669 matches
-
10. A tras o boltă pe fața apelor ca hotar între lumină și întuneric. 11. Stîlpii cerului se clatină și se înspăimîntă la amenințarea Lui. 12. Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. 13. Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge șarpele fugar. 14. Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?" $27 1. Iov a luat din nou cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
untul. Seara, pe lângă strachina obligatorie de lapte cu mămăligă, mâncau și diferite mâncăruri gătite din carnea și cârnații afumați și păstrați în ghiumuri cu untură. Vara se muncea zdravăn și nu era o clipă de răgaz, că ploua și se însenina mintenaș... era goana uscării fânului și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau lelici! Singurul râu ce traversează satul, este Valea care se umflă deseori și vine apa mare din munți, distrugând podul, împărțind satul în două, răvășind bulboaca, locul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
toți și veniră să se uite. Atunci Auta scrise semnul cuvântului om și rosti om cu glas tare, arătîndu-se pe sine... Începutul era făcut. Mai multe ceasuri stătură cu toții și fără întrerupere scriseră cuvinte atlante și cuvinte cerești. Ca să poată însenina sunetul vorbelor străine, Auta se folosea de semnele cu care atlanții scriau numele oamenilor și cuvintele altor popoare. Unde nu avea semne, Auta născoci câteva pentru el. Se făcuse târziu când ieși din steaua sau din turnul oamenilor sau zeilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bine și pentru tine și pentru noi să fim lângă el. Mi se pare că nu i-a plăcut venirea noastră pe pământ, cu toate că nu vrem să-i răpim nimic. Poate doar să-i ajutăm pe oamenii voștri! Auta se însenină: - Tocmai de aceea... (Străinul nu-l pricepu. De altminteri, nici nu se străduia acum, urmărind altceva). - Dar palatul Marelui Preot nu este chiar în pisc. Noi zicem așa, Piscul Sfânt, însă de pe umărul Muntelui Vulturilor unde stă palatul și până în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vor speria de noi și nu vor îndrăzni să-și părăsească robia. Iar dacă ne vor vedea în luntre, deasupra lor, chiar dacă nu le-am spune nimic, tot zei ne vor socoti, însă zei răi, zei dușmani. Vârstnicul străin se însenină. - Ciudate făpturi! spuse el. Oare strămoșii noștri au fost tot așa? Apoi adăugă rîzînd: Bine, Auta, dacă vrei tu, vom fi zei buni. Mai ales că zeilor buni nu li se cere să omoare. Cuvântarea lui Auta nu fu zadarnică
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o întrebă pe Angela dacă îi place. Ea îi spuse că adoră culoarea albă. Atunci Radu îl plăti și i-l dăruise. -Primește-l, te rog. -Mulțumesc, ești un drăguț Radu. Angela primi cadoul cu multă plăcere. Chipul Angelei se mai însenină și-i zise: -Acum ar fi bine să bem o cafea. Amândoi intrară în cofetărie "La Eva" unde atmosfera era plăcută. Doar la două mese erau clienți, deși sala era destul de mare înăuntru. Era călduț, vitrina frumos împodobită cu 3
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a oprit motorul. Radu, care avea carnet de conducere încă din timpul studenției și anumite cunoștiințe în ceea ce privește tehnica autovehicolelor, se aplecă asupra motorului mașinii, pentru a-i descoperi defecțiunea. El constată că este gripat. Fața Ramonei se însenină iar frumoșii ei ochi de culoarea safirului, nu se dezlipeau de pe chipul lui Radu, care din cauza timpului rece sau a emoției, căpătase o culoare plăcută. Acum i se părea mult mai frumos, față de atunci când ea îl văzuse pentru întâia oară
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și urcă pe scaunul din față dându-și seama de intenția lui. în timp ce Radu conducea, Ramona observă pe fața lui un fel de crispare. Atunci ea îl întrebă: -Te simți bine? Radu nu-i răspunse imediat, în câteva clipe se însenină și zise zâmbind: -Da... foarte bine. Radu reuși foarte repede să-și alunge acea amintire urâtă legată de accidentul tatălui său, care le aduse atâta suferință. De altfel, se gândi înainte de a urca, deoarece încă mai avea un fel de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-și abțină pornirea în lacrimi, tocmai pentru a nu-i intensifica durerea, mângâindu-l pe cap cu mâna ei slabă dar frumoasă pentru a se liniști. Bunicul intră și el cu lacrimi în ochi și văzând acest tablou impresionant se însenină puțin. Privindu-și fiica, care în acel moment își mângâia copilul, admirându-i atitudinea comportamentului în această grea situație de a-și proteja și îmbărbăta fiul. în ziua înmormântării vremea se încălzise producând topirea zăpezii. Cerul deveni mohorât, cu nori
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
descrisă ori sugerată cu aceeași pregnanță, prin texte și reprezentări care nu lasă loc pentru tăgadă. Iată câteva ilustrări în acest sens: 1. Din tradiția taoistă: „în vremuri vechi, iată cine a atins Unul:/ Cerula atins Unul și s-a înseninat, / pământula atins Unul și s-a liniștit, / spiritele au atins Unul și-au devenit divine, / valea a atins Unul și s-a umplut, / cele zece mii de lucruri au atins Unul/ și s-au născut / dregătorii și regele au atins Unul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Maestrul Aioanei, care se sculase de la masă, reveni lămuritor: Dragă Florinel, zice, îmi pare rău, dar domnul are dreptate. Am telefonat nevestii să caute în dicționar și mi-a răspuns că Boileau s-a născut în anul 1636. Poetul se însenină: Boileau am zis? Boileau, confirmară toți. Discuție inutilă, urmă poetul cu seninătate, voiam să zic Rabelais! Odată controversa pusă la punct, mi-am luat respectuos rămas bun de la maeștri, luând-o repejor spre Piața Teatrului, să iau un vermut cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț de cer. În fața ochilor, ca un miracol, curcubeul lucea deasupra norilor, care încet-încet se ștergeau... Acolo, cântecul ciocârliei care se înălța în văzduh curat, îi dezmierda auzul într-un chip îmbucurător; toată viața aceea proaspătă, care plutea în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
confuz că în limba asta mi s-a pronunțat condamnarea la moarte sau poate, Nu mi te imaginez în fața copiilor vorbind, deficiența asta de imaginație e a Anei, eu doar zâmbesc acestei neputințe a ei de a, s-a mai înseninat afară, nu va mai veni odată ploaia aceea de iunie și nu ne va mai uda pe amândoi până la piele, mi-am băut cafeaua și ea și-a golit paharul cu nectar de pere, mergem? mă însoțește la galerie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ultimă privire tristă către grădină. E o revistă de fițe. Mult mai pretențioasă decât Woman’s Place. Când a ajuns la partea cu Jack Devine care se certa de zor, pentru ca apoi să fie mușcat de asiatică, Clodagh s-a înseninat. —Haide, imploră ea, cu ochi strălucitori. Spune tot! Nimic, da’ nimic nu mă înveselește mai mult decât să-i aud pe oameni cum se ceartă de mama focului. Săptămâna trecută ieșeam de la sală și într-o mașină parcată erau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În seara asta. E un om bătrân și-a trecut prin multe azi. E aproape miezul nopții. Lăsați-l să doarmă. Își ridică ochii triști către Logan. Credeți-mă pe cuvânt: nu pleacă nicăieri. Afară, ninsoarea Încetase și cerul se Însenina: o Întindere de negru ca cerneala, stelele Încețoșate de luminile orașului. Logan ieși de la Urgențe În noaptea geroasă. O ambulanță opri cu atenție la intrare, cu luminile pornite. Întorcându-și spatele către imagine, Logan se urcă În mașina de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Asta vom mai vedea..., am zis eu privind în zare. În jurul meu, în mod evident, s-a schimbat din nou peisajul, șoseaua s-a limpezit, gheața a început să se topească și soarele s-a înălțat deasupra. Cerul s-a înseninat ca și cum întotdeauna fusese astfel, au reapărut culmile dealurilor acoperite cu iarbă până spre orizont și culorile ca o mare întinsă, imensă, de liniște și strălucire. Am înțeles atunci că datoria noastră, în trecerea prin valea incertă a acestei lumi, este
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și avertismentul cu privire la niște riscuri mari. Naivilor populares ideea li se păru în favoarea idolului lor, în timp ce optimates, din rațiuni opuse, o găsiră eliberatoare. Iar propunerea ca Germanicus să pornească imediat fu aprobată triumfal. Marea uimire și neliniștea lui Germanicus fură înseninate de mulțimea felicitărilor. El hotărî să-i ia cu sine pe câțiva dintre generalii lui de încredere, juriști și funcționari care cunoșteau acele zone, pe iubita lui Agrippina și, pentru prima oară, pe toți fiii săi. Dintre ei trei, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce pot să aflu? —Despre Hardacre? Despre el și toată afacerea asta cu surogatele. Am să mă interesez discret. Cine știe - poate chiar se Întâmplă ceva, și eu sunt singurul care nu știe nimic despre asta. Fața lui Ruby se Însenină. —Ai face asta? Chiar dacă sunt complet dusă cu pluta? El puse jos lingura de lemn cu care amesteca În sosul pentru paste, o trase Înspre el și o sărută. —Știi ce? Îi zise el când s-au desprins din sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
era reconfortant de dezordonat. Părul arăta de parcă fusese coafat de Bob Geldof. Hainele ei - un polar roșu aprins cu o fustă plisată maro - arătau de parcă ar fi fost scoase cu furca din dulap În timpul unei penede curent. Fața i se Însenină când o văzu pe Ruby. Imediat ce-am văzut numele de Silverman m-am Întrebat dacă Ronnie nu o fi cumva vreo rudă de-a ta. —E mama, rânji Ruby. —Doamne, nu se poate, spuse Jane așezându-se pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nebunie decurgea dintr-o stare sufletească de care, în momente de mai mare seninătate a spiritului, mă vindec. Și aici, la frontieră, față-n față cu munții pământului meu natal, deși lupta mi s-a exacerbat, spiritul mi s-a înseninat în fond. Și nicio clipă nu-mi mai trece prin cap că aș fi nebun. Căci dacă iau cu asalt, poate cu riscul vieții, mori de vânt ca și cum ar fi uriași, o fac pe deplin conștient că sunt mori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de două ori fiindcă șnițelul - șnițel era, nu-i așa? - a fost delicios. Scuze. Mulțumesc. La revedere. Trebuie să fug. Ia te uită ce ploaie! Pari puțin obosită? Supărată? Probabil că vremea e de vină. Nu-i nimic. O să se Însenineze În curând. La revedere. Toate cele bune. Pe mâine. Douăzeci de minute mai târziu, când autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Toate cele bune. Pe mâine. Douăzeci de minute mai târziu, când autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei restaurantului că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Trupul meu ți se pare respingător? Fima spuse: —Din contră. Mi se pare că eu nu sunt destul de bun pentru tine. Și nu mă pot opri să n-am impresia că suntem În aceeași barcă. Dar uite, Annette. S-a Înseninat afară. Zilele astea frumoase de iarnă din Ierusalim, lumina care se ivește Între ploi, de parcă cerul ar cânta. Ce-ar fi să ne plimbăm puțin? Doar așa, să ne dezmorțim un pic? E deja patru și jumătate, acuși se Întunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zise ea, făcându-și mâna pâlnie la ureche. Henry ridică glasul. — Am spus că Veneția e oricând un punct de atracție. Chiar m-am gândit adesea să Îmi iau un mic apartament acolo... — Zău așa, te-ai gândit? repetă ea, Înseninându-se la chip. — Doar vreo două camere, știi, ceva foarte ieftin. — O să caut ceva pe placul tău. — Știu și eu, e doar o idee... un vis... Deja regreta faptul că adusese vorba despre acest subiect. — Așa vom putea scrie piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zona rezidențială din Piața Flores. A doua zi de dimineață, fiind sclavul râvnei mele pure și ca să i-o iau Înainte prietenului meu o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]