638 matches
-
pentru a-l motiva să se oprească din fumat după o ședință de terapie. În următoarea ședință a spus că nu a mai fumat, dar dorea să fumeze. Această dorință de a fuma a fost acompaniată de căscat și ochi înlăcrimați, precum și de afirmația „Sunt foarte stresat și am nevoie să fumez”. Aceste comportamente au fost recunoscute de Rossi ca ocazii de convertire a unui „sindrom de stres ultradian” într-un „răspuns de vindecare ultradian” (Rossi și Nimmons, 1991Ă. Din perspectivă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
ce ochi are dragostea în așteptare". În 1972 apare volumul "Clar și singurătate". Poetul reflectează la propria-i viață. O ipostază ar fi incapacitatea de a comunica cu o lume de eden, dominat de sentimentul așteptării dincolo de margini. "O sabie înlăcrimată sunt; cel care m-a purtat/ pe frunze roșii s-a culcat să moară". Apar imagini terifiante, parcuri cu arbori intrați în putrefacție, frunze pline cu viermi sau păduri seculare măcinate de sentimentul zădărniciei. Se simte însă efortul poetului de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război care realizează cu Ștefan Gheorghidiu, la început, o căsnicie frumoasă și săracă. I se atribuie toate calitățile: "Era atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri". După ce soțul ei intră în posesia unei moșteniri substanțiale, influențată de Anișoara, este atrasă în lumea mondenă. Ela se cufundă tot mai mult în această lume, face excursii și tot felul de plimbări, cu soț sau fără soț, fascinată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
semnalizata în acte. Puține femei aveau curajul să-și revendice acest drept, cum o face Madeleine Forestier. Scenă rupturii Ipostază de femeie abandonată nu este tipică pentru Pariziana. Atunci când este totuși în această situație, Pariziana Clotilde de Marelle, tulburata și înlăcrimata, își păstrează demnitatea. "Alors, elle fit un effort, un grand effort pour être digne et fière..." [Maupassant, Bel-Ami, p.167]. Mai mult decât atât, ea are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
umilească,/ Punându-se cu noaptea,/ Spate-n spate,/ Să vadă cine-i mai înalt/ Și noaptea gingașă se-apleacă/ Spre a părea/ Egale și surori./ Nu te-apropia,/ Până te cheamă/ Sânge stângaci,/ ca să cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul soare de octombrie,/ din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sub influența cuvântului care ucide: "Te chem,/ Dar violent ca dintr-o rană,/ Cerneala izvorăște între noi./ Mă mai cunoși, mă mai aștepți,/ Mă mai îngădui înapoi,/ Mă mai primești din vânătul noroi?/ Mai vii/ Peste câmpii albastre,/ Mări pustii,/ Înlăcrimat și mut/ Ca să îți poți întinde/ O gură tremurată spre sărut/ Cu buze-nvinețite de cuvinte?" (Oh, trupul tău). Sentimentul iubirii este văzut, adesea, și "ca un rit nupțial, premergător contopirii cu natura morții, înțeleasă ca somn vegetal. Teritoriu neutru, somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
populare până la forma citată de Tudor Pamfile; ipoteza s-ar putea susține și prin faptul că "verde antico" înseamnă matostat, iar matostatul era considerat o nestemată, ca și diamantul sau rubinul. Ar fi de înțeles ca Maica Domnului, căutându-și înlăcrimată fiul prin lume, să-i dea un nume superlativ, tainic, doar de ea cunoscut; dar nu putem avea certitudinea interpretării. Iată câteva date din care se conturează o "mariologie" țărănească fundamental divergentă față de doctrina mariologică ortodoxă. Fecioara Maria a poporului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ale genului epic, la care putem adăuga imaginea "ierbii în flăcări și fum" din versul 1577. Un ton patetic emană din întreaga structură a cântului funebru. Tabloului de început îi corespunde tabloul final, cu trupul eroului răpus, înconjurat de femei înlăcrimate. Ritmul versurilor este inegal, și cunoaște dislocări excesive în momentele tensionate (v. 1535, 1542, 1545, 1550, 1559), rolul semnificantului este evident, de exemplu în versurile ("Sa CROUPe SE RECOURbe en REPLis ToRTeux"); studiul figurilor (sinecdoca de la început: v. 1502, 1504
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se cere anatemizată. Imboldul de a te izola pare firesc: „6ă am un loc al meu anume unde Vă plâng dacă se poate / Cu capul sprijinit în palme și nimenea să nu măștie... Dorință) rnduiri de jerfelnic dor se topesc înlăcrimat, iar cuvântul deveni-va „gol nesfârșit peste care șarpele se-ncolăcește liber cu sufletele celor ce s-au dus...” (Am un șarpe în os) și totuși, oricât de multe spasme muribunde-ar încorseta ființa-ți plăpândă, nu dispera! Fruntea să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
după cum afirmă Georg Trakl). Unele dintre desenele lui Ionesco reprezintă abstratizări ale ființei umane, care se doresc „spirituale”, pentru că trimit la protagoniștii dramaturgiei sale, firește, dar reflectate într-o altă formă elegiacă. Cu penelul, el dăruiește fiecarei creații plastice unduiri înlăcrimate: „pentru fiecare piatră”, „pentru fiecare pom”, „pentru fiecare stea” și... „pentru Ideal...” (Elegie) Caruselul imaginat de Ionesco este vizualizat sub forma unui cerc. Pe fond negru. Un cerc aproape perfect. înconjurat, precum gupiter, de un inel. și-n jurul lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
înaltă și bine făcută", cu "ochi măreți și melancolici" și "șolduri pline", "frumos rotunjite". Caracterizarea evidențiază, nu-i greu de sesizat, atât frumusețea formei exterioare, modelată după niște proporții generoase, armonios îmbinate, cât și puritatea sufletului enigmatic, trădat de privirea înlăcrimată. Așa se cuvine să fie trupul și sufletul femeii perfecte, ipostaziată aici în făptura unei napoletance focoase purtând numele de Igeea. Întâlnirea cu asemenea exemplar de rasă nu putea rămâne fără urmări, și bietul "Signor Leone" începe să suspine de la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
contrareplică, „posibile” asocieri de imagine. Sub autoritatea Cerului, care „se deschide” miraculos în noaptea de Crăciun, animalele își vorbesc trasmițînd mesaje „de sus” celor vrednici să le perceapă, Dumnezeu ia chip de cioban și de gospodar, Maica Domnului își caută înlăcrimată Fiul, iar săteanul așteaptă colindătorii în casa cu icoane, în liniște și cu solemnitate ritualică. Începe un nou an agro-păstoresc, turmele se pregătesc să urce pe plai și se presupune belșug de vite și de grîne. „Cele bune, să se-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aplecată. Ochișorii lùiu, Două mure negre. Sprincenele lùiu, Peana corbulùiu. Pușculița lùiu, Trăsnetul de vară, Fulgerul de seară».... Cum spuneam, avem la dispoziție un complex mutant de imagini care ni se dezvăluie în întindere și în mișcare. Mama își caută înlăcrimată Fiul și în seria de variante mariologice de mai sus, și în textele păstorești. Acestea din urmă se învecinează cu bocetele. Colindele mariologice se mențin mai sobre. Maica Domnului nu apare înaintea cetașilor mîndri, “pe cai pogonici”, cu daruri de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
polițienească și cu un personaj feminin în acțiune. Faptul a părut o intruziune de natură cultă, ca și cum mama, soția ori sora, obișnuite în baladele păstorești sau de curte feudală, nu pot fi imaginate decît schematic, peregrinînd cu furca în brîu, înlăcrimate și interogînd stihiile; ca și cum viața păstorească s-ar reduce, în multimilenara ei existență, la trei turme de oi și la un asasinat; ca și cum familiei păgubite îi este dat doar să rămînă în umbră, să verse șiroaie de lacrimi și să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cealaltă secvență, și ultima, se află tot în prelungirea altora anterioare. Ea face parte din același scenariu. Dacă dă impresia de inedit, și așa stau lucrurile, înseamnă că se cere a fi jucată, dar nu în regia mioarei, neliniștită și înlăcrimată, ci a altei „femei”, Vitoria, disperată și răzbunătoare. Aici se află diferența de soartă dintre cei doi eroi ai oieritului, cel din Baltagul și cel din Miorița: unul își joacă viața la vedere, celălalt, moartea. Punînd lucrurile cap la cap
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
eram noi, n-avea nici lumânare. Du-te sfinția ta la divan, îl priveghez eu pân’ la toacă. Binecuvântează. Omul se lăsă într-un genunchi. Mitropolitul rosti ceva neînțeles și-l binecuvântă. Ieși repede ca să nu-i vadă grăjdarul ochii înlăcrimați. În spătăria mică abia încăpură boierii mari și cei din a doua treaptă, care după lege au dreptul „să ridice domn pământean”. Oamenii doamnei cereau adunării să-l aleagă pe beizadea Gheorghe care, spuneau ei, ar domni folosind înțelepciunea sfetnicilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași privire rănită. — Vera, eu sunt idiot ? Râdea, ochii deveniseră negri, plăcere intensă... o, intensitatea. Deci, intensitatea și râsul, râsul plăcere, prelungind, sporind plăcerea. Râsul acela viu, vital, obrazul ridat, pergamentos. — În nici un caz, răspunsese glasul ei fierbinte, venit prea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înlesnească scăparea. Dacă ar începe să plouă, firește, ar fi și mai bine... Trecând pe lângă adăpostul căpitanului Cervenko și mai având o jumătate de oră de pierdut, se abătu să-l întrebe de urât. Căpitanul citea în Biblie, cu ochii înlăcrimați, ca și când ar fi căutat să-și aline o durere mare. ― Ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol uimit. Ce jeluiești așa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasă? ― Eu sunt copac fără de rădăcini, zise Cervenko amărât, adăugând cu o privire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzu și, dorind să-l facă fericit, intră în vorbă cu el: - Bună! Mă numesc Marta. De ce ești așa de trist? Este seara de Crăciun și în această seară toți ar trebui să fim fericiți! Copilul o privi cu ochii înlăcrimați, suspină adânc și răspunse: - Cum aș putea să fiu fericit, când toată lumea stă lângă bradul împodobit, cu mesele pline de bucate alese, iar eu... eu nu am nici măcar unde să dorm? La mine nu a venit Moșul niciodată, deși am
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
va fi, vreau să-l cunosc, indiferent de reacția lui, nu-i voi cere nici o explicație, doar dacă este posibil, i-aș aduce la cunoștință că eu am avut o copilărie care încă mă doare. Oana își plecă ochii înlăcrimați. -Nu te mai gândi la trecut. -îmi doresc atât de mult Oana! și chipul lui deveni mai destins. Acest capitol zbuciumat care demult s-a încheiat, dacă aș putea l-aș șterge din mintea mea, dar încă este viu. De
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu i s-a plâns. El nu dorea să accentueze durerea fiului său, ci își dorea, dacă ar fi cu putință să o ia adupra lui. Vroia ca fiul său să fie descătușat de suferință. Nu-i putea vedea chipul înlăcrimat, pentru că nu dorea să-l aibă în imaginea care i se întipărea, îndurerat și trist. încă îl percepea ca fiind un copil inocent. Avea regrete, pentru că nu mai avea puterea de altă dată și Radu crescuse prea repede. Dar se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-ȚI DE SLUJBA TA ÎMPUȚITĂ ȘI NU TE MAI JUCA DE-A PSIHOLOGUL AMATOR! răcnesc eu violent, iar ea se chircește la impactul cuvintelor mele și al respirației mele fierbinți și băloase, oprind brusc mașina, cu chipul stacojiu și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi până acasă și mă bag În pat unde văd și mai mulți demoni cum se formează În modelul plin de vârtejuri al tavanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zice reciclare). Și totul se petrece parcă pe furiș, rușinat, ploaia măruntă fiind doar complicele țiganului sordid ce mînă o cotigă gata să se dezmembreze, trasă de-o umbră de cal, numai piele și oase. O clipă doar, cîte-un ochi Înlăcrimat zărește sau poate doar Închipuie sclipirea alb-albăstrie a oțelului lustruit de atîtea brazde Întoarse. Imagini legate organic SÎnt unele poeme construite În jurul unui Înțeles pe care l-aș numi organic. Legătura Între imaginile juxtapuse este una care se continuă firesc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât în Infern, Odiseu s-a întâlnit și cu umbra înlăcrimată a lui Ahile, care îl întreabă cum de-a ajuns acolo, în tărâmul morților, năluci nesimțitoare ale muritorilor istoviți și stinși. Apoi îl întreabă dacă știe ceva despre Peleu și despre fiul lui, Neoptolem. Ulise nu știe să-i spună
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât în Infern, Odiseu s-a întâlnit și cu umbra înlăcrimată a lui Ahile, care îl întreabă cum de-a ajuns acolo, în tărâmul morților, năluci nesimțitoare ale muritorilor istoviți și stinși. Apoi îl întreabă dacă știe ceva despre Peleu și despre fiul lui, Neoptolem. Ulise nu știe să-i spună
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]