7,678 matches
-
stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție de biografii și întîmplări, gazetărește redactat (în pofida cîtorva pagini de poem, atît de dragi autorului lui Desculț) și dezlînat compozițional
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
nu se împarte în șefi, sefuti și futuți".) După cum se vede, Laszlo Alexandru are față de propriile sale texte atitudinea pe care o are un editor față de textele unui clasic. Consideră că tot ce a scris într-o anumită perioadă - articole, însemnări, scrisori etc. - prezintă importantă și trebuie adus la cunoștința publicului. În plus, se simte dator să explice, prin intermediul unui amplu aparat critic, in ce împrejurări a fost scris fiecare text, unde a mai apărut și ce reacții a provocat. În
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
nr. 97, Descriptio Moldaviae. Detaliile descrierii primei dintre ele provin desigur din notele fostului proprietar, ce le deținea desigur de la Antioh Cantemir și de la Nicholas Tindal: "lucrare dictată secretarului sau, cu corectări de mână principelui, care a scris el însuși însemnările marginale". Cine a cumpărat însă manuscrisul nu se știe; trecând prin mâini particulare, el a reapărut "în circuitul valorilor științifice abia în 1901, cănd anticarul Otto Harrassowitz din Leipzig îl vinde Universității Harward din Cambridge, Massachusetts (S.U.A.)", cum aflăm din
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
în ziare și în reviste se vor vedea reclame porno cu femei ademenindu-si clienții potențiali pe fel de fel de "linii fierbinți". Domnul patron, care încă mai viețuiește și mi-a pus la îndemînă un fel de caiet cu însemnări care de care mai șocante convins că așa ceva i-ar trebui unui "romancier de azi", ca să aibă succes - vrea să mă "ajute" să dau lovitură. Încerc să-i vorbesc de "legătuirile primejdioase" ale lui Laclos și de perversiunile cerebrale ale
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
Decît transcriind poezia lui Alexandru Busuioceanu despre dorul de țară, spuneți atît: "Acesta mi-era orizontul pînă în 1958, cînd odată cu arestarea mamei, s-a întins umbră peste peisajul imaginar. Și a intervenit o tăcere înlemnita." Ați cenzurat, distrus și însemnările avînd în centru aceste dureroase subiecte? M.L.: N-am cenzurat, nici n-am distrus însemnările privind tragedia mamei. Nu le-am scris. Tăcerea a fost cu adevarat "înlemnita". Dumneavoastră care ati scris cartea pe care, cum am mărturisit-o de
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
orizontul pînă în 1958, cînd odată cu arestarea mamei, s-a întins umbră peste peisajul imaginar. Și a intervenit o tăcere înlemnita." Ați cenzurat, distrus și însemnările avînd în centru aceste dureroase subiecte? M.L.: N-am cenzurat, nici n-am distrus însemnările privind tragedia mamei. Nu le-am scris. Tăcerea a fost cu adevarat "înlemnita". Dumneavoastră care ati scris cartea pe care, cum am mărturisit-o de mai multe ori, am fost incapabilă să o scriu eu, puteți înțelege prea bine ce
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
venirea, și atunci, a americanilor sau era prea lucida pentru a mai gîndi la o astfel de soluție magic salvatoare? Cunoscînd atîta lume importantă și avînd farmecul povestirii orale, și-a scris, se pare, în trei rînduri memoriile sau numai însemnări cu caracter memorialistic. Prima oară, prin 1940, a dictat memorii, firește în limba franceză, unei secretare. Nu le-a pus la păstrare și nici nu s-a grăbit să le publice. Dar în iarna lui 1941 a citit fragmente din
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
tare: "ce păcat, Elisa, ca tu ai farmec la povestit, dar memoriile sînt plicticoase". Șocată și nemulțumită foarte, memorialista s-a ridicat de la locul ei și a aruncat volumul manuscris în căminul încins. A mai scris, apoi, cînd oare?, alte însemnări memorialistice, scurte, care s-au publicat de curînd, traduse fiind de amintită dna Varlam. Dl Ion Varlam crede că a mai fost și o altă serie de memorii, dictate tîrziu, unei doamne Olga Kogălniceanu-Cogal și care ar fi încăput pe
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
fi încăput pe mîna Securității putîndu-se află, azi, în prea încăpătoarele arhive ale SRI. Dacă există într-adevăr și vor fi scoase vreodată la lumină, își vor găsi, atunci, cu siguranta, editorul. Pînă atunci mă bucură că am citit aceste însemnări memorialistice ale Elisei Brătianu, recent publicate prin grijă devotată a dlui Marian Ștefan, mai întîi în revistă Magazin istoric din 1992 și 1997 și acum adunate în volum, unde aflăm și cîteva însemnări memorialistice (și ele dictate) chiar ale lui
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
atunci mă bucură că am citit aceste însemnări memorialistice ale Elisei Brătianu, recent publicate prin grijă devotată a dlui Marian Ștefan, mai întîi în revistă Magazin istoric din 1992 și 1997 și acum adunate în volum, unde aflăm și cîteva însemnări memorialistice (și ele dictate) chiar ale lui Ion. I.C. Brătianu. La început evocă mediul familial de la București, în casa aflată la începutul Caii Griviței (atunci Tîrgoviștei) colț cu Calea Victoriei, dispărută în bombardamentul american din 1944. Memorialista notează: "Bucureștii primei mele
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
prea tîrziu (generalul Averescu, atunci premier, a voit să-l lovească pe dr. Romalo), care i-au mai prelungit, pentru scurtă vreme, regelui viața. Iată, deci, ca și la casele cele mai înalte poate domni confuzia asupra unui diagnostic medical. Însemnările memorialistice ale lui Ion I.C. Brătianu, publicate în acest volum, evocă exclusiv familia sa, cu precădere unchii. Cele mai interesante pagini sînt cele care fixează modul și momentul cînd conacul de la Florica a devenit așezămînt casnic al lui I. C. Brătianu
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
cel bătrîn. Un viitor monografist, așteptat, al lui Ionel Brătianu va găsi, aici, un tezaur de informatie mult necesar. Trebuie să i se poarte recunoștință dlui Marian Ștefan că a avut inițiativa de a publica, în volum, amîndouă aceste neprețuite însemnări memorialistice. Elisa Brătianu, Ion I.C. Brătianu, Memorii involuntare. Texte stabilite, note și prezentare de Marian Ștefan. Editură Oscar Prinț, 1999.
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
cele mai cuprinzătoare și mai elocvențe imagini ale lumii care ne conține. O lume complicată, ca să nu spunem tulbure, despre care mult așteptatul român al lui Augustin Buzura depune o impresionantă mărturie. Rectificare Dl. Ion Solacolu ne atrage atenția că însemnările lui Ion Negoitescu despre Ștefan Baciu, citite la BBC, nu au fost publicate prima dată în revistă Argo nr. 19/1999, cum consemnam într-o prezentare a acesteia (R.lit.,nr. 28/ 1999), ci în revistă Dialog (Dietzenbach) nr. 69/72
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
Z. Ornea E. Lovinescu și-a ținut un jurnal (el îl numea "Agenda") al cenaclului "Sburătorul". La început în 1923 și-a făcut însemnări pînă tocmai în 1943, anul cînd boală, împresurîndu-l, l-a luat dintre cei vii. Jurnalul acesta al unui cenaclu (la "Junimea" s-au întocmit, cîțiva ani, scurte procese-verbale de ședință redactate mai ales de Xenopol) n-ar fi văzut niciodată
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
după un alt lot de trei ani, a apărut, în sfîrșit, al treilea volum. Ținînd seama că, astăzi, prin al treilea volum al ediției s-a ajuns cu materia la sfîrșitul anului 1932 înseamnă că mai sînt încă de publicat însemnările unui deceniu întreg, deci mai e destul pînă departe. Nu vreau să fac din această constatare (o benigna judecată de realitate) un reproș. Pentru că cine citește acest singular jurnal are a spune că fără înzestrarea însemnărilor, adesea critice, cu un
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
sînt încă de publicat însemnările unui deceniu întreg, deci mai e destul pînă departe. Nu vreau să fac din această constatare (o benigna judecată de realitate) un reproș. Pentru că cine citește acest singular jurnal are a spune că fără înzestrarea însemnărilor, adesea critice, cu un corpolent aparat de note și comentarii, care explică sensurile toate (chiar cele ascunse), înțelesul lor rămîne o enigmă. De aceea, tocmai alcătuitorilor învățați ai notelor de la acest al treilea volum dlui Alexandru George și, firește, dnei
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
și notații fugitive bune numai pentru autor, ediția jurnalului lovinescian se citește aproape că un roman. Și încă un roman palpitant, reconstituind viața marelui critic, care se confundă aproape cu aceea a cenaclului condus de el. Spun viața criticului pentru că însemnările nu se limitează strict la ședințele duminicale de cenaclu, ci și la vizitele pe care le primea, zilnic, după-amiezele (cîteodată și dimineața), din partea unor condeieri (cei mai multi debutanți) cărora le asculta lecturile cu răbdare îngereasca, chiar dacă, adesea se demonstrau biete avortoane
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
de debut și încă alții că Ieronim Serbu și Dan Petrasincu, cei ce a împreună cu Horia Liman a au publicat revista "Discobolul". Astfel încît calificativele "ședința mediocra", "început tardiv și penibil", "ședința penibilă" alternau cu cele "ședința miezoasa", "ședința laborioasa". Însemnările acestui al treilea volum al ediției încep cu notația de la 31 ianuarie 1930: "Oră 6,50 dimineață. Întors de la Paris după o ședere de două luni și o săptămînă. Mă întorc cu patru caiete de memorii antume scrise în mare
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
realizării cîtorva am mare îndoieli, caietul I a trebuit refăcut în întregime". Se adaugă că materia știuta a vol. I din Memorii a fost scrisă (sau rescrisa) în vacanță mare a anului 1931, la Fălticeni. O bună parte a cripticelor însemnări din 1930-1932 sînt ocupate cu receptarea, adesea învrăjbita, a acestor memorii încă neapărute și, apoi, apărute, cu scandalurile iscate. Mai ales cînd a început, în toamna lui 1931, să citească portrete chiar celor portretizați, din al doilea volum al Memoriilor
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
teoria aristotelică a genurilor. Mai departe, capitolul central, intitulat Dialoguri, este alcătuit din cinci texte, dintre care primul, Întuneric, datează din aceeași epocă de creație ca și Cine sunt sau ce sunt eu?, fiind încheiat în 16 septembrie 1967, conform însemnării autorului însuși. Este un text important, întrucât reia și reformulează câteva dintre constantele gândirii artistice sestopaliene, pe care le întâlnim și în poeme, și în textele filosofice. Confuzia deliberată între eurile aflate în dialog corespunde unei viziuni a lumii ca
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
în forme de negare a divinității și de reducere a omului la ascuns în anii de dupa detenție, a fost trimis în străinătate viermuire perpetua. De altfel, unul din cei care au emis și apoi readus în țară după 1989. Ulterior, însemnările această ipoteză a fost chiar pastorul Wurnbrand, român autorului au fost redactate în forma actuală de carte la evreu increstinat care a stat în aceeași celulă cu Ioan mănăstirea Diaconești și publicate în 2006. Personal, Ianolide și care, fiind grav
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
restrânsă, a apărut în 2007 - ne oferă, prin intervenția lui Mihai Dinu, și o continuare a relatării autoarei, care se oprește în jurul anului 1950. Natalia Manoilescu- Dinu a lăsat (ca și mama sa, de altfel) și un set consistent de însemnări zilnice, care, acum, i-au servit editorului postum la completarea „poveștii”. Aflăm, prin urmare, ce s-a întâmplat după 1950 cu principalele personaje ale Mărturiei unei vieți: o suită de „dosare” tragice, în care o istorie nemiloasă s-a jucat
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
fiind el însuși un mic compendiu al universului intelectual al autoarei. Nu numai referințele domestice - iluminând traseele unor membri de familie sau cunoscuți, care apar ca „personaje” ale rememorării -, ci și cele livrești sunt precis decodate, inclusiv prin intermediul unor consistente însemnări de călătorie care ne spun multe despre orizontul cultural al memorialistei. Textul Nataliei Manoilescu-Dinu, reprezentând o mărturie (inclusiv, sau mai ales în sensul creștin al termenului!) de primă mână asupra istoriei României în prima jumătate a secolului trecut, este astfel
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
mai degrabă unei mame ocrotitoare ce trebuie, până la capăt, să țină garda morală ridicată, și care nu crede, de fapt, în răul celor ce s-au dezis de ea. De aceea, și asta se simte poate cel mai bine în însemnările finale, e atât de ușor influențabilă, atât de sensibilă la orice text pozitiv sau telefon măgulitor, încât transcrie imediat semnele de bunăvoință. Din păcate, am impresia, unii i-au cunoscut slăbiciunea, și, nu o dată, au profitat. Dar asta e altă
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
de acum o lună. De această dată este vorba despre întreaga serie a caietelor sale, începută - după încercări anterioare - în ianuarie 1946 și încheiată în chiar ziua morții sale timpurii, în ianuarie 1982. În total, sunt cincizeci și trei de caiete de însemnări (iau datele din prefața lui Ion Bogdan Lefter, inițiatorul și sufletul acestei importante restituiri) dintre care o primă parte, până în august 1957, au fost transcrise de autor în caiete noi, de format mare, iar restul a rămas în forma inițială
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]