1,838 matches
-
s-o mai ratez pe Sarah, dar ca să fiu sigur că scumpa voastră vecină nu-și mai baga nasu’ unde nu-i fierbe oala, am s-o ard de vie în clubul ei de cațele în călduri. Renn îl privea îngrozită și ar fi vrut să o ia la fugă, dar îi era frică. McKiddo avea bale la gură și era înfierbântat ca un animal în cușcă. - Dupa ce o să mă ocup de micuța Sarah și de păsărica ei, voi trece
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
în fiecare noapte avea același vis: că înfigea cuțitul în soțul ei, și în timp ce-l străpungea în repetate rânduri, sângele lui o împroșca pe față, pe mâini, pe haine. Se trezea lac de sudoare, tremurând speriată, uneori privindu-și mâinile îngrozită. Impactul era cu atât mai mare, cu cât coșmarul era total absurd, o aberație, pentru că ea nu era capabilă să comită asemenea acte de violență. Avea o strângere de inimă chiar și când omora o muscă sau un gândac, prefera
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
stradă să mănânce. Sătui, apoi, ne băteam cu lingurile de coloreț, de spuneai că suntem oameni de zăpadă. Ce bună era mâncarea, ce gustoasă era copilăria! Acum, în România anului 2016, cad câțiva fulgi de zăpadă și oamenii sunt deja îngroziți... Te bombardează toate canalele de știri cu vești îngrozitoare, ca și cum ar fi venit potopul și nu ar fi căzut zăpada, atât de binecuvântată și de necesară pământului! Dragele noastre TV-uri, știm că sunteți avide pentru a face rating, să
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SUNT O RUGĂ Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt o rugă Sunt o aripă de vultur Ce-a ajuns în primăvară, Sunt o zbatere de flutur Îngrozit că o să piară. Sunt o frunză din pădure Fără rost și fără nume Ce se teme să îndure Zborul, singură prin lume. Sunt petala cea aparte Ce vă spune că mai este Poate doar presată-n carte, Printre rânduri de
SUNT O RUGĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381327_a_382656]
-
-i pătrunsese în micuțu-i nas, apucă bucata cu mâinile amândouă și-ncepu să rupă din ea cu dinți mărunți, pierzând în același timp șirag de lacrimi pe-obraji... Trecu mult până când Atiqtalik înțelese că ursulețul întârzia să i se alăture. Îngrozită, se-ntoarse zărindu-și odrasla care-i dădea ghionturi străinului, îmbiindu-l să meargă. Se opri așteptându-i și din acel moment redeveni mama a doi pui... Cum fusese-nainte! Referință Bibliografică: Atiqtalik / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
și mai rău, și-ar fi putut frânge gâtul pe pietroaiele din jurul palatului. Feciorul de împărat se repezi spre zidul înalt și o prinse pe fată chiar când aceasta își dădu drumul din copac. Domnița începu să dea din picioare, îngrozită. - Liniștește-te, am vrut doar să te ajut! - Cine ești? Cei mai frumoși ochi albaștri pe care Ador îi văzuse vreodată se ațintiră asupra lui, întrebători. - Sunt Ador, fiul împăratului de Răsărit. - Ce cauți aici? - Dar tu cine ești? Înainte de
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
din jalea de care fusese cuprins. A plâns așa vreo câteva ceasuri amare, până ce lacrimile i-au secat. Se ridică și privi spre casa Monei. Și ce zări? Casa era toată în flăcări! Pălălăile mari invadaseră întreaga casă pe sub streșini. Îngrozit, Nerun nu stătu mult pe gânduri și se repezi într-acolo. Dar, ce mai putea să facă? Cum s-o salveze pe Mona? Năvăli în curte sărind peste garduri, zgâlțâind ușile de la intrare până descuie una din ele. Alergă prin
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
el dăduse drumul vagoanelor cu deținuți și oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau și fugeau care încotro vedeau cu ochii. “Repede, repede!”, îi îndemna Ioniță, supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea de ei și nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede, fuge la ea, o ia în brațe și fuge cu ea prin mărăciniș spre poalele pădurii... Fata striga îngrozită: “Mama meaaaa... tatăl meuuuu...” “Taci! - strigase soldatul la ea și-o privise în ochi - taci din gură și zi mersi c-ai scăpat tu!” și zicându-i “tu” scoase batista și-i șterse lacrimile și praful de pe obraz și-i
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert, fără oprire, Pe drumuri străjuite de magnolii! Răspund din ape tunete lugubre Când din neant bolta e fulgerată Aleargă-nebunită către hrube Mulțimea îngrozită, apostată! Se bucură cu spasme templierii Religia de șerpi e-nveninată Fug în cetatea morții ienicerii Ciovârsta din pământ e sfârtecată Revoltele încep să emigreze Hotarele-s simboluri perimate Guvernele încep să aiureze- Prin moartea vor plăti pentru păcate. Virgil Ciucă
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]
-
spre două cireșe căzute în iarbă. Poate Feldewebel-ul să le fi scăpat din mână, căci se ambalase și gesticula. Apoi copilul și-a ridicat ochii spre mine, ca și cum mi-ar fi cerut voie să le culeagă de jos. După privirea îngrozită a fetei cu bicicleta, căutătura fixă, lacomă, a copilului înfometat!... Alt amănunt pe care nu-l pot uita. Am văzut oameni murind în jurul meu, ciuruiți, sfârtecați, arzând, cu timpul scenele de coșmar mi s-au amestecat în minte. Dar prin
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
de merinde, am scos o pâine din aceea ofițerească, mai albă decât cea destinată trupei, obținută pe șest de la popotă, și i-am oferit-o copilului lihnit de foame. Reacția lui m-a surprins, în loc să ia pâinea, s-a tras îngrozit îndărăt, ori poate că, mai degrabă, a fost smucit spre dânsa de femeia care îl ținea de umeri. N-am avut timp să-mi dau bine seama ce se întâmplase de fapt. Căci am fost îmbrâncit cu atâta putere de
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
și ziare, purtându-și ostentativ inimioarele roșii ce le acoperă sânii sau altceva? Se oferă zilnic „cultură” pe pâine unor persoane fără adăpost, ce-și rânjesc foamea în vitrinele chioșcurilor, stârnindu-și poftele trupești în fața copiilor, a trecătorilor, a femeilor îngrozite și grăbite să nu le cadă victime acestor bătuți de soartă, cu mințile fierbând de „cultură”, de combinații de alcool medicinal și de prenadez... M-a rugat cineva de la Huși să-i procur o revistă culturală, de tradiție. Aflase că
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
mai tare ne strigă Însă noi,o urmăream râzând. O groapă i s-a ivit în față Și în ea, mama ta a căzut, Dar căprița ceva mai isteață, S-a oprit în loc,când a văzut. Mămica ta a stat îngrozită, Și speriată n-a mai țipat Iar atunci căprița plictisită, Lăsând-o singură,a plecat. Și uitând iute de întâmplare, Ea cu surorile s-a jucat Și în apa Oltului, la soare, Râzând fericită,s-a scăldat. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință
O ÎNTÂMPLARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375572_a_376901]
-
în gândac! Prefă-te în gândac! Dar... nimic. Puterea ei de vrajă nu acționa asupra lui Mărțișor, care-i spuse: - Nemernico, nu te mai chinui! Că nici cu vraja, nici cu biciul sau cu otrava ta nu mă vei lovi! Îngrozită, furioasă, disperată, umilită, nu știa ce să facă. Nu știa cum să iasă din situația ridicolă în care a fost pusă. În neștire începu să țipe: - Gărzile! Să vină gărzile! Intrară vreo douăzeci de matahale. - Luați-i pe tâlhari și
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
prin livada de pomi, a trecut pârlezul din fundul curții, a tras portița după el și a legat-o cu o sârmă pe care a găsit-o agățată de ulucă. A stat cu Leana în casă toată ziua. Se priveau îngroziți, și nu și-au vorbit absolut nimic. Când s-a întunecat de-a binelea, Leana care venea de-afară i-a spus cu lacrimi în ochi și a vrut să-l ia în brațe, dar el i-a întors spatele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Va mirați voi, cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?/ Iată cum: va spune badea...”. Dar nu a putut “badea” să explice cum se face că mosul le știe pe toate, pentru că învățătoarea, îngrozită de ce auzea, m-a întrerupt. Eminescu. Am ajuns la scoala. Aveam șapte ani. Învățătoarea mea, neuitata doamna Ana, s-a gândit să organizeze la sfârșitul primului trimestru, înaintea vacanței de iarnă, o serbare.Ne-a spus să pregătim fiecare câte
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
totuși, nimeni nu se sinchisea. Vineri însă, când natura darnică și bună, și-a întors fața către noi, apar vajnicii ADP-iști, voioși și cu un chef nebun de muncă și încep să ude trandafirii de pe domeniul public, sub privirea îngrozită a norilor și a noastră. Să vezi și să nu crezi!!! Nu mai conta că cerul plângea, nu mai conta că ploaia se întețise, nu mai conta că ADP-iștii erau uzi leoarcă și că pământul își lua și el
NEBUNIE CURATĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345730_a_347059]
-
precede și la tot ceea ce-l urmează: „Căci dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (I Cor. 15, 14). Certitudinea învierii lui Iisus Hristos avea să transforme conștiințe, și să facă din Apostolii îngroziți, niște entuziaști până la moarte în propovăduirea acestui adevăr, iar din prigonitori, martiri. Cum s-a putut petrece o astfel de schimbare radicală? Pe ce temeiuri? Sfântul Apostol Pavel oferă răspuns la aceste întrebări: „Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345936_a_347265]
-
din cer foc și pucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeau prelung și munții, se așezau mai bine Prin faliile mari sau mici, despicate de genune. *** 13 Deodată glas de Tunet din ceruri a tunat Iar marea îngrozită îndată s-a astâmpărat Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor. 14 Apele dulci și-au descoperit în fine calea Ocolind munți și dealuri, urmându-le valea Alteori tainic, pe sub pământ
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
să-i. A trebuit că o femeie să se închidă în dormitor de frica ta, mi-a spus că făcea curat iar tu a-i venit beat și ai început să strigi amenințător la ea, iar beata femeie a fugit îngrozită din fața ta. Apoi la lift am înțeles că erai beat și te-ai luat de unii bătrâni spanioli, așa că nu văd de ce nu îți cauți pe cont propriu o cameră iar mâncare ai de la azil și îți poți rezolva singur
LIMITE UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347239_a_348568]
-
LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului În ziua de 15 august 1714, când dreptmăritorii creștini prăznuiau Adormirea Maicii Domnului, se petrecea la Țaringrad, sub privirile îngrozite ale marilor demnitari ai statelor Europei, cel mai fioros spectacol, plin de sălbăticie și unic în felul său: decapitarea sub ochii îndurerați ai tatălui, a celor patru fii ai voievodului Constantin Brâncoveanu și a sfetnicului Ianache Văcărescu, pentru ca în final
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
disprețuitor) Am specificat, inima, nu gâtul! Acesta-i marele secret al distrugerii vampirilor! BOIER CIOCOIU: Dacă asta-i misiunea, o vom îndeplini! URSUZ: Vor urma misiuni mai dificile și se vor termina cu Contele Dracula! CEI DOI BOIERI : (în cor, îngroziți) Cineeee?... URSUZ: Este fostul voievod Vlad Țepeș, fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea! Uzurpatorii rămân uimiți la această veste. URSUZ: Contele Dracula este stăpânul tuturor vampirilor din întreaga lume! CĂPITANUL SASU: (cu naivitate) Și are de gând să
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
precede și la tot ceea ce-l urmează: „Căci dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (I Cor. 15, 14). Certitudinea învierii lui Iisus Hristos avea să transforme conștiințe, și să facă din Apostolii îngroziți, niște entuziaști până la moarte în propovăduirea acestui adevăr, iar din prigonitori, martiri. Cum s-a putut petrece o astfel de schimbare radicală? Pe ce temeiuri? Sfântul Apostol Pavel oferă răspuns la aceste întrebări: „Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348676_a_350005]
-
să mă uit la el, dar trebuie să o fac. Batjocora din râsul lui mă urmărea și mă îngrozea. Răsuna atât de tare, încât chiar dacă nu voiam tot o auzeam, iar limba i-o vedeam chiar dacă nu voiam. Eram speriată, îngrozită și totodată scârbită. Îmi era scârbă de tot ce era în legătură cu capul bărbatului din dreptul ușiței. Voiam să scap de toate, dar nu știam cum. M-am uitat la Dumnezeu care era tot acolo și mă privea în continuare fix
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]