1,130 matches
-
oprit brusc în ușa salonului, încremenise fără vorbă. Mihnea se ridicase alene și, după ce o privise ironic și disprețuitor pe fata rămasă pe podea, îi poruncise scurt: Să nu te miști de-aici. Altfel vei fi moartă, înțelegi? Moartă și îngropată! Apoi plecase însoțit de servitor spre pivnița în care îl aștepta minunea: omul cu puteri de zmeu, prins ieri în Târgoviște, adormit cu buruieni și adus acum la Șotânga. Pampu-Zogru nu-i făcuse însă cine știe ce impresie, așa că amânase probarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zilpa mi-a cântat un cântec de leagăn în care se vorbea despre ploi bogate și recolte mari, iar Bilha mi-a masat picioarele până când am adormit. Nu m-am trezit până a doua zi seara, când Ruti era deja îngropată. Urma să plecăm cu toții câteva zile mai târziu. Tata și frații mai mari, împreună cu toți servitorii și cu fiii lui Laban s-au dus la pășunile cele mai îndepărtate ca să separe animalele pătate de celelalte, pentru că de-acum primele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încoronate, și lui taică-su îi plăcea să-i istorisească mai cu seamă despre vechii suverani și ceremonialul regal denmormântare, despre cum erau trimiși vikingii pe ultimul lor drum în corăbii aprinse, despre mormintele egiptenilor și aztecilor și comorile fabuloase îngropate acolo, despre câte slugi au luat cu ei în moarte ca să-i slugărească și în viața de apoi, copil, crezuse multă vreme că și taică-su va fi fost, în taină, vreun rege detronat spre binele norodului. Între timp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din urmă. Și cu dorința ta de a deveni partener al firmei ? Știu că ți-am făcut capul mare pe tema asta. Dar ăsta era visul tău. O să renunți pur și simplu la el ? Simt un junghi de mâhnire, adânc îngropată. Visul ăla s-a sfârșit, spun grăbită. Partenerii nu fac greșeli care să provoace pagube de cincizeci de milioane de lire. — Cincizeci de milioane de lire ? — Îhâm. — Iisuse, rostește precipitat, părând de-a dreptul șocată. Habar n-am avut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Krog! Pfuuuuh. Și dacă tu, Krog, oi fi alcătuit din resturile de căcărează ale lui Kron, preschimbate În pământ, care pământ s-a făcut copaci și care apoi... Of, of, sau poate că ești alcătuit din pulberea oaselor lui Kron, Îngropate acolo, la Muntele Mamă, oase spălate de zăpezi topite și scurse până În Marea cea mare, iar de acolo... Eh, oricum s-ar fi ajuns aici, sigur e doar că acest Kron a fost cel mai destoinic dintre toți cei aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În față că n‑am intrat la Phi Beta Kappa. Mintea lui era un soi de mlaștină Okefenokee, cu luminițe neurotice care‑i jucau la suprafață. Era un ratat, desigur, dar și cu ceva merite ascunse - Însă atât de bine Îngropate, Încât nu mai puteau fi redescoperite. Aici Ravelstein s‑a oprit și pe urmă mi‑a spus: - Cred că În dimineața asta ar fi mai bine să mă plimb pe rue St. HonoréĂ - Adică În ce a mai rămas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
anilor treizeci, când nemții cuceriseră Franța, Polonia, Austria și Cehoslovacia, Grielescu era mare ștab cultural la Londra și, mai târziu, figură proeminentă la Lisabona, sub dictatura lui Salazar. Dar acum, politica dusă de el pe la jumătatea secolului era moartă și Îngropată. Când Vela și cu mine luam masa cu soții Grielescu, discuțiile nu gravitau În jurul războiului și al politicii, ci al istoriei antice și al mitologiei. Profesorul, care purta sub haina scurtă o cămașă albă cu guler rulat pe gât, trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de un cimitir? IOANA: Acolo îi îngropam noi pe călătorii prin ploaie. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins, afectat.): Cum? Îi îngropați pe călătorii prin ploaie... Cine? De ce? O, Doamne, Ioana, tu nu minți? Ai văzut tu călători prin ploaie morți și îngropați acolo? IOANA (Fluierând.): Și-ncă câți! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! Nu pot să cred! (Pentru sine.) Ce coșmar! Trebuie să plec de aici... Ioana, du-mă repede la cimitir! Du-mă să văd. Vreau să-i văd. IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mulțumită felinarelor nici rare nici dese, nici aprinse nici stinse, cu care s-a desăvârșit electrificarea țării noastre de dincoace de Doamna Ghica. Un cireș amar, bătrân și rămuros, se apleacă ud către Iliuță. Ulița, pe jumătate pietruită, pe jumătate îngropată, lucește alb-negru, parcă-i fier, parcă-i os? Ilie o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm să urmăriți un nou grupaj informațional, enunță cu drăgălășenie Virginica Toader, îmbunând inimile telespectatorilor și telespectatoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
suna numele meu de familie. „Kahm-bală“ repetau întruna. Pentru ei asta însemna Campbell. Însemna răul în stare pură din mine, răul care își exercitase influența asupra a milioane de oameni, creatura dezgustătoare pe care oamenii buni o voiau moartă și îngropată. „Kahm-bală“. Mama lui Epstein s-a emoționat așa de tare auzind despre Kahm-bală și ce punea el la cale, că a venit la ușă. Sunt sigur că nu se aștepta să-l vadă pa Kahm-bală în persoană. Vroia doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
poate așa a fost să rămână, incompleți. Dar fără cap... Nisip dădu să spună ceva. Goncea îi făcu semn să tacă. - N-am altă soluție. Luați săculețu’, semnați la eaj, la secretara tov. colonel Ghiță, și până diseară îl și îngropați. Plutonierul Brandaburlea, Macatist al meu, vă așteaptă în mașină. Nisip încercă iar să spună ceva. Părintele Macovei îi făcu semn să tacă. Șopti ca pentru sine. - Dumnezeu le vede și le cântărește pe toate. Poate așa-i voia Lui. Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a gândit Hugo mohorât în timp ce extrăgea din scaunul din mașină un Theo care urla de zor. Iar el știa că situația avea să se înrăutățească. În ultimele zile, când pleca de la creșă, Hugo era din ce în ce mai copleșit de imagini, de mult îngropate, cu copilul de opt ani care fusese cândva și care privise mașina tatălui său dispărând pe aleea internatului. Când ieșea în drumul principal, Hugo își amintea sentimentele de pierdere, de teamă și de lipsă de valoare care amenințau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bine a fost înfăptuita lucrarea dacă ținem cont de faptul că "rozeta" de bălegar s-a păstrat sau s-a întors drept un semn (segno) al incidentului. Mai târziu în acea zi, trupul lui Rinaldeschi a fost dat jos și îngropat. Narațiunea de mai sus a fost construită mulțumită unei serii extraordinar de bogate de surse. Sentința pronunțată împotriva lui Rinaldeschi de către Cei Opt pentru Siguranța și care povestește faptele sale este păstrată în Arhiva de Stat Florentina [Figură 11]14
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
locală sau din pietre de râu (folosit în perioada secolelor V-XI, datorită răcirii accentuate a climei), prevăzut cu boltă și horn, pentru degajarea fumului, păstra căldura mai mult timp. Scheletul unei locuințe era constituit din bârne de lemn, bine îngropate, fapt susținut pe de o parte de gropile de pari (plasate la colțuri, pe mijlocul laturilor ori în centru, pentru susținerea acoperișului în două ape, specific majorității așezărilor din Moldova), bucățile de chirpici sau resturile de fețuială lutuită de la pereți
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
pe lângă ofrande (cranii sau părți din corpul cailor), multe obiecte de harnașament (șa, zăbale, potcoave) și arme (vârfuri de săgeți, de lance, cuțite, arcuri), mai rar piese vestimentare (pandantive, aplice, catarame, verigi, nasturi globulari). Din punct de vedere etnic, cei îngropați au fost atribuiți pecenegilor și uzilor. În ansamblu, fenomenul generalizării înhumării nu s-a petrecut brusc, forțat, ci treptat, impus de influența civilizației romane și de adoptarea dogmei religiei creștine, încă din cursul secolului al VIII-lea, de către populația veche
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase din nou îngropați, fiindcă, bughindu-i cum se fâțâiau cu coșciugele pe ei, îi luaseră drept niște căcăcioase de stafii care încurca circulația... - Bruță... Hep!... Dar nu putea să le taie? - Ce, moșule?... - Să le taie direct. Rafturile, rumegușul... Hârști, pânza de bomfaier. Harști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și-o frumusețe de depășea geamandura și-ți întuneca uzul gândirii... - E-te ale dracului! Băsmăluțe... 74 DANIEL BĂNULESCU - În doi ani n-o mai cunoșteai după caroserie. Majoritatea din alea arătoasele, le lași blonde și sprintene... Și le găsești îngropate și cu pătrunjelul pe piept... Rămân astea pocitele... și cocîlcioasele. Cu picioarele obosite cât doi bulumaci... Care când merge, își mestecă șezutul. Și care pare făcute doar ca să-ți ție rândul la Alimentara... D-aia, zic, e mai dibaci că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceas pustiu din noapte, Cârmaciul, convoiul, pe când se înturna de la slujbele sale de la Comitetul Central, dă înapoi limuzina, se descalță de ea, așează urechea pe grătarul canalului de scurgere și, concentrîndu-se, deslușește printre borangicul și mileurile pânzelor de păianjen, chiotele îngropaților: ...Mi-am lăsat barbă cu sila Ca să nu-ți rănesc pupila... O dată se făcu fleașcă inimioara Cârmaciului. Domnule, francmasonul nu-i de ici, de colea, dumnealui suferă! Crucea și paștele mă-sii de derbedeu!..." Pune el gura pe muștiucul puturoșeniei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tine... Has-Satan îl mai electrocută o dată pe plăvan. - Saltă-te, Geneluțule!... Că taximetrul nu mișcă fără degetuțul tău dolofan pus pe volan... Pune-mă, în treij de minute, spre Foișorul de Foc. Și căldărușa cu arginți, să-ți moară rudele. Îngropată, la doi metri, sub căpățâna ta, a ta e! Bălăbănea has-Satan, la bărbat, ca la un trup de cal mort. Dar, din somn, în loc de balinul Țaca, tot cucoana tresări din picioare și, c-o voce ieșită parcă din intestinul gros
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-am fost? Paloarea ne arată până unde corpul poate înțelege sufletul. Întinderile cerului îmi vor ajunge să peticesc o inimă zdrențuită? Sau să cerșesc și pe ale pămîntului? - Ca și cum ele ar mai avea ce acoperi dintr-un suflet născut îngropat! Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârbă de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
caz. Românul nu scapă nici o ocazie de a-și deșerta inima. Nu pleacă de aici un anumit pustiu al nostru? Există un mare deșert în România. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne, presiuni ascunse ale sufletului, timidități durabile și taine îngropate. Ascunzișurile sufletești se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. De ce ne vom scoate noi cadravele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există "suflet" decât în noapte. România nu este o țară luminoasă: ea este o țară
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trădătoare, desfrânată, și-ai luat lumea-n cap. Da, am fost criminală, inima mea, criminală cum a fost Maria Magdalena. Tomo, nu mai cer iubirea ta, căci când vei citi aceste șire, n-ai mai putea iubi decât cranul cel îngropat și ochii cei morți a unei fete nebune - nebune de amorul tău - zdrobite de iubirea ce i-o impusese natura, de iubirea pentru bătrânul ei tată. Tata bolea, eu nu puteam câștiga nimic. Ce eram să fac? Să cerșesc, aș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dimpotrivă, de un raport social ale cărui modalități de elaborare sunt, în această calitate, în totalitate integrate obiectului de analiză. Incizii ale economicului Dezbaterile și chestiunile de fond deschise de antropologia economică par astăzi foarte îndepărtate, dacă nu complet uitate, îngropate și ocultate de o parte din antropologi. Ele luau naștere într-o conjunctură generală în care modurile de cunoaștere și de interpretare nu se dizolvau într-o captare fascinată a "realului concret": pe scurt, societatea era în mare parte concepută
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Păltinișului. Apoi discuție despre proiectul publicării jurnalelor Monicăi: 13 caiete manuscrise între 1981-1994, apoi anii 1995-2000 cu notațiile culese pe ordinator. În total, câteva mii de pagini. De sub râsetele noastre și de sub bucuria revederii răzbate, ca dintr-un adânc prost îngropat, iminența sfârșitului. "Știi, Gabriel, îmi spune Monica, lui Virgil îi e rușine să-ți spună, dar se bucură că a apucat să te revadă înainte "să plece". Îmi spunea mereu că o să moară înainte de a te mai vedea." Și apoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trece, cu atât rotocolul de brânză se strânge, se chircește și capătă damf și tărie. Aceste Boutons de Culotte ocupă treapta ierarhică pe care le-o conferă timpul petrecut sub pământ. Minimum este un an, iar cele mai prețioase rămân îngropate vreme de nouă ani. Ele sânt cele care, în vitrină, nu sânt mai mari decât o monedă. Se mănâncă din ele câte o fărâmă, pentru că gura îți ia foc. Trebuie stins urgent cu vin. Mirosul lor, deși magazinul este închis
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]