3,572 matches
-
a fost greu în lunga voastră călătorie în țări străine. Cu toate acestea, acum Sfatul Bătrânilor nu mai are trebuință de Nueva España. Nici de corăbii mari care să străbată marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile de rău care-i clocoteau în suflet. Seniorul Tsumura le spunea nepăsător că toată călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
glăsui încet seniorul Tsumura într-un târziu. Asta e... — N-am făcut-o din inimă, zise samuraiul încercând să-l oprească pe Nishi care voia să mai strige ceva, ci pentru că am socotit că acest lucru ne va înlesni îndeplinirea însărcinării. — Te-ai creștinat și tu, Hasekura? — Da. Însă, la fel ca și negustorii, n-am făcut-o din inimă. Tăcut, seniorul Tsumura îi iscodi pe amândoi cu priviri tăioase. După un timp, făcu un semn cu mâna către însoțitorii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vedea lumea cea largă. Samuraiul ar fi vrut să-l întâlnească pe seniorul Shiraishi. Seniorul Shiraishi sau seniorul Ishida nu i-ar iscodi așa de aspru din priviri ca seniorul Tsumura. Ei ar înțelege de ce nu și-au putut îndeplini însărcinarea de soli și le-ar aduce vorbe calde de mulțumire. Dar cei care se iviră înăuntru cu zgomot de pași erau seniorul Ōtsuka, sfetnicul pentru religie, și un slujbaș. Bătrânul sfetnic, la fel de uscățiv ca și unchiul samuraiului, îi întrebă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau seniorul Ōtsuka, sfetnicul pentru religie, și un slujbaș. Bătrânul sfetnic, la fel de uscățiv ca și unchiul samuraiului, îi întrebă din nou de ce se creștinaseră. — Pentru că de nu ne-am fi făcut creștini, nu ne-am fi putut duce la capăt însărcinarea nici în Nueva España, nici în Spania. Samuraiul explică apoi în amănunt cum se petrecuseră lucrurile. După ce isprăvi de povestit despre Velasco și despre moartea lui Tanaka, zise: — Tot ce-am făcut a fost de dragul însărcinării noastre. Ne-am creștinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putut duce la capăt însărcinarea nici în Nueva España, nici în Spania. Samuraiul explică apoi în amănunt cum se petrecuseră lucrurile. După ce isprăvi de povestit despre Velasco și despre moartea lui Tanaka, zise: — Tot ce-am făcut a fost de dragul însărcinării noastre. Ne-am creștinat tot de fațadă. La fel au făcut... și supușii noștri. — Iar acum nu credeți nici un pic? — Încă de la început n-am crezut nici un pic. — Ați face bine să scrieți asta în jurământul de dezicere. Să scrieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poarta principală, deodată samuraiul murmură pentru sine: — Pământurile de la Kurokawa... Își adusese aminte de cuvintele seniorului Ishida care-i promisese că se va gândi din nou la chestiunea cu pământurile de la Kurokawa dacă avea să-și ducă la bun sfârșit însărcinarea. Firește că seniorul Shiraishi și seniorul Ishida aflaseră de venirea lor în țară. Și atunci de ce oare nu le acordau o întrevedere? După ce se întoarseră la hanul de lângă șanțul plin cu apă neagră al castelului, samuraiul și Nishi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să nu te gândești să te răzvrătești! Fă bine și spune-i asta limpede și unchiului tău. Trebuie să te socotești binecuvântat că familia ta, a unuia care s-a creștinat, a fost lăsată în pace. — M-am creștinat... de dragul însărcinării. Eu n-am crezut în credința creștină. Nici măcar n-am vrut să cred vreodată. Am făcut totul doar de dragul însărcinării. Astfel i se plângeau seniorului Ishida ochii podidiți de lacrimi ai samuraiului. Însă, ia aminte! Chiar și familiile seniorilor Senmatsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
socotești binecuvântat că familia ta, a unuia care s-a creștinat, a fost lăsată în pace. — M-am creștinat... de dragul însărcinării. Eu n-am crezut în credința creștină. Nici măcar n-am vrut să cred vreodată. Am făcut totul doar de dragul însărcinării. Astfel i se plângeau seniorului Ishida ochii podidiți de lacrimi ai samuraiului. Însă, ia aminte! Chiar și familiile seniorilor Senmatsu și Kawamura și-au pierdut domeniile din pricină că sunt creștini. — Familiile seniorilor Senmatsu și Kawamura? Era prima oară când auzea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Însă, astăzi a venit să afle altceva. M-a întrebat dacă Hasekura și Nishi cu care călătorisem împreună se creștinaseră sau nu din inimă. M-am gândit la binele lor și am zis: — S-au creștinat pentru a-și îndeplini însărcinarea. Atunci, zise slujbașul uitându-se drept în ochii mei, nu se pot numi creștini, nu-i așa? N-am răspuns nimic. Oricare ar fi împrejurările în care s-a creștinat, asupra celui care a primit botezul lucrează o putere tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda de credința creștină. Înțeleg ce este în sufletul tău. După ce-și îndepliniră însărcinarea, slujbașii se simțiră datori să îi aducă vorbe de mângâiere. Apoi, înainte de a încăleca, unul dintre ei îi spuse în șoaptă: — Am un mesaj de taină de la Matsuki Chūsaku. Sfatul Bătrânilor a primit veste din Edo că Velasco a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În urechi îi răsuna încă limpede glasul de adineauri al seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine!” Iar la sfârșit slujbașul spusese ca și data trecută: „Însărcinarea aceasta este dureroasă și pentru mine.” Samuraiul nu se clinti din loc. Casa era ciudat de liniștită, iar sufletul lui își pierduse puterea de a mai simți vreo emoție. O nouă judecată. Noua judecată nu era decât o scuză. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se culcă înapoi să-i treacă cheful, eram chiar și dornici de muncă. Așa că odată intrați pe poarta combinatului, ne-am îndreptat glonț spre stivele cu lădițe (ca nu cumva să ne vadă inginerul și să ne dea vreo altă însărcinare, mai ales că noi eram deja calificați la locul de muncă pentru stivuit lădițe) și constatând că în ziua precedentă nu le aranjaserăm chiar atât de bine, le-am răsturnat din nou, criticându-ne unul pe altul, pentru a executa
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
trebuiau să părăsească ținutul cât mai curând și să aducă la cunoștința lui Onegesius îndeplinirea misiunii. Până acum câteva zile, se gândea cu nerăbdare la întoarcere - Utrigúr îi promisese că îl va răsplăti cu generozitate pentru ducerea la îndeplinire a însărcinării pe care o primise, ceea ce, de altfel, nu l-ar fi costat nimic, dat fiind că bunurile de care s-ar fi lipsit nu îi aparțineau: sclavii și animalele, caii și concubinele urmau să vină, cu siguranță, din partea reților, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecut pasul, o să schimbați din nou caii în stațiile de poștă ale armatei. Unul din voi măcar va trebui neapărat să ajungă la Etius cu acest mesaj. M-ai înțeles? Vitalius, pe al cărui chip se citea emoția pentru delicatețea însărcinării pe care o primise, încuviință energic: — Da, da, Prefectule! — Bine. La plecare căutați o vreme să rămâneți în pădure; e mai bine ca burgunzii să nu vă vadă. Nu vreau să fiu nevoit să dau explicații. Cu voce șovăitoare, Vitalius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca mulți scriitori de literatură militară din trecut, o carte care să păstreze, spre folosul urmașilor, amintirea acțiunii lor. Tânărul soldat, care se mândrea mult cu darurile sale în ale scrisului, fu vizibil satisfăcut și își asumă pe dată acea însărcinare, garantând că avea să se dovedească într-adevăr zelos în a nota cu scrupulozitate orice eveniment. Către amiază, cerul, care încă de dimineață începuse să se înnoreze, deveni plumburiu, iar furtuna ce se porni în primele ceasuri de după prânz le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grăbi să-i servească personal, dându-le în sala ticsită o masă lungă, într-o poziție bună, departe de fumul ce venea din bucătărie. Pentru lumină le adusese două lumânări de seu, înfipte în farfurioare de aramă. în vreme ce Vitalius, credincios însărcinării ce-o primise, își aștepta cina, scrijelind cu repeziciune pe o tăbliță de ceară o sinteză a acelei zile de călătorie, Sebastianus îl cerceta cu curiozitate pe Divicone. Cu surprindere, îl văzu cum se reculege cu mâinile împreunate, rostind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lumina zecilor de lumânări, văzu în întregime doar naosul, unde câțiva credincioși se rugau în genunchi sau chiar întinși cu fața la pământ, în timp ce alte câteva persane - diaconi, poate, ori voluntari - se mișcau repede și în liniște, părând să se dedice unor însărcinări precise. în portic, câteva femei, unele dintre ele doar niște copile, îi mângâiau răbdătoare pe infirmii ce zăceau, acoperiți în niște pături sărăcăcioase, rezemați de coloane. Sebastianus simți toată durerea și epuizarea ce-i măcina pe oamenii aceia, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în dispozitivul de apărare al turnului dinspre apus, de la care cobora drumul către Caesarodunum, și de câteva zile își luaseră sarcina de a asigura paza nocturnă. Decurionul, pe nume Marcentius, se puse la dispoziția lui Sebastianus de îndată ce află gradul și însărcinarea pe care acesta le avea, dar nu-i fusese de nici un ajutor în căutarea lui Eudoxiu. în seara aceea, pe când soldații se îndreptau către posturile lor, se întâlnită și schimbară câteva cuvinte. Aflând ultimele noutăți, Marcentius mai întâi se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se îndreptă cu cea mai mare rapiditate spre obiectiv, practic sub ochii întregii armate. Sebastianus era conștient că acțiunea aceea avea să fie prima fază a unei mari bătălii, însă își domină emoția și își concentră întreaga atenție asupra însărcinării ce o primise: pentru moment, cel mai important era să ajungă pe culmea acelui cocoașe înaintea hunilor. Imediat, folosindu-se de cei care sunau din corn, ordonă unității sale să se desfășoare în linie de atac și să treacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altă lună un văr al meu, pe a treia mătușa mea. În curând căpătai o lecție de 15 franci (de la 6-7 jum. dimineața; preparam înainte de începerea clasului, pe un fel de gorilla de pes-te drum). Pe urmă își luă însărcinarea mătușă-mea și moșul meu Trancu. Fără ei, poate aș fi părăsit școala - și azi aș fi cu totul altceva, în alt mediu - probabil un slujbaș la gară - poate sănătos, căci cursul vieții fiind altul, alte lucruri mi s-ar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amarnic. Fiind hămesit de foame și pornit să se răzbune pe toată lumea, Adamul berc dădu iarăși iama În curtea vecinei Anastasia, Înjumătățindu-i În decurs de o zi puii de la cele două cloști. Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
despre asta. Mănuși, deși seara era caldă. Parfum, destul de mult. Brațe goale. Lui Bruch i-ar fi plăcut poate acele brațe. Aveau mica lor greutate potrivită. Era câteodată o femeie drăguță. Iar Sammler văzu că era bucuroasă că avea această Însărcinare. O salva de o noapte searbădă acasă. Lui Ussher Îi plăcuseră show-urile În miez de noapte. Margotte arareori pornea televizorul. Era adesea stricat. De la moartea lui Ussher, Începuse să arate demodat În dulăpiorul de lemn. Poate că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cred că „transformarea societății”, cum spuneți, trebuie să înceapă cu un fals. - Să nu uitați că v-am avertizat, încheie. - Vreau să adaug, spusei, că ceea ce-mi cereți este un abuz din partea dumneavoastră. Nu cred că aveți o asemenea însărcinare din partea cuiva. Îmi pare rău. Am onoarea să vă salut. La plecare simții privirea șefei de cabinet urmărindu-mă pe mica distanță până la ușa ce dădea în holul de marmură. - Sărut mâna, îi spusei fără să-ntorc privirea, și închisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vreo apreciere negativă. Nu înțelegea, spunea că are «probe în acest sens», fără să-mi fi expus una din acestea, adică numele unui martor sau prezicerea unei împrejurări în care pretinsele fapte să se fi consumat. Nu părea încântat de însărcinarea pe care o avea, căci deși era șeful instituției aceleia, părea, e impresia ce mi-o lăsase, că executa dispoziții ierarhice, sfârșitul a fost la Canal, unde am fost trimis «pe cale administrativă», adică ocolind justiția, să execut doi ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Republicii Moldova mai mult pe linie cetățenească, a organizațiilor neguvernamentale decât pe plan inter-instituțional, și mi-a repartizat ca sarcină de serviciu, relațiile României cu Republica Moldova, recunoscând astfel experiența căpătată de mine "pe teren", în Republica Moldova, alături de o mulțime de alte însărcinări, inclusiv cele care țineau de munca de analiză, sinteză, planificare a activității externe etc. În primul rând, am început prin coordonarea Direcției de Relații cu Republica Moldova, un colectiv restrâns, dar care era singura grupare structurată pe relațiile bilaterale cu o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]