2,895 matches
-
am imaginat și era atât de rigidă și rece încât îmi venea să o las jos, să mă spăl pe mâini și să ies afară din casă. Trecând cu ea în brațe pe lângă locul unde era predicatorul, pătura s-a înmuiat în sânge și a lăsat o dâră până jos la ușa bucătăriei, unde s-a oprit, umezind doar podeaua, fără să o mai înroșească. A trebuit să o las jos pe mama ca să deschid ușa din spate, astfel că pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu forță de încheietură, oprindu-mi mâna deasupra capului. —Uită-te la mine. Știi măcar cine sunt? —Nat, am răspuns. Asta a fost una ușoară. Poate acum mă lasă să mă culc la loc. —Mdea. Vocea lui s-a mai înmuiat. S-a lăsat puțin pe spate. —Sam. Trebuie să plec. Deja am întârziat. — Atunci du-te, am spus pe un ton rezonabil. Eu mă culc... Am început să-mi fac loc între perne, dar el mi-a luat și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să nu-mi spună nimic, dar merita să încerc. Trei ofițeri de poliție, toți părând stresați și preocupați, m-au pus să aștept până am ajuns la Fincham. Și el părea stresat și ocupat, iar tonul nu i s-a înmuiat brusc când a aflat cine sunt. Cu ce pot să vă mai ajut de data asta, domnișoară Jones? Mă hotărâsem să nu corectez acel „domnișoară“. Nu credeam că o să reacționeze cum trebuie. Mă întrebam dacă aveți rezultatul autopsiei. Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
localitatea de munte și să plece la el acasă. Nu mai voia să aibă de a face cu vâlvele, paznicii și domnițele, își dorea să uite de toate acestea și viața sa să reintre pe făgașul normal. Deși se mai înmuiase puțin și nu mai era atât de pornit împotriva explicațiilor Ilenei și ale lui Moș Calistrat, pe care încă le considera mistice, încă nu era dispus să le îmbrățișeze în totalitate. Undeva, într-un colțișor al minții, încă spera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceeași pagină cu anunțurile mortuare. Pe scurt, criticii Își vărsaseră tot năduful și Îi recomandaseră Începătorului Carax să nu-și părăsească slujba de pianist, Întrucît În literatură era limpede că nu avea să nimerească nota. Monsieur Roquefort, căruia i se Înmuia inima și buzunarul dinaintea cauzelor pierdute, s-a decis să investească o jumătate de franc și a luat cu el romanul numitului Carax, dimpreună cu o ediție aleasă a marelui maestru, al cărui moștenitor se simțea la drept vorbind, Gustave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trei pași înainte, doi înapoi sau, cum se spune mai popular, de tipul te-faci-că-mergi-dar-nu-mergi, miniștrii așteptau cu răbdare ultimul cuvânt, cel din urmă, final, acela care avea să explice totul. Nu se întâmplă așa de data asta. Prim-ministrul își înmuie din nou buzele, și le șterse cu o batistă albă pe care o scoase dintr-un buzunar interior al sacoului, păru că avea să-și consulte notițele, dar le lăsă deoparte în ultimul moment și spuse, Dacă rezultatele stării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
străzi era extrem de puțină lume, iar puțina care era, era ocupată, în principal, să se ude cât mai puțin posibil, cel mai rău era să cadă manifestul prezidențial în noroiul de pe jos, să fie înghițit de canalele devoratoare, să se înmoaie și să se distrugă în băltoacele pe care roțile automobilelor, în mod grosolan, le ridică în jeturi murdare, adevărat, adevărat vă spun, numai un fanatic al legalității și al respectului datorat superiorilor s-ar fi aplecat să ridice din balta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o picătură nu se scurge prin ea, și de ce s-a terminat, nici atât n-au venit să-mi spună. Comisarul murmură, E ca viața, fata mea, începe nu se știe pentru ce și se termină nu se știe de ce. Își înmuie vârfurile degetelor de la mâna dreaptă și le duse la gură. Nu se gândi că gestul ar putea avea vreo semnificație, totuși, cineva care ar fi stat deoparte uitându-se la el, ar fi jurat că sărutase acea apă care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pată Întunecată pe masă. Apoi, În zăpăceala celor de față, se răsuci brusc pe călcâie și se Îndreptă spre ușă fără nici o vorbă. Cei cinci bărbați se uitau unul la celălalt, interziși. Apoi Lapo luă pana de gâscă și o Înmuie În cerneala vărsată. După o ultimă privire spre ceilalți, trasă câteva semne În josul paginii de registru, În dreptul numelui poetului. - Să spună acum că nu știe nimic, ... către ușă. L-ați văzut cu toții semnând. Umbra de stânjeneală de pe fețele celorlalți patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în mână, printre acordurile vioaie ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu aspectul său de ins ghiftuit cu bucate alese, judecătorul Mierck era un om autoritar. Sosurile cu vin îi colorau poate urechile și nasul, dar nu-l înmuiau deloc. Ridică el însuși pătura și o privi pe Belle de jour o bună bucată de vreme. Ceilalți așteptau un cuvânt, un suspin, de altfel o cunoștea bine, o vedea mereu, sau aproape mereu, când mergea să se îndoape la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
respectabilitatea lor calmă și provocatoare, respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă rece, și, resemnat, s-a prezentat la examen, Întrebându-se Însă, nefericit, de ce primăvara Își pierduse toată culoarea și toată animația. Cumva, prin trădarea lui Isabelle, noțiunea de succes studențesc Își slăbise strânsoarea asupra imaginației lui și Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-mă cu iubita. Homosexualule! - Pardon? - Ce-ai la picior? - În nici un caz dovada că aș fi homosexual. - Ce-ai la picior? - Nimic. - E o ciupercă! - Nu mi-am dat seama. Credeam că mă gâdilă amintirea părului tău. Mariana s-a înmuiat puțin. La urma urmei era cel mai frumos compliment pe care-l primise vreodată. - Trebuie să te dai cu alifie de două ori pe zi. Cere-i lui Popa. - Are Popa? - Da, are și ciupercă. De la el ai luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
analizând visele și energiile întregii săptămâni. Își impusese singură această autoanaliză și avea de gând să se țină de ea cu orice preț. Așa că îi aplică o ventuză mustăcioasă prietenei și o bărbătească strângere de mână agentului. Doamna Popa își înmuie delicat buzele în țuică. N-avea voie să bea, dar așa, de politețe, trebuia să guste puțin. Will Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
orice preț. Așa că îi aplică o ventuză mustăcioasă prietenei și o bărbătească strângere de mână agentului. Doamna Popa își înmuie delicat buzele în țuică. N-avea voie să bea, dar așa, de politețe, trebuia să guste puțin. Will Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-o dată, doamna Popa se puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i așa, domnule? Îl trase de mână în dormitor, arătându-i poza cu cei doi lunatici. Doamna Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
disperat: era într-o vară, la Abrud, în fața minerilor și a nevestelor lor, vreo 500 de oameni înghesuiți într-o sală de casă de cultură amărâtă, venea dinspre ei un fel de frig, o liniște înspăimântătoare care poate să-ți înmoaie oasele și să-ți transforme mușchii în așchii lungi de sticlă. Curgea apa de pe mine și se aduna într-o baltă în fața mea, hainele îmi erau ude leoarcă, liniștea, mai ales liniștea aceea, era cumplită. La urmă au aplaudat cutremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să acopere ce trebuie, și dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe cineva care creștea un canar. Pentru a se obișnui cu prezența oamenilor, Îl ținea cu gingășie În podul palmei Încă de când era pui și Îi dădea grăunțe pe o spatulă de bambus, Însă mai Întâi trebuia să i le Înmoaie În apă călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fel de iritare cuprinzându-mi Întrega ființă. Corpul meu se lupta cu efectele cocainei și ale somniferelor, la care se adăugau decalajul orar și lipsa de somn, astfel Încât aveam senzația că tot trupul mi-era alcătuit dintr-o cuvertură ruptă Înmuiată În ulei de mașină, susținută de o armătură din fier ruginit. Nu mă simțeam deloc bine. Fiecare nerv vibra țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele cerebelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
contează că ai sânge sau rahat la fund, tot te violează cineva. Asta-i America. O țară nemaipomenită! Dar nu-mi place să fiu obligat să o fac cu gura. Doare rău să-ți spargă cineva dinții. Probabil că gura Înmuiată de sânge le provoacă o plăcere deosebită nenorociților. Pletosul m-a rugat să-i dau ziarul care se afla lângă el. L-a luat și și-a acoperit umerii cu el. — Să nu te apropii de Yazaki! mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată trecute limitele Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î. Hr. decât pe discipolul grec din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
am susținut totdeauna să nu scăpăm din ochi sateliții naturali. — Gică, draghe, lase superare! Mult face rău la tine! se tângui Șari-neni. Nene Gică, să știi că trimitem după director! îl amenință Felix S 23. — Și dacă trimiteți, ce? se înmuie nea Gică. Directorul nu e și el ca un robot? Bine, bine, dați lista! Felix S 23 îi dădu lista de materiale. Nea Gică o parcurse într-o clipă cu privirea. — Salam n-am, spuse el. — Vrei să chemăm directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi cuvântul arzător și profetic. Se cuvine să închei aceste rânduri cu un surâs cât mai curtenitor. fantezie, n-a fost decât, câteva minute, o temă pentru o retorică desfrânată. Chiar dacă există, o salut ca necesară. De la cântecul lumesc, care înmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica, la o poezie de experiență și transfigurare, nu se poate sări într-un singur veac. Să ne înfundăm, fără regrete, în acest tabiet al romanței și elegiei. Pace Poeziei leneșe! Poeților implicați, complimente
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]