853 matches
-
-i vom iubi niciodată și nici ei pe noi... Agentul se afla tot la trei rânduri de Guttman, care se îndrepta acum spre podium. Era chiar în spatele lui. Dacă s-ar fi întins puțin mai mult, l-ar fi putut înhăța. Dar oamenii erau mai înghesuiți în zona aceea și era mai greu să-ți faci loc. Agentul se ridică pe vârfuri și se aplecă, atingându-i ușor umărul. În momentul acela Guttman se afla la o distanță care i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imediată și oarbă în Uri. Poate că greșise. La urma urmei, se mai înșelase în privința oamenilor până atunci. I se făcu greață, iar palmele îi deveniră lipicioase de transpirație când se uită la el. Se gândi la bărbatul care o înhățase în dimineața aceea și care o strânsese de acolo. Nu reușise să-i vadă fața sau să-i recunoască vocea. Accentul era foarte ciudat; poate, se gândea acum, timbrul era al cuiva care încerca să-și schimbe glasul. Era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o clipă vechea tihnă catolică în familiaritatea locului, dacă ar fi avut timp. Dar nu își permitea acest lux. La ieșire o așteptau doi bărbați cu fețele acoperite, care îi ieșiră în față și, calm, cu un efort minim, o înhățară. Capitolul 54 Ierusalim, vineri, 8.53 a.m. Niște mâini înmănușate o apucară de încheieturi atât de strâns, încât i se păru erau făcute din oțel, nu din carne și oase. Gâfâi, dar nu scoase nici un sunet; alte mâini îi puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mândru de ce am făcut. —A știut toată lumea în afară de mine? Miller tăcea acum, privindu-și degetele. —Din contră. Știa cine trebuia să știe. Eu și o mică echipă aleasă în acest scop. Foști membri ai forțelor speciale. —Echipa care m-a înhățat în stradă, lângă piață. Tot ei au omorât oamenii? — Am lăsat în seama lor și a șefului lor toate detaliile operațiunii. Și noi, ceilalți, nu am știut nimic? Secretarul de stat? Sanchez? —Nici unul. În afară de tine. —Despre ce naiba vorbești? Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui uriașe. N-ai altă treabă decât să te agăți de niște bieți copii, cu puzderia asta de oameni de tot soiu’ care dă târcoale-n oraș. O aștepta și el pe maică-sa și ăștia-s gata să-l înhațe. — Acesta este în mod sigur un caz de adus în fața Uniunii Libertăților Civice, remarcă Ignatius, așezându-și laba pe umărul căzut al mamei sale. Va trebui să o contactăm pe Myrna Minkoff, fosta mea iubită. Ea cunoaște bine problema. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că mi se întoarce stomacul pe dos. — Vrei să ieși afară în stradă? Vrei să te-nhațe polițistu’ ăla? Ignatius nu-i răspunse. Pufnea pe nas cu zgomot și se strâmba. Un barman care îi observase din umbră, întrebă zeflemitor: — Ce doriți? Voi lua o cafea, comandă Ignatius arogant. Cafea de cicoare cu lapte fiert. N-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bucătărie, ca să aducă cuburile de gheață și un scaun. După ce se întoarse cu scaunul și cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă rog pentru tine-n fiecare zi, fetițo, spuse incoerent Santa, balansând un cub de gheață pe limbă. Și crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ntre gangsteri. Era atâta lume pe Bourbon Street, ca la un meci de fotbal. Mașina puliției a luat-o pe sus pe javra de Lee. S-a văzut că mânca rahat cân’ spunea c-are preteni la secsie. Poate au înhățat și pe unii din ăi de z’cea ea că-s orfani și-i sponsorează. Ăăău! Au trimis de la jurnal o grăma’ de mutre să facă poze și să mă-ntrebe to’ ce s-a-ntâmplat. Cine z’ce c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se trezise cu Maimuțache în spate, trăgându-l de păr și mârâindu-i în ureche ca o maimuță blestemată, așa că Billy întinsese mâna în spate, îl înhățase, iar Maimuțache îl mușcase ca ... oooo! Ce durere! Văzuse stele verzi. Bineînțeles, supraveghetorul, dl. Mucinceai, nu făcea nimic, văicărindu-se: — Despărțiți-vă băieți. Gata, băieți. Îl duseseră pe Maimuțache la detenție și o chemaseră pe mama lui să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să scuipe, să se șteargă pe față, să scuipe iar, încercând să scape de gustul ăla din gură. Rahat de maimuță. Futu-i! Dar-ar dracii! Billy își ridică pumnii. — Animal nenorocit! Și primi încă una, în frunte. Pleasc! Își înhăță planșa și o luă la fugă. După amicii lui. Și ei scuipau. Era dezgustător. Se lipise de hainele lor, de fețele lor. La naiba. Se uitau cu toții la Billy, spunând parcă: Uite în ce ne-ai băgat! Era momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dar Vasco Borden, mârâind printre dinții strânși și ținând cu o mână bandajul peste urechea sângerândă, știa ce făcea. Urcă cu mașina pe peluză și frână brusc, blocând ușa din față a casei. Apoi, sări împreună cu Dolly din mașină, îl înhățară pe Jamie al lui Alex, o împinseră pe mama șocată a băiatului la pământ, săriră înapoi în Hummer și demarară în viteză. În timp ce toți ceilalți rămăseseră pe loc, holbându-se la ei. — Uite-așa, scumpule, strigă Vasco. Dacă nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dispară, Rose Îl auzi murmurând „la revedere“ și după aceea, ca un ecou al propriilor cuvinte, din nou „la revedere“. Apoi dispăru. Pierzându-și astfel prietenul misterios, Rose și-a dat seama dintr-odată cât timp irosise În supermarket. A Înhățat câteva cutii de boabe de năut, inclusiv cele pe care Mustafa le lăsase În urma lui, și s-a grăbit spre casă. A trecut prin raionul cu ziare și cărți și a zărit acolo ceva de care avea neapărată nevoie: Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
insistat. — Bine, du-te și vezi-ți filmul chinezesc, a dat ea aprobator din cap. Însă nu Întârzia, domnișoară. Vreau să fii acasă până la cinci. În seara asta mergem să o luăm pe musafira noastră de la aeroport. Asya și-a Înhățat geanta hippie și s-a grăbit spre ușă. Însă chiar În clipa În care era pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu trebuie să-i aștepți să apară, a zâmbit Asya. Aruncă o bucată În aer și imediat un pescăruș o va prinde. Armanoush a făcut așa cum i s-a spus. Un pescăruș s-a ivit din cerul pustiu și a Înhățat fulgerător tratația. — Mor de curiozitate să aflu mai multe despre el și totuși, În adâncul meu, nu vreau să-l Întâlnesc niciodată. Când te Întâlnești cu cineva magia dispare. N-aș suporta să se Întâmple și cu el chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te duci să-ți cauți tatăl În loc să mă enervezi pe mine? S-a Întins după paharul de vin, Însă nu mai era nici o nevoie fiindcă un pahar de vin venea deja spre el: Caricaturistul Alcoolic a sărit În picioare, a Înhățat un pahar de vin și l-a aruncat În scenarist, ratând la milimetru. Paharul a lovit o ramă de pe perete, Împrăștiind vin peste tot, Însă În mod surprinzător nu s-a spart. Nereușind să-și lovească ținta, Caricaturistul Alcoolic și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dăduse jos cerșaful de pe cap, sărise Înapoi, vizavi de locul din care vorbise prima oară, gata să-l Întruchipeze pe cel de-al doilea vorbitor din dialogul său imaginar. Pentru a-l imita pe cel de-al doilea vorbitor a Înhățat ce mai rămăsese din stafidele pe care le mâncase mătușa Zeliha noaptea trecută și Într-o clipită le-a aranjat În aer printr-o magie, făcând un colier lung și câteva brățări. Apoi și-a pus colierul și brățările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atât de mult, a murmurat mătușa Banu. Rămâi cu mine și cu djinnii. O să terminăm Înpreună de ornat bolurile cu ashure și apoi o să mergem la cumpărături. Însă Asya n-avea chef să meargă la cumpărături. Cu un oftat a Înhățat un pumn plin de sâmburi de rodie ca să Îi presare În bolurile Încă neornate de pe margine. A Împrăștiat semințele În mod egal, de parcă ar fi lăsat În urmă o dâră de semne care să călăuzească spre casă un copil oropsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
topindu-se În cele din urmă Într-un rotocol cenușiu. Însă din când În când fumul urma o traiectorie diferită, lăsându-se În jos, din ce În ce mai aproape de mort, În cercuri concentrice, ca o pasăre care cobora pe pământ pentru a-și Înhăța prada. Mirosul de santal, extrem de acru și de pătrunzător, a devenit atât de puternic Încât toată lumea a Început să lăcrimeze. Pe cei mai mulți nu-i deranja; oricum plângeau. Într-un colț era Înghesuit un imam schilod. Total absorbit, Își legăna partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-mi mai cumpăr și bomboane. Aduceam produsul agresiunii mele asupra farmaciei. O muncă fără greș. CÎnd treceam pe dinaintea ferestrelor bucătăriei, care dădea spre stradă, fluieram primele note din Au clair de la lune. Ăsta era semnalul. Bunica deschidea ușa și Înhăța prețioasele flacoane. Această bunică a fost prima persoană care m-a Încurajat să scriu. Chiar dacă nu era vorba decît de a-i scrie scrisori, acestea au fost Începuturile mele de prozator. În timpul nu știu cărei vacanțe, și cu siguranță la puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care mi-o arătase mama Încă de cînd mă născusem - soiul acela de dragoste care te face să crezi apoi toată viața că totul va fi mereu bine - și Încrederea pe care tata o avea În viitorul meu - mă vedea Înhățînd Oscarul pentru cel mai bun film străin Încă de la debut, adică cel mai tîrziu peste trei ani - mă ajutau să nu pierd vremea cu șovăieli diverse legate de ce aveam de făcut, și să nu mă risipesc. Vei cinsti pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
el. ă Am crezut că e de responsabilitatea mea să ți-l arăt, atâta tot. Porfiri se întinse pentru a recupera biletul. ă Dar dacă nu avem de a face cu o farsă? întrebă Nicodim Fomici repede. Se aplecă și înhăță biletul înainte ca Porfiri să îl apuce. Dacă într-adevăr o crimă a avut loc în Parcul Petrovski? Ofițerul reciti biletul cu o intonație puternic ironică și întoarse hârtia pe toate fețele, căutând urma vreunei semnături. Dacă ar fi semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de faptul că avea să vândă ceva. Se părea că toate eforturile lui de-a veni În L.A. fuseseră inutile. Nu avea nici vânzări, nici vizitatori, nici aventuri de-o noapte: era destul de supărat. Patrick părea ceva mai mulțumit, pentru că Înhățase cel mai bun loc În sala principală chiar de sub nasul lui Desert Rose, și pentru că reușise să petreacă Împreună cu Charlie mai mult timp decât toți ceilalți artiști, ceea ce Însemna, evident, că el era acum artistul principal. Tracy, asistenta lui Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în cercuri largi, lăsându-se să alunece în aer, amețiți poate de lumină și de bucuria dansului lor aerian, pentru ca, dintr-odată, unul să se rupă din cerc, să se lanseze ca o săgeată spre un punct din mare unde înhăța un pește. Apoi își relua, alături de ceilalți, dansul. Omul nu e niciodată în stare de așa ceva. Ori devine o brută, ori, dacă e împins de soartă, împotriva firii lui să ajungă la crimă, atunci se rupe în el ceva definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu mers de pisică am căzut din nou pe gânduri. Urmărind zborul pescărușilor, individul scotea țipete scurte de plăcere, încântat de siguranța cu care păsările își înhățau prada. Din privirea pe care mi-a aruncat-o, mi-am dat seama că era la curent cu ce se întâmplase. Poate chiar el îi șoptise Moașei istoria cu statueta. Am simțit un puternic impuls să-l iau de guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]