657 matches
-
care suntețiprieteni. Nu-mi place acest domn. Îl socotesc capabil de crime. Pica își ridică fruntea de pe umărul lui Ioanide, rămânând totuși rezemată de brațul lui și, scuturîndu-și părul moale care-i cădea à zazzera spre gât, îndreptă ochii albaștri înlăcrimați: - Tată, ai o idee greșită. Gavrilcea nu-i în stare de crime. Dimpotrivă, are idei mari, e un om bun și curajos. - Poți să-mi spui și mie care sunt acele idei? Pica stătu puțin pe gânduri, apoi lăsă din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
povesti după aceea că în ziua crimei îl zărise pe Bogdan, la orele șase jumătate seara, aplecat asupra vitrinei "Cărții G. Călinescu romînești". Nu și-ar fi închipuit - spunea el plin de emoții, cu fălcile tremurîndu-i ca gelatina și ochii înlăcrimați, din cauza asta comic fără să vrea - că îl vedea pentru ultima oară și că peste o jumătate de oră Bogdan avea să moară. Că Dan Bogdan fusese suprimat pentru motive politice și de bună seamă din ordinul Mișcării, reieșea din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o blană. În nopțile de vară, însă, mă distram imaginîndu-mi câte un crucificat cu cunună de spini pe creștet, țintuit de fiecare din șirul nesfârșit de stâlpi. Costelivi și pletoși, cu ștergare umede în jurul șoldurilor, ar fi urmărit din ochii înlăcrimați scurgerea automobilelor pe strada pietruită. Doi-trei copii, cine știe de ce întîrziați până la ora aceea din noapte, s-ar fi oprit și l-ar fi privit pe Cristul cel mai apropiat, ridicîndu-și înspre lună fețele triunghiulare. Vizavi se afla centrul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămași întru Domnul la marea zaveră, cei înmiiți în glorie, pe când ceilalți se prăbușiseră în sub-divin, sub-uman, sub-animal, înfășurați în spirala sângerie a blestemului veșnic. În adâncul ființei fiecăruia, în spatele solzilor, ghearelor și aripelor de dragon, mai adăsta un înger înlăcrimat. Și bătălia se-ncinse cutremurând mica vale peste care ningea mai departe cu fulgi de argint. Apărați de iconițe și cruci, învăluiți în aburii de tămâie, sătenii stăteau lipiți unii de alții, privind cu ochi rotunzi, cu bărbile zbârlite, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
repetat de-atîtea ori. Un quint nu poate iubi. Abia ce terminase de spus cuvintele acelea că Vassur se întoarse brusc și rămase împietrit. În spatele său, la doar un metru, o altă Marie, identică, îmbrăcată la fel, îl privea cu ochi înlăcrimați. Uimirea pe care o resimți quintul îi paraliză pentru o clipă viteza de reacție. În mintea lui se învîrtejeau atâtea fapte, atâtea amintiri care acum nu-și mai găseau locul. Două Marii! Le vorbise oare pe rând, sau asta, a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scutură din cap: — E prea departe, iar hunii ne urlau în urechi, părinte sfânt. Știi bine, se mișcă iute ca fulgerul. O tânără femeie, ce strângea la piept un copilaș de câteva zile și stătea alături de omul care vorbise, îngenunche înlăcrimată în fața lui Canzianus: — Primește-ne, părinte sfânt, din iubire pentru copiii noștri! Din dragoste pentru Isus Cristos! Alte femei căzură în genunchi, alte glasuri se ridicară, cerând cu insistență același lucru. încet, Canzianus coborî cele câteva trepte și veni în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își aminti: era Lucia, copila de nici măcar paisprezece ani care, cu câteva zile înainte, sub ochii săi, servitorii huni o luaseră cu forța din depozit ca să o siluiască încă o dată. Scruta cu încăpățânare tabăra, printre copaci, și repeta cu glas înlăcrimat: — Mamă! Trebuie să vii aici! Trebuie să vii aici! Sunt mizerabili! Sunt urâți! Pleacă! Pleacă! Pleacă! Mamă! Unde ești, mamă? Ținând-o mai departe, Lidania căuta să o consoleze: — Mama o să vină, micuțo, o să vezi, o să vină curând. Privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei, cât și din pricina tristeții adânci ce i se citea pe chip, izbucni dintr-odată într-un plâns zguduitor și, ridicându-se brusc în picioare, se depărtă, făcându-și loc cu coatele printre tovarășii săi. Sebastianus, el însuși cu ochii înlăcrimați, îl întrebă pe Ambarrus din priviri. Arătând în direcția fetei. Bagaudul îi explică: — Ea e Irmina. Era prietena lui. Azi mi-a spus că e însărcinată. După câte am înțeles, el nu aflase încă. 32 Din nou pădurea. De această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Tu de tine, Noi, de noiă SĂRUT Sărut cu buze umede Cerul dintre noi, Prin sânge-mi curge Glasul tău. Sărut fremătând Cerul dintre noi, Timpul dintre noi Și zbor ușor, Mă înalț, Apoi cobor Și sărut încet, Cu ochii înlăcrimați Privirea ta adâncă. Zâmbetul tău Îl sărut cu buze umede, Sărutul meu Te înlănțuie În pași de dans În cerul dintre noi, Pe timpul dintre noi. POT SĂ VĂD Pot să văd Dincolo de mine, În jurul meu. Dincolo de mine Plutesc ușor, Întind
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
luptele de la București, pe astea le-am tot auzit de o mie de ori pînă mi-au ieșit pe urechi, zice Bătrînul, dar ce-ai zice să mai citim puțin printre rînduri, îi propune. De exemplu pe aia cu tînărul înlăcrimat care are asupra sa buletinul de identitate însîngerat al prietenului său mort prin împușcare, aici nu mai rămîne nimic de citit printre rînduri, dom’ Colonel, doar să ți vină să-l strîngi de gît pe cel care a dat știrea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trăit În 29 de ani mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit un suferind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pâine sau un colac, iar el doftoricește câte o bubă sau descântă de boli; oaia prinsă În gardul omului are burta spartă, mațele Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele cu apă rece, le bagă la loc, coase burta cu ață groasă și o unge cu slănină râncedă pe cusătură. „Tot așa să-i dai până Îi trece”. Omul Îi mulțumește și-i pune de mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
eram noi, n-avea nici lumânare. Du-te sfinția ta la divan, îl priveghez eu pân’ la toacă. Binecuvântează. Omul se lăsă într-un genunchi. Mitropolitul rosti ceva neînțeles și-l binecuvântă. Ieși repede ca să nu-i vadă grăjdarul ochii înlăcrimați. În spătăria mică abia încăpură boierii mari și cei din a doua treaptă, care după lege au dreptul „să ridice domn pământean”. Oamenii doamnei cereau adunării să-l aleagă pe beizadea Gheorghe care, spuneau ei, ar domni folosind înțelepciunea sfetnicilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai mare vas transportor de trupe... ia uită-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dezvoltarea sânilor? Tot ce se poate. ― Care-i baiul, Cal? Întrebă Milton, care citea ziarul de seară În timp ce mânca. Nu vrei să trăiești o sută de ani? ― Nu, dacă trebuie să mănânc Încontinuu chestiile astea. Dar acum Tessie ajunse cea Înlăcrimată. Tessie, care de aproape doi ani, Îngrijea o bătrână ce nu voia să se dea jos din pat. Tessie, care avea un soț Îndrăgostit mai tare de crenvurști decât de ea. Tessie, care monitoriza În taină activitatea intestinală a copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și brățări aurii. Mai era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate acestea, etosul școlii rămânea militant heterosexual. E drept, colegele mele de clasă se mai pisiceau În timpul zilei, dar băieții erau activitatea numărul unu În afara orelor. Orice fată bănuită că ar fi atrasă de alte fete era bârfită, victimizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care lacrimele curgeau șiroaie, care nu mai putea fi oprit. Capul Îi vâjâia, inima Își mărise pulsul atingând vibrațiile periculoase a unui eretism cardiac, simțind o stare de leșin datorită fierbințelii În timp ce Încă mai plângea!! Tony Pavone, Își acoperi ochii Înlăcrimați exclamând. „Cu ce am greșit eu oare...? Dece sunt atât de aspru pedepsit...!? În mod sigur, zilele mele sunt numărate, la ce bun să mă cramponez de viață...!? Ce sens mai are viața...? Pentru a fi batjocura ocnașilor prin diferitele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ție, pentru o clipă, din prea-plinul ei sufletesc. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. Amin !” Așa a cuvântat Părintele Boboc, printre altele, la catafalcul ei. - Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi, în veșnicie... ! murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de a suferi, de a se bucura... Tumultul dorințelor, tulburarea gândurilor lui, greșelile, păcatele, luptele sale înverșunate lăuntric... Disperarea, tâlcul adânc al acestor ani
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sumeriană, mileniu IV î. e. n. : ”Bocet la moartea pastorului Dumuzi ” ” Zac precum juncanu care muge Stau precum oaia behăind după mieluțul ei Glasul lui ce-mi încântă inima l-a năpădit muțenia Câinii stăpânului meu umplu furtuna cu urlete... ” ” Cu inima înlăcrimată Porni departe srepre câmpie; Cu fluieru-i legat de gât El își începe jeluierea... Să cânți un bocet să cânți un bocet, O, câmp, să cânți un bocet, să zici o tânguire Rostească a mea mamă cuvinte de tângă...!” - Hm?! Murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ruga... -Fata, Fata!.. Tie, care m-ai ocrotit o viață, îți deschid inima... înaintea ta îngenunchez... arată-mi drumul de urmat!.. Iartă-mă, Fata că ți-am greșit, de multe ori, fără să meriți, iartă-mă!.. murumură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Erai bună și blândă, și iertătoare... erai dreaptă și cinstită, atât cât te lumina cugetul... îți sărut mâna! ”-Ceea ce vrei să faci, tu, omule, nu este pocăință!.. îi șopti o voce din lăuntrul său. Este doar exprimarea regretului de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar așa pun și eu un deget două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă, și zău că nu-s obscen la minte, că am devenit ascet cu asemenea nepoată ca tine, care tot în negru se primblă și teoretizează prietenia veșnică pe coclaurii din Tibet. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
era întins pe un pat din camera cu jucării. Se ridică, își puse hainele pe el, se furișă până jos, la parter, și ieși pe ușa din față. Era ora trei dimineața. 5 Eva stătea pe marginea patului, cu ochii înlăcrimați. — Cum a putut? Cum a putut să facă un asemenea lucru? zise ea. Și în fața tuturor oamenilor ălora... — Draga mea Eva, așa sunt bărbații... Crede-mă! îi spuse Sally. — Dar cu o păpușă gonflabilă... — E ceva simbolic pentru atitudinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul auriu al felinarelor care mi se vâră în ochii înlăcrimați și care dispare când clipesc din ochi. Suntem deja la poartă, și iar parcă nimic din cele dinainte n-a fost, parcă m-am trezit direct din camera lui Hirghe la poarta aceasta. Îndelung și fără de sfârșit mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se mai vede de sub șuvoaie, iar undeva pe la periferie, vecinul unuia Vasile moare înecat cu tot cu oi și capre. Îmbătat de satisfacția lucrului bine făcut, Ilie sărbătorește cu tunete și trăsnete, care mai despică vreo doi copaci, iar tu te întrebi înlăcrimat de ce tocmai pe mașina ta. Iată cum sistemul ticăloșit ne aduce numai necazuri. Și când te gândești că noi, simplii muritori, vrem sățl schimbăm pe al nostru... rockin’ by myself You are what you watch Dumitru UNGUREANU Cine pune la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă la un dialog între coarde și suflătorii de lemn, construit pe un șir firav de sunete. Concomitent, auzim o pedală
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]