat lângă tine să nu te las singură,îi spuse și doica îngrijorată, stergandu-si lacrimile cu o batistă și manganindu-i mâna. -Și eu am crezut că voi muri,dar am un înger păzitor care a avut grijă de mine.Am visat-o pe mama mea.Era atât de frumoasa.Dar Elisabeth unde
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
îi vedeam sau îi auzeam ... N-am mai pus geană pe geană până s-a luminat de ziuă, când l-am auzit pe bărbatul casei întrebând unde s-au aciuit blestematele alea de nepoate fugite de-acasă, lăsându-și mama îngrijorată tocmai dincolo de calea ferată, acum când nemții ochesc tot ce mișcă?! Ne lămurirăm că omul ne strigase identitatea, îmbiindu-ne să ne facem apariția. După ce ne-am zis numele - Anita Pincu, Tonia Horovitz - ne-a mai strigat o dată și înc-o
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
ia o altă piatră să arunce. Într-un final,ieși William în fața ușii intre-deschisa.Avea o vânătaie pe față și sânge pe braț,care picura pe pardoseala din lemn. -Ce s-a întâmplat cu tine? Ce ai pățit?îl întreba îngrijorată Karon vrând să se apropie. -Am fost să vânez ceva și am căzut,spuse cu tristețe Will.Nu te apropia. -Dă-mi voie să vin să te îngrijesc. -Nu e nevoie,spuse el cu raceala.Parca ți-am spus în scrisoare
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
nu se mai sfarsea.Se trezi greu,cu trupul că de plumb și cu mâna la cap încerca să afle unde era și ce se întâmplase.” Aseară am plâns până am adormit”își spuse amintindu-si.” Probabil că doica e îngrijorată,ar trebui să mă întorc.” Încerca cu greu să se ridice,amețita,mergând și sprijinindu-se cu mâinile de pietrele acoperite de muschi.Uitandu-se în sus zării soarele ce se strecura printre frunze,însă atenția îi fu captata de
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]