1,213 matches
-
atracția pur instinctuală. Alice nu crezuse vreodată că ea exista și în afara filmelor. Ți-a plăcut, nu? a murmurat el când gurile li s-au despărțit ca să ia aer. Alice a clătinat din cap. Ochii lui, aproape de ai ei, se îngustaseră satisfăcuți. —Și mie mi-a plăcut. Nu văd de ce m-aș mai da pe după piersic. Dacă-ți place de cineva, ar trebui să i-o spui. N-avem timp de pierdut pe planeta asta. E o prostie să faci invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâlnit cu ei din întâmplare. Trebuia să vin încoace ca să mă asigur că nu încerci să mă dai în judecată sau ceva în genul ăsta. —Să te dau în judecată? a exclamat Alice. Ochii care se întrezăreau pe deasupra trandafirilor erau îngustați de râs. — Păi, nu se știe niciodată. Am auzit că voiai să discuți cu mine despre o chestie legală. Și cum tu ești avocat... Și ținând cont de ce-am făcut la nuntă... Alice a întins grăbită mâna să închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unde includem și trăsăturile amintite, bazinele râurilor au fost grupate în cinci tipuri principale: I. bazine dezvoltate în cursul mijlociu; II. bazine dezvoltate în cursul superior; III. bazine dezvoltate în cursul inferior; IV. bazine dezvoltate uniform; V. bazine ce se îngustează în partea de mijloc. Plecând de la toate aceste elemente, încadrăm Bazinul Bârladului în primul tip (I), întrucât la mijlocul cursului primește foarte mulți afluenți. Cât privește apariția și desfășurarea viiturilor, acest bazin intră la dezvoltare uniformă (b), deoarece nu dispune de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de cimitir, speria noaptea stafiile. (Aleluia, acesta avea să fie un moment istoric, care avea să marcheze declinul ființelor păstoase În viața mea.) — De fapt, nu e negru deloc. Arată ca un fel de gaură În spațiu, a spus Adi Îngustându-și ochii, convingător. Pe vremea aia habar n-aveam ce e aia „spațiu“. Însă gaura era ceva În care puteai să cazi și să dispari pentru totdeauna. mama nu mă lăsa să calc niciodată pe capacele de canalizare, pentru că erau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din Yoga Vasistha a lui Valmiki. Am așteptat săptămâni Întregi să-mi vină rândul să o citesc, iar când În sfârșit mi-a venit, Janet a deschis pe neaș- teptate ușa camerei mele. — Ce faci aici ? m-a Întrebat el Îngustându-și ochișorii ageri și vicleni, ca o pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. la ce Înveți ? m-am fâstâcit atât de tare, Încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
smuls din brațele lui și l-am privit atentă. Am simțit un fel de Îngustare pe dinăuntru, ca și cum timpul Însuși se micșora deodată din toate direcțiile și Începea să mă strângă Într-o menghină. — E ca și cum brusc mi s-ar Îngusta viața, am Încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care Începuse să mă apese, În mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu Încercă deloc să mă Îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu aș fi fost mai surprinsă decât să văd șirul celor cinci motoneiges frumos aliniate la ieșirea din baraca ce servea drept aeroport. Îmi aminteam cu precizie că Tukalaq ne promisese sănii trase de husky, dar acesta zâmbi cam jenat, Îngustându-și și mai mult ochii lui vicleni la Întrebarea mea. După cum vedeți, viața În Nunavik e motorizată În zilele noastre, râse el făcându-ne semn să urcăm, câte doi, pe moto- cicletele de zăpadă, fiecare având ca șofer un ghid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
găsesc, trebuia să fac ceva radical. Adina Dabija 216 m-am dus la primar și l-am Întrebat fărĂ altă introducere dacă a auzit de un povestitor care schimbă blăni de urs pentru povești. m-a privit lung printre gene, Îngustându-și ochii vicleni, și apoi mi-a spus râzând că asta se Întâmpla demult, pe vremea când nu exista televizor și internet, și că acum nimeni nu ar mai face asta. Acum, a adăugat el văzând aerul meu neîncre- zător
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de cimitir, speria noaptea stafiile. (Aleluia, acesta avea să fie un moment istoric, care avea să marcheze declinul ființelor păstoase în viața mea.) — De fapt, nu e negru deloc. Arată ca un fel de gaură în spațiu, a spus Adi îngustându-și ochii, convingător. Pe vremea aia habar n-aveam ce e aia „spațiu“. Însă gaura era ceva în care puteai să cazi și să dispari pentru totdeauna. Mama nu mă lăsa să calc niciodată pe capacele de canalizare, pentru că erau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mână din Yoga Vasistha a lui Valmiki. Am așteptat săptămâni întregi să-mi vină rândul să o citesc, iar când în sfârșit mi-a venit, Janet a deschis pe neașteptate ușa camerei mele. — Ce faci aici ? m-a întrebat el îngustându-și ochișorii ageri și vicleni, ca o pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. La ce înveți ? M-am fâstâcit atât de tare, încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
smuls din brațele lui și l-am privit atentă. Am simțit un fel de îngustare pe dinăuntru, ca și cum timpul însuși se micșora deodată din toate direcțiile și începea să mă strângă într-o menghină. — E ca și cum brusc mi s-ar îngusta viața, am încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care începuse să mă apese, în mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu încercă deloc să mă îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu aș fi fost mai surprinsă decât să văd șirul celor cinci motoneiges frumos aliniate la ieșirea din baraca ce servea drept aeroport. Îmi aminteam cu precizie că Tukalaq ne promisese sănii trase de husky, dar acesta zâmbi cam jenat, îngustându-și și mai mult ochii lui vicleni la întrebarea mea. După cum vedeți, viața în Nunavik e motorizată în zilele noastre, râse el făcându-ne semn să urcăm, câte doi, pe motocicletele de zăpadă, fiecare având ca șofer un ghid eschimos
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
voiam să-l găsesc, trebuia să fac ceva radical. M-am dus la primar și l-am întrebat fără altă introducere dacă a auzit de un povestitor care schimbă blăni de urs pentru povești. m-a privit lung printre gene, îngustându-și ochii vicleni, și apoi mi-a spus râzând că asta se întâmpla demult, pe vremea când nu exista televizor și internet, și că acum nimeni nu ar mai face asta. Acum, a adăugat el văzând aerul meu neîncrezător, oamenii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fatală a morții. Nu sânt fulgere ca să te lovească în îmbrățișări, iar ferestrele dau spre spațiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă fericire și prea multă nefericire în suișurile și scoborâșurile iubirii și inima e prea îngustă dimensiunilor ei. Erotica emană de dincolo de om; îl copleșește și-l năruie. Și de aceea, năpădit de valurile ei, zilele trec fără să mai observi că obiectele sânt vietățile se agită și viața se macină, căci prins în somnul voluptuos
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu este revelator pentru diferența dintre melancolie și tristețe faptul că niciodată o înmormîntare nu poate fi numită melancolică? Tristețea nu are nici un caracter estetic, caracter ce nu lipsește decât rar melancoliei. Este interesant de urmărit cum domeniul esteticului se îngustează din ce te apropii de experiențe și de realități serioase, care au un caracter de răscruce sau de definitivat. Moartea este negația totală a esteticului, ca și suferința sau tristețea. Moartea și frumusețea! Două noțiuni care se resping în mod
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în mod constant Uniunea va fi în măsură să rezolve mai bine decât statele problema în discuție). Dacă mai ținem seama și de faptul că principiului atribuirii de competențe i s-ar fi adus o serie de ajustări, care-i îngustează aplicația (principiul competențelor implicite clauza de flexibilitate etc.), avem o imagine despre dinamica transferului de atribute suverane ale statelor, care trec cu titlu de competențe la Uniunea Europeană 30. O serie de competențe rămân încă, pentru un timp nedefinit, în competența
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de izbândă. Aceasta e diferența dintre piețele financiare, care nu sunt conduse după principii morale, și sfera socială, unde moralitatea ar trebui să aibă un cuvânt de spus. Am acum peste 75 de ani și orizontul timpului meu personal se îngustează. Prin urmare, sunt nevoit să disting între ceea ce pot spera să realizez în timpul vieții și misiunea rețelei mele de fundații după ce eu nu voi mai fi. Nu îmi place să-mi stabilesc o agendă, pentru că aș prefera să o las
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
centromerul în afara zonei centrale; acrocentrici - cu centromerul spre un capăt al cromozomului. Telomerele sunt structuri specializate formate din ADN și proteine care acoperă capetele cromozomilor. Există și elemente care caracterizează doar unii cromozomi, ca, de exemplu, constricția secundară - o zonă îngustată pe un braț al cromozomului - sau satelitul, o sferă legată la capătul unor cromozomi printr-un pedicul. Numărul de gene conținute de cromozomii umani este variabil. Astfel, cromozomul 1 (cel mai mare cromozom uman) are cele mai multe gene (3 141), iar
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
dacă în desagă nu se udaseră sau mototoliseră scrisorile de recomandare pe care prieteni sus-puși i le dăduseră pentru orice eventualitate. Trebuia neapărat să treacă pe la Gassendi 56, era o scrisoare și pentru el. O luă spre Aix-eu-Province. Drumul se îngusta în vreme ce, de o parte și de alta, vegetația devenea tot mai deasă. S-ar putea să dea peste tâlhari? Ce-ar putea să-i facă, n-avea la el nici aur și nici bani. Gândindu-se la toate astea, înainta
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
E Steiner, croitorul, auzi o voce trecând pe lângă el. — Dumnezeu să-l odihnească, spuse Petrache, deși nu mai era nimeni primprejur să-l audă. Își puse șapca și porni, după ce cortegiul se depărtase binișor. Blocurile rămăseseră în urmă, străzile se îngustau. Când și când, din spatele gardurilor strâmbe, făcute din uluci puse la întâmplare, se repezea câte o potaie lătrând. Petrache săltă poarta cu amândouă mâinile, dar și așa marginile îi scârțâiră pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că lumea s-a schimbat dintr-odată ? Lumea nu e o bicicletă, să o întorci pe o roată. E ca o locomotivă, are nevoie de mult timp ca să întoarcă. Poate că nu lumea, ci tu te-ai schimbat. Petrache își îngustă ochii, să-l poată privi. Luminile se curbaseră în jurul capului cumătrului ; îi alunecau pe creștet ca niște coji de bostan. Iar fața i se lungise ca de lup și dinții aveau reflexii sidefii. Hai să ne plimbăm, bâigui. M-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi că nu ai dreptul să te simți singur, ca să nu mai existe nicio cale spre împăcare. Când ne-au scos prima oară la soare, parcă mi-a turnat cineva cu găleata lumină pe creștet. Mă dureau ochii, pupilele se îngustaseră, abia reușeau să soarbă atâta lumină. Ochii mi se micșoraseră ca un stomac împuținat, care nu mai primea decât un pumn de mâncare. M-am frecat pe brațe, pe obraji cu lumina aceea, de parcă m-aș fi spălat cu apă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cartofi, spuse flăcăul, ca să se prindă în jocul ei. Melania clătină din cap, sugerând dezamăgirea. — O fi mazăre ? Sau varză ? se prefăcu el că se încurcă din nou. Ea clătină din cap cu și mai multă putere. Atunci el își îngustă ochii și ridică nările, adulmecând : — Te pomenești că e... Și apoi împreună : Praz cu măsline ! Melania bătu din palme și râseră amândoi. El nu știa ce înseamnă să iubești pe altcineva. O făcea să sufere și îi era rușine. Era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adunară pe pereți, de parcă ei nădușeau, apoi apa se uscă dintr-odată, foșnea ca un așternut, până ce deveni tăioasă. Lumea lui se zgâlțâia din temelii, cineva o lovea, pereții, deschiși până atunci și primitori ca două palme lipite căuș, se îngustară, strângându-l ca niște chingi. Încheieturile îl ardeau, striga și gura parcă i se umplea de nisip. Când loviturile conteniră, lumea se înmuie iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Y sau Un etnolog într-o instituție dată. 95 G. Lenclud arată deosebit de bine acest lucru când expune critica "marelui partaj", menținând totodată jocul opoziției dintre "noi" și "ei": ducând raționamentul până la capăt, suntem angajați într-o spirală care se îngustează în mod fatal pentru a ajunge la absurda contemplare a "eului" cercetătorului de către sine. G. Lenclud (coord.), Vers une ethnologie du présent, ed. MSH, Paris, 1992. 96 Despre domeniul sexualității, în care proliferează tematicile genurilor și ale identităților sexuale, a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]