1,931 matches
-
Grăjdarul șef Simonică a remarcat că cei doi tineri se potriveau și le stătea bine împreună. Să fi vorbit cei doi despre escapada nocturnă a Cocuței? Cum de lega Simonică perechea așa pe neștiute? Suman când a auzit, s-a înroșit de parcă era bătut pe obraji. Cocuța l-a luat pe băiat și i-a spus lui Simonică că nu este chiar așa! Nea Ilie a zâmbit protector și le-a spus celor doi să meargă în casă unde îi aștepta
DUMINICA LIBERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350214_a_351543]
-
Toate vorbele frumoase într-un zâmbet le-ai cules. Vreau să-ți mai sărut o dată buzele ce m-au atras, Doar atâta putem face, cam atât ne-a mai rămas; Tot la fel ești de timidă și mai tare te-nroșești, Eu te văd mereu frumoasă, parcă nici nu-mbătrânești. Am avut și timpuri bune, traiul nu frigea la cost, Toamna îmi aduce-aminte când, pe vremuri, țineam post... Mai mergeam la mănăstire, ne mai închinam la sfinți, Se mirau vecinii noștri
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361941_a_363270]
-
îl găseam pe nenea Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu , cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde . Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
curgă, înaintea mea doi pe o Mobră și când ajung în dreptul lor, derapează lăsându-se ușor pe stânga. Și mai departe n-am mai știut ce se întâmplă, atât de repede s-au precipitat lucrurile: zăpada a început să se înroșească peste măsură, deși nici unul din ei nu se lovise de nimic, iar mie mi s-a tăiat respirația. Cel din spate care părea să se fi accidentat, s-a smuls de sub Mobră și cu o energie greu de bănuit la
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Și, stând așa pe gânduri, am simțit o pală de vânt căldicel, care se strecura printre brazi scuturând zăpada de pe ramuri. Mijea de ziuă, cerul începuse a se înroși spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult. Drept să-ți spun, nici n-am simțit când a trecut noaptea, ultima noapte a lui februarie. Când mi-am revenit, era deja 1 martie. Încă amețit, am auzit
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
militar pe dinafară. - Soldat Bert ! Cât timp ți-a luat ca să-l înveți ? - Douăzeci de minute, să trăiți ! - Bine soldat ! știu destui care nu l-au învățat nici după o lună ! Sergentul știe ce spune, știe de ce caporalul s-a înroșit pe dată, știe multe... Își dorește să se știe că, în compania lui, primii care respectă disciplina trebuie să fie gradații. * Sergentul Trandafir a fost numit într-o altă funcție; cea de comandant al Corpului de Gardă al batalionului. Poartă
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
revenit între ei. Nici măcar nu a trecut pe la toaletă. El unul nu a istorisit nicicând întâmplarea de pomină al cărui subiect a fost. Nici acum nu a vrut să fie de față. S-a grăbit să plece înainte de a se înroși deabinelea. De vină erau sentimentele ce ajunsese să le poarte față de Lara, soția subofițerului căruia îi zugrăvise apartamentul. Simplele discuții despre amestecurile de culori, lumină și aranjamente căpătaseră consistență, încetul cu încetul, devenind un joc de îndrăgostiți. Ori de câte ori era de
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
a plecat, în timpul serviciului, acasă pentru a-l zori pe subordonat. A fost cât pe ce să-i surprindă pe cei doi sărutându-se. S-au dat de gol că ceva s-ar fi întâmplat între ei fiindcă s-au înroșit și au dat în bâlbâială. Mintea subofițerului, frământată de îndoieli și presupuneri, a supralicitat. L-a pălmuit și l-a băgat la arest pe inculpat. A doua zi totul s-a întors pe dos. Inculpatul a fost eliberat din arest
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
întins banii a lehamite, expresie ce a căpătat deîndată urme de dispreț. Penea i-ar fi primit dacă, atunci când fusese avansat în grad, nu ar fi fost pătruns de eveniment căpătând oarecare demnitate. Tenul lui, măsliniu, a dat să se înroșească sub impulsul furiei ce-l cuprinsese fiind cât pe ce să sară la bătaie. S-a stăpânit : - Ține-ți banii ! Nu am nevoie, nu doar de asta e vorba ; ar trebui să faci și tu curățenie pe sectoare ca toți
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
EȘTI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Fii ceea ce ești Femeie Un dar al ochiului în care apari dorință a florilor de a fi mirosite Un câmp de maci ce înroșește zarea cu adierea lor de tainice ispite Emblema mângâierii din palmele ce te cuprind aprinse Foc stins doar de un lichid și sucuri necuprinse Zâmbetul din chipul dimineților trezite în trupul tău de patimi delicate Menirea mea de a te
FII CEEA CE EŞTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365409_a_366738]
-
acest serviciu. Toți grănicerii aflați în învoire în acea zi, întâlniți de Rodica, îi transmiseseră același mesaj. Rodica sunase și la centrala telefonică a batalionului. Centralistul de serviciu preluase mesajul și îl înștiințase pe Luca. Chipeșul militar ajunsese să se înroșească ori de câte ori primea același mesaj din partea aceleiași persoane. Avea și de ce. Din cele auzite, până noaptea târziu, Albert a tras concluzia că Rodica fusese în ,,folosința,, celor două plutoane, ca un bun comun. Acum se dăruia numai celui de care se
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
ca de manechin, părul aspru și rebel, vopsit blond, ochii verzi și buzele evidențiate de rujul roșu aprins îl determină să-și închipuie cum ar arăta ,,Coasta de Fildeș”. Femeia îl ghicește în felul ei: „Atunci când unei purcelușe i se înroșesc buzele, trebuie dusă la vier! Își însoțește spusele cu mișcări hotărâte scoțând rujul avut la îndemână. * Lina este femeia de serviciu. Pe timpul schimbului de noapte are mai puțin de muncit. Și-a creat convingerea că, în timpul nopții, oameni sunt mai
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
angajați ai primăriei și pe deasupra și epitrop al bisericii comunale, deci cunoscător și de contabilitate financiară. Venea mama la noi în locul lui plângând tot timpul. Să fi auzit cineva blestemele bunicii. “Să-i ardă focul și para și să se înroșească ca racii fierți, așa cum le este culoarea la stindardul lor de comuniști”. Ce nu a spus bunica de supărare cred ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
tehniciene. Parcă era o pisicuță care se juca cu șoricelul. „Îl prinde sau nu îl prinde în mreje pe tânărul inginer”, se întreba în sinea sa șoferul. Când fata „cădea” peste el și scăpa mâna printre picioarele tânărului, acesta se înroșea ca un rac fiert și privea jenat când la șofer când la fată. Ajunși cu bine la șoseaua națională și apoi la oraș, cei trei au stabilit mai întâi să o lase pe tânăra tehniciană la Agenția Națională pentru Ameliorare
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
după ploaie, în balconul curcubeului. O ulcică neagră, ca pisica și cu trei garoafe albe, Erau pe o copertă roșie, scriind o fabulă, maestrului. Îl adunară din petice, fiindcă suferă de întuneric, Și pe arlechinul melancolic... Dialogul a fost prielnic, Înroșind penelul. Dintr-o taină, totul devenea...generic. Culorile, nu se risipiră...Provocară iubiri ... nebănuite, O scoică încă, mai trăia printre florile cu intrigi, bănuite. Cartea din tablou respira a poveste. Cine o uită, plătește. Pictorul veghează din univers. Maestrul, ironic
TAINELE PICTORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364827_a_366156]
-
fost pentru prima șî ultima dată când niște ghenerali au iegzecutat un ordin dat de mine!... Timp de câteva minute, mitraliera lui Chircuț a fost singura care a răspuns atacului inamic, bunicul meu a tras cu ea până i-a înroșit țeava. Între timp, s-a târât până la el colonelul Macri, pentru a-l ajuta, iar restul trupei s-a repliat cu pierderi grele și a început să riposteze. Aici, moșu’ Chircuț se oprea, se încrun¬ta și-și frângea mâinile
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
a fost pentru prima șî ultima dată când niște ghenerali au iegzecutat un ordin dat de mine!... Timp de câteva minute, mitraliera lui moșu’ Chircuț a fost singura care a răspuns atacului inamic. A tras cu ea până i-a înroșit țeava... Între timp, s-a târât până la el colonelul Macri, pentru a-l ajuta, iar restul trupei s-a repliat cu pierderi grele și a început să riposteze. Aici, moșu’ se încrunta și-și frângea mâinile în poală și, după
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând fără de viață. Ridică atunci brațele și se rugă Cerurilor să
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
Te-a propovăduit, punând steaua înainte ca o gură, Mântuitorule" (Tropar la Vecernia Nașterii Domnului). Această rază, a cărei fermă verticalitate străbate cerurile pentru a ajunge pe pământ, este axis mundi, simbol și prefigurare a Crucii care, înfiptă în pământul înroșit de sânge, avea să străbată drumul în sens invers, de la pământ la cer. În unele icoane raza se desparte în trei, o teofanie schițată care subliniază faptul că toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt implicate în iconomia mântuirii
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
LACRIMII ASCUNSE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 569 din 22 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Omul se naște dintr-o geană de lumină, crește frumos, cu soarele străjuindu-i viața, ca apoi să se stingă într-un amurg înroșit de poveri, de gânduri, de griji, trebuind musai să le lase în bună rânduială pentru ca sufletul său să-și afle liniștea în „lumea de dincolo” ... Și-atunci când pleacă, ce ia cu el, numai Dumnezeu știe. Dar în urmă ce lasă
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
cochilii, Mi-e târâșul fierbinte și pământul e gol, Se preumblă-ntre coarne un parfum de camelii Prinse-n sticla de gheață într-un val rostogol. Umblă melcii lumină să-mi dărâme tristețea, În hățișul de ierburi fire lungi se-nroșesc Se urzește în cercuri steaua mea și franchețea Pe o salcie urcă în vârtej diavolesc. Duhuri strâmbe mi-arată cât de lungă-i cărarea, Sacrificii mărunte se topesc lângă-un zid, Melci nebuni mă colindă, îmi declin consolarea Și mă
DUMITRU BRODETSKY de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366621_a_367950]
-
așa cum a făcut acum pe alee acest pictor și va păși alături de el pe drumul către fericirea căruia încă nu i-a simțit dulceața? Unde aleargă ea ca un somnambul alături de acest italian plin de transpirația mersului grăbit, cu ochii înroșiți de usturimea picăturilor de sudoare ce-l invadară ca o rouă a dimineților de toamnă târzie, căzută peste câmpiile înverzite din Dobrogea sa dragă? Parcurgerea celor câțiva metri care despărțeau faleza unde Giacomo avea montat șevaletul, de străduța pe unde
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
Se foia pe leațul din poiată două-trei ore. Când, în sfârșit, adormea și se cufunda în somnul odihnitor, cocoșul începea din nou să cânte, anunțând zorile. - Bă, tu nu ești sănătos la cap! Te omor! Îți pocesc mutra! striga curcanul, înroșindu-și mărgelele. Numai că era atât de întuneric în poiată, încât nu se vedea nimic, iar cocoșul știa lucrul acesta. Și povestea s-ar fi repetat la nesfârșit. Numai că, într-o seară, curcanului îi veni ideea să se culce
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
parcă făcusem o mare ispravă. Se făcuse un morman de dantelă. Și, cum mă uitam eu așa la morman, a intrat mama în casă. A rămas înmărmurită pe pragul ușii când și-a dat seama ce am făcut S-a înroșit la față și n-a putut scoate un cuvânt. Ulterior, când ne aduceam aminte de isprava mea mi-a mărturisit că putea să facă un infarct. Știu că m-a pedepsit chiar de atunci. Pedeapsa era să nu-mi dea
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]