4,199 matches
-
de pe gât toată pielea pe care mi-a atins-o nenorocitul. Mă bag repede sub jet de apă și mă spăl violent. Isteric de violent. Bușesc în plâns și înjur. Înjur cum n am știut că pot și știu să-njur. L-am visat în noaptea aia. Era pe casa scării. A fost atât de real coșmarul, încât mi-a fost groază să ies din apartament a doua zi de dimineață. Mi-era teamă că va fi acolo. M-a sunat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de pe față la fel ca atunci când eram mică și veneam înaintea lor cu genunchii zdreliți și obrajii plânși și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un zâmbet. Mirela-Ionela Petcu La Ostrov Motanu își șterge transpirația de pe frunte și înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de năduf, îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă, dă-i în paștele mamii lor de struguri! Mi s-a acrit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pare că tot universul se reduce la mâna aia pe mine. De ce nu reacționez? Apoi, nu știu cum, cheile îmi cad din geantă sau, poate, din buzunar. Cineva le ridică. Mâna taximetristu lui încă e pe mine și atunci mă hotărăsc. Ajunge. Înjur în gând, deschid ochii și primul lucru pe care-l spun e Dă-mi cheile. Cheile sunt lucruri serioase, zgomotul ciocnirii lor de asfalt a pus capăt jocului. Zgomotul ăla și mâna mare și caldă a taximetristului au deblocat o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
disperare, după ce îți ții respirația mai mult decât trebuie. Mă ridic ca să merg la baie, dar mă ia amețeala imediat, de parcă mi-aș fi băut și mințile, și sufletul azi-noapte. Calc pe un ștecher uitat cu colții în sus, îl înjur în gând, apoi cu voce tare. Deschid ușa. Mirosul de scorțișoară mă lovește în plin. Pornesc spre baie șchiopătând, de la ștecher, și cocoșat, de la starea mea naturală de dimineață. Aproape că nu-mi doresc să fiu în pielea mea. Ajung
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor uma ne. Ură. Invidie. Revoltă. Tandrețe. Răzbunare. Gelozie. Odată, husky-ul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
colț. Mama și puștoaica ei așteptau autobuzul care tocmai venea, așa că buzele mele, care și-au dat seama că nu întrebaseră ce fel de înghețată trebuie să ceară, au început să se manifeste de parcă ar fi fost ale altcuiva: mă înjuram în gura mare pe stradă. Iar când m-am întors și nu am mai avut cui da înghețata, mâna mi s-a înfuriat așa de tare că mi-a tuflit ciocolata cu vanilie pe față. Nu înțelegeam. Membrele mi se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă fac frate și cu dracu, numai pe copii să-i scap. Ei să nu se mai milogească pentru o bucată de pâine și să câștige banu cu condeiu, nu cu lădița-n mână și cu ciocanul. Și-ncepea să-njure: Dumnezeii lui de ciocan cine mi l-a pus în mână, c-am s-o iau prin trenuri într-o bună zi și să le dau la cap la toți! Hoții și tâlharii! E plină țara de hoți și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un om calm și harnic, calculat în toate. S-a apucat de creșterea vitelor, așa că tot timpul se afla în preajma grajdului, de unde și atunci când se certa cu Maria lui pleca în grajd numai să evite a se certa continuu. Când înjura folosea doar două înjurături: ciapa mă-si și zidirea mamei ei. Dacă-l întrebai de mai are fasole, vin și multe altele, răspunsul lui era: La anu, bădie, la anu! Armata a făcut-o la marină în timpul celui de al
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Armata a făcut-o la marină în timpul celui de al Doilea Război Mondial, întorcându-se acasă sănătos. Într-un an, mai bine zis într-o primăvară, avea o vacă mai slabă care a iești din ogradă, iar el, supărat, a înjurat-o: ciapa mă-ti! Eu aștept să te întremezi să ar cu tine, iar tu umbli pe drumuri nebună?... A doua zi vaca lui a murit când el se afla pe ogor la arat, după ce a tras câteva brazde. Dar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
drum și ploua cu găleata. Lupu îi spune nevestei, adică Ioanei: Ioano, ia să vezi cum îți aduce Dumitru Busuioc apă... Pune Lupu toporul în foc și, când a început toporul să pălească spre roșu, Lupu a început să o înjure pe Ioana: Mi-s morții mătii, Ioano! Unde-i apa din găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe ea, care a început să-și ceară iertare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ci e provocat de evrei, prin exces. E provocat de ei, ca spaimă, crezând că-l previn. Antisemitismul funcționează după principiul acțiunii și reacțiunii. Păi dacă rabinul Moses Rosen, care e doctor și face parte din Consiliul Mondial Evreiesc, îl înjură pe Eminescu... Păi ce ar zice el dacă eu l-aș lua pe Moise pe făraș? Nu am fost și nu sunt antisemit, pentru că ar însemna să fiu anticreștin. Pentru că, să fim cinstiți, Cristos nu e din Fălticeni. ATEISM O
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
coboară toată lumea, urmează Gara de Nord. Încă din stația de troleibuz se creau grupuri oarecum compacte, către diversele case de bilete ale gării București Nord. Parcă tot orașul s-a sculat cu noaptea În cap...bombănea Andreea. Ia seama să nu te Înjure cineva...o atenționase mama. Abia scăpate de vacarmul de la casa de bilete, Andreea și mama sa, Teia, cu cele două geamantane uzate și cu poșetele pe umăr, au traversat În fugă peronul, căutând trenul de Constanța. Bun Început de vacanță
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nimeni în seamă toată viața, după ce a murit trei zile îi geniu și jelit, după care trece în uitare totală. Dar un geniu este lăudat și bărfit de unii toată viața. După ce moare cățiva se bucură și continuă să-l înjure pentru că ei n au fost și nici nu vor fi genii. Dar omenirea deabia după moarte îi descoperă toate calitățile de geniu, îl regretă, îl omagiază, dar vor fi mereu unii care-l vor înjura. Aurora: Bravo, ai început să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
bucură și continuă să-l înjure pentru că ei n au fost și nici nu vor fi genii. Dar omenirea deabia după moarte îi descoperă toate calitățile de geniu, îl regretă, îl omagiază, dar vor fi mereu unii care-l vor înjura. Aurora: Bravo, ai început să-i cunoști bine pe oameni. Ai avut și căteva milioane de ani la dispoziție. Cum a mers prima conferință? Profesorul: în costum de cosmonaut, Evelin a fost vedeta zilei. A început cu întrebarea: Ce ați
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și să nu miroși niciodată urât, să asculți The Verve, eventual, să fi citit ceva la viața ta, da’ mai puțin ca mine, să fii sau să nu fii bună la sport, să ai unghii mici, pătrate și să nu înjuri. Să nu vorbești urât, Ema. Nu mi-au plăcut niciodată femeile care vorbesc urât. Mă rog, nici una nu cred că a știut asta. Râd și uneori mă amestec și eu în porcăriile lor, așa, lejer, afabil, cum săruți pe cineva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să le dau tuturor dreptate. Nu pot obliga pe nimeni să dezlege enigmele în care singur m-am încurcat. Trebuie neapărat să mă conving că este un om de sânge, oase și carne, care vorbește și doarme, merge și bea, înjură și vine de la slujbă, spune una și face alta... Altfel, risc să fiu luat drept neserios, umblând eu, vasăzică, cu fantasmagorii literare. În concluzie, pune mâna pe el și scutură-l bine, până faci numai pene și fulgi reali, de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
minunate cărți în care eroii beau cot la cot cu cititorii, se trag unii pe alții de brăcinar și merg împreună la meci, având ei simpatii și antipatii (evident!) comune! O, fericite personaje pentru care cititorul suferă sau se bucură, înjură ori bate din palme, după cum îi vede în situații pe care el însuși le-a trăit sau le trăiește!... (Am reluat stilul retoric numai pentru aceia care au și uitat că am talent). Se cade să ajung odată la capăt
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cine-s boii? Nu înțeleg ce vrei să spui, bă, tovarășe! Uite, mă luai cu vorba, ca nea Mărin cu zaibărul, și așa stă producția! Și dacă stă producția, stă planu’, stagnează exportul și iar ne iau oficinele străine la înjurat, că avem datorii la capitaliști, că nu funcționează economia! Ca și cum la 1880, la 1900 sau la 1930 țara nu avea datorii... Și, mă rog, ni le-au plătit ei? Decât să se războiască mereu cu conducătorii noștri, mai bine să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele. Petele roșii încetară să-l mai mănânce. Acum îl usturau. Întors la televizor, trase o înjurătură printre dinți, din care reieșea ceva de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru câteva minute. Peste noapte se trezi de patru ori sub diverse pretexte și spre disperarea nevestei. Se răsuci și se suci, își făcu un ceai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
barul din colțul străzii, cu riscul de-a suporta declarațiile pătimașe ale barmanului Florin până dimineață. Socoteala din bar nu se potrivi însă întocmai cu cea de-acasă. Barmanul Florin stătea pe trotuarul de vizavi, plângând cu lacrimi mari, amare, înjurând de toți dumnezeii că a dat faliment ca un idiot și urlând cât îl țineau bojocii că viața lui nu mai are, vezi bine, nici un sens. Singura femeie, da, da, singura pe care o iubise cu adevărat, virtuală mamă a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
De bună seamă, asta se întâmpla atunci când autorul devenea absent ori dus pe gânduri. Autorul băgă în sfârșit de seamă că cele două jumătăți se hărțuiau țba chiar ajunseseră să se pocnească și să se înghiontească și chiar să se înjure birjărește) și își plesni palmele cuprins de nerăbdare. — Dragii mei cititori - începu el sfătos -, m am gân dit să vă ofer un roman în care nu se petrece nimic. Autorul mai avea câteodată ieșiri nelalocul lor, însă, de data asta
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
posibil? Ce vom face în felul ăsta? EMMA: Facem ce vrei tu, dragul meu. CHARLES: Dracu' să mă ia dacă pricep ceva din mofturile astea. Și pe tine, la fel. EMMA: Da. Cum zici tu. CHARLES: Altădată te enervai cînd înjuram. EMMA: E dreptul tău. CHARLES: Mai du-te naibii (Iese și trîntește ușa dinspre celelalte încăperi; în același moment se aud bătăi în ușa de la intrare, Emma deschide; în prag Mefisto.) MEFISTO: Pot să intru? (Intră, e un slăbănog îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o mai uita vreo femeie la ei. BUNICA (bunicului): Hai să te schimbi. Să arăți a autor. (ies amîndoi, sună telefonul) SONIA (răspunde cu fasoane): Hello! (se schimbă brusc la față) Ce? Da' cum vă permiteți? (închide ofensată) M-a înjurat și a închis! GETA: Precis era vreun vecin care a citit opera lui taică-tu. SONIA: Vine cineva! Aoleu! Ăsta o fi tipul cu revista. (dar intră Fane) GETA (șoptit, fiicei): Ai grijă, să nu bănuiască nimic. Trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
spusese deja În locul lui un tip care se chinuia, undeva În occident, să se mântuiască prin cuvânt. Când i-a povestit Întâmplarea, prietenul Cristian Siboiu, de la Liceul Eminescu, liceu cu profil filologic, a părut de-a dreptul consternat. — Cum, te Înjură când trece pe lângă tine? Interesant. Și cum arată Căreală ăsta? — E scund, un metru cincizeci și ceva, o față de broscoi exoftalmic, slab... ba nu, putred, copt... știi tu. Poate ar trebui să te duci să-i ceri scuze, doar n-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cei pe care Îi toarnă, că au rude la țară, unde se duc de Paște și de Crăciun, să zică „Hristos a Înviat“ și să facă pe Moș Gerilă... Sunt disprețuiți și temuți, cei mai mulți dintre ei sunt izolați, unii Îi Înjură pe față, fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor, ca pe niște câini care să știe să muște și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]